7,108 matches
-
Această nepotrivire a închipuirii cu realitatea mă contraria de astă dată și-mi făceam reproșuri stupide în ceea ce privește lipsa mea de previziune. Extenuat de nemișcare, am trecut în hol. Alexa a venit după mine. Abia acum am întrebat-o (tot în șoaptă) deși acolo puteam foarte bine să vorbesc tare. (De ce în preajma morților oamenii vorbesc numai în șoaptă?) ― Cum s-a întîmplat? ... Se trezise în revărsatul zorilor. (Probabil că n-a dormit toată noaptea.) Slujnica a văzut-o scriind de zor. (Cui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în ceea ce privește lipsa mea de previziune. Extenuat de nemișcare, am trecut în hol. Alexa a venit după mine. Abia acum am întrebat-o (tot în șoaptă) deși acolo puteam foarte bine să vorbesc tare. (De ce în preajma morților oamenii vorbesc numai în șoaptă?) ― Cum s-a întîmplat? ... Se trezise în revărsatul zorilor. (Probabil că n-a dormit toată noaptea.) Slujnica a văzut-o scriind de zor. (Cui o fi scris? ― asta e foarte important.) De dimineață a plecat în oraș, nu se știe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să cred în el! Ungureanu Mihaela Școala Gimnazială Dumbrăvița Pe stradă e gâlceavă mare; Se vede-un moș cărând un brad Și mulți copii, cu nerăbdare, Privind cum darurile cad. Ochii lor plini de lumină, Privind la sacul plin, În șoapte ei suspină La surprizele ce vin! Ilășoaia Liviu - Mihai Școala Gimnazială Dumbrăvița ÎN LUNA MARTIE, GHIOCEI PENTRU MAMA! Mama Mamă dragă, te iubesc! Și eu vreau să-ți mulțumesc C-ai avut grijă de mine Și m-ai crescut foarte
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și serile pe faleză, să cutreieri parcurile și muzeele, să sirotezi o cafea sau o bere la măsuța de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbându-te din vitrină-n vitrină - totul cu privirea ațintită la ceilalți, trăgând cu urechea la șoaptele trecătorilor, ascultându-le tocmeala cu negustorii și făcând infinite conjecturi despre statutul lor social, financiar, marital, apoi comparân du-le specificul etnic, vigoarea tradițiilor, prejudecățile, complexele de superioritate sau inferioritate ș.a.m.d. Prin aceste mici ședințe de extaz domestic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dezvinovățea senin, cum că a slujit Biserica, ideea creștină, nu buzunarul propriu. În fine, zice el, și-mi face semn către sutele de credincioși care așteptau cu lingura-n aer semnul de cuminecare al Păstorului: „Oamenii trebuie conduși“. Adăugând în șoaptă: „Cei ca dumneata au datoria s-o facă“. Ei bine, nici atunci și nici acum n-am (avut) urechi pentru atari îndemnuri. Tot nu știu dacă-i bine sau rău, dar cel puțin am groapa gata. 10 noiembrie 2011 Umilire
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
supus fixarea pe o perniță de câțiva centi metri, de catifea, nu zic nu, dar care m-a chircit, sufocat, asudat și mi-a băgat gleznele-n gât vreo două ore și ceva, la o co regrafie psihobsesivă (Strigăte și șoapte) cu nucleu berg manian (eu nevăzând în viața mea un film de Bergman! - știu, știu, nu e vina dumneavoastră), aproape totul m-a agresat. Să vă mai spun că mai aveam bilete la un spectacol potențial promițător, duminică 6 noiembrie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi și Cartea junglei) au lăsat locul stilisticii pustiirii. Concavitățile aglutinante, huruitul de șenile, tiru rile asurzitoare și urletele cotropitoare au alungat melodi cul, susurul naturii, farmecul șoaptelor, iar lentorile pufos amețitoare au fost spulberate în numele iuțimii agresiv-ha lucinante, cea care otrăvește mintea, golește sufletul, robotizează reacțiile; pe scurt - dezumanizează. Dacă le adăugăm nenoro cirea dublajului la filme, în locul subti trării, scopi rea mental-emoțională a noilor generații e
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu plante am reușit să-l readucem în lumea reală. Era inginer și își avea originea într-un loc se pare mai retras de lume, un fel de ținut al urșilor din vestul țării. Vorbea greu, șoptit și ca o șoaptă a plecat din școală. O amintire ziceam, între multele amintiri. Și iată că într-o zi avocatul în casa căruia găsisem loc de ședere ne spune că suntem căutați de o femeie. Care femeie? Cine să ne știe pe noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
braga, se zbuciumau și plângeau acolo, la clădirea securității. Nu înțelegeam mai ales că era zăduf iar Brateșul ajungea, după mintea mea de copil, pentru bucuria a încă trei orașe. Poate nu înțelegeam din cauza faringitei cronicizate în proporție de masă: șoaptele dintre tata și mama, dintre ei și prietenii apropiați, dintre radioul Pionier pe lungimea Vocii Americii sau Europa liberă și urechile tatei. De ce nu-l dai mai tare? Ceeee? Ia-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că am dat buzna", am bâiguit. El mă fixa, în continuare, absent, cu niște ochi îngrozitor de triști, care m-au făcut să uit de orice teamă. Nu mai simțeam decât o imensă milă. Cine sunteți?" l-am întrebat, aproape în șoaptă, prevenitor. Uitîndu-se undeva dincolo de mine, mi-a zis: "Domnule, eu nu exist. Nu insistați". Când m-am trezit, mai aveam în urechi aceste vorbe. Iar e vreme urâtă. Plouă mărunt, îmbîcsit, iar valurile se sparg furioase la țărm. Nu văd
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu mă înșel, și un împărat. Tiberiu. Efesienii duceau ofrande la templul zeiței Artemis (sălbateca, însingurată Artemis, care umbla prin păduri cu o haită de câini, dăruiți de Pan, și vâna animale cu săgețile făurite de Hefaistos), dar povesteau în șoaptă cum părinții lor îl ascultaseră pe apostolul Ioan, care venise la Efes, după răstignirea Învățătorului său, împreună cu Fecioara Maria, care locuise acolo, într-o căsuță izolată, de la poalele muntelui. Moartea lui Domițian trebuie că a produs mare tulburare în oraș
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ducă în altă parte. Mă conving, o dată mai mult, că zâzaniile, invidiile, discordiile sunt, în exil, la fel ca în țară. Poate și mai accentuate, deoarece aici se manifestă în comunități mai reduse. Blandiana e jenată. Ezită. Mă întreabă în șoaptă: "Ce facem?" Băcanu nu zice nimic. Până la urmă, îmi iau inima în dinți și le spun organizatorilor pe un ton politicos, dar răspicat: "Domnilor, dumneavoastră ne-ați invitat la o întîlnire care va începe joia viitoare. Azi e vineri. Dați
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vis, Dragostea ce ți-am promis. Am să port cu mine-n gând, Chipul și zâmbetul tău plăpând. Am să port cu mine-n suflet, De-al dorului tău plânset. Am sa port cu mine-n moarte, Ale tale blânde șoapte. Și de-ar fi mâine să plec, Și în moarte să mă înec, Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
vis, Dragostea ce ți-am promis. Am să port cu mine-n gând, Chipul și zâmbetul tău plăpând. Am să port cu mine-n suflet, De-al dorului tău plânset. Am sa port cu mine-n moarte, Ale tale blânde șoapte. Și de-ar fi mâine să plec, Și în moarte să mă înec, Știu că am să ajung în Rai, Gândindu-mă la al tău dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
logofătul Toma. Scrie întocmai, pentru că aceasta este voința și dorința noastră. Voi face întocmai după porunca măriei tale, doamne! Logofătul Toma a făcut o adâncă plecăciune în fața lui vodă, s-a îndreptat către mine și a început să vorbească în șoaptă, trăgând din când în când cu coada ochiului spre vodă... Când am terminat, logofătul Toma a luat cele scrise de mine și s-a îndreptat spre vodă, care l-a întrebat de departe: Gata, logofete Toma? Gata, măria ta! S-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de seamă, însă. Să te uiți la el drept. Nu-i plac oamenii care-și feresc privirea în fața lui. Îi bănuiește de șiretenie sau că au ceva de ascuns.” Încet-încet, glasul a început să se audă mai mult ca o șoaptă venită din înalturi: „Am să mai trec pe aici...Am să te mai caut, conașule...” O primăvară frumoasă a intrat în curtea palatului cu brațele pline de flori. În frunzișul crud al copacilor de sub geamuri, păsările nu-și dădeau rând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Știind că Ștefan vodă a chemat iar clerul și boierii divăniți în acea dimineață la sfat, am intrat mai devreme în sala tronului, să-mi pregătesc cele trebuitoare scrisului. Îndată s-a adunat și divanul. Cei de față vorbeau în șoaptă. Când ușierul a anunțat sosirea lui vodă, orice șoaptă s-a stins ca prin farmec...În sală se găsea doar o mare de capete plecate. Ștefan vodă a intrat ca o vijelie, cu ochii alergând în toate părțile. M-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
boierii divăniți în acea dimineață la sfat, am intrat mai devreme în sala tronului, să-mi pregătesc cele trebuitoare scrisului. Îndată s-a adunat și divanul. Cei de față vorbeau în șoaptă. Când ușierul a anunțat sosirea lui vodă, orice șoaptă s-a stins ca prin farmec...În sală se găsea doar o mare de capete plecate. Ștefan vodă a intrat ca o vijelie, cu ochii alergând în toate părțile. M-am ridicat și, privind drept spre el, am făcut o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fi înlocuită mai bine. Acest bun-simț îi crease o mică reputație de virtuoză. De obicei, o vedetă muzicailă se producea în fiecare joi, dând relief programului. Ședința fixă, de o oră și jumătate, era dedicată muzicii ca liturghia bisericei: nici o șoaptă, nici o întrerupere. După program urma o destindere. Elena, protocolară și rigidă de felul ei, știa însă să se facă primitoare. Nu-și consuma nici spiritul, nici grațiile, dar obliga pe musafiri să fie spirituali și gra-țiosi. Aceiași oameni nu mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
perdeaua, dar putea jura că era Sia. Rim se ducea, venea, ca de obicei, la ore aproape neschimbate. Gemenii veneau încă mai des ca de-obicei. Erau între ci trei conciliabule nesfârșite în biroul lui Rim, de unde nu răzbeau afară șoaptele suspecte. Lina inspectase strada Minervei și recunoscuse o casă mare, frumoasă, cu etaj, care fusese proprietatea lui Doru Hallipa. Casa intactă prezintă o particularitate: pe lărgimea unui singur geam, o felie din casă fusese separată printr-un grilaj nou de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cheia de "sol" căderi de apă trimiteau un șipot fluid sau numai o pânză de răcoare, un păianjen vaporos ca răsfirarea fină a unui jet d'eau. Apoi seara cădea în acorduri minore peste cetăți. Ritmul cu frază largă sau șoapta minuțioasă a lui Bach nu părăseau nici un moment o idee gravă, o emoție concentrată, cu desenul tras sigur printre meandrele armonioase. Sunetele scoteau reliefurile unor efigii nobile, și modulațiile aveau sugestii virtuoase. Se Înălțau rugăciunile simple ale unor iubiri fără
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian, dar nu cuteza să întoarcă capul. Nici nu observase că e lângă Ada Ma-xențiu, de lângă care Marcian dispăruse. Vocile păreau a porni o șoaptă, îndată, stinsă în văzduh, un ■fel de suspin cules de cer, pe când același vuiet slab, pornit ca din gonguri de aur, răzbătea cu preludiul lui. Fraza asta întreruptă și repetată și încercarea vocilor de a-și vorbi durerea lor una
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aceste daruri? - Dumnezeu! El le-a făcut să crească, să se coacă și să umplem hambarele și cămările cu ele. - Și cum să Îi spunem ,,Mulțumesc!” lui Dumnezeu? Unde? Ne aude? - Dumitrel, poți chiar acum să Îi spui ,,Mulțumesc!”... în șoaptă sau strigând, cum simți tu. Fără să mai aștepte alte explicații, Dumitrel sărea și se învârtea balansând brațele, strigând cu bucurie: ,,Mulțumesc, Dumnezeu! Mulțumesc! Mi-ai dat mere așa de coapte și struguri așa de aromați! Mulțumesc, Dumnezeu!” Bunica zâmbea
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
îi îndrăgea și care Îl iubeau nespus, încât îi lua mereu pe genunchii Lui. În câteva clipe, după terminarea poveștii, băiețelul adoarme învăluit de mireasma de levănțică ce răzbate de sub pernă. Mama îl învelește, îi sărută fruntea și spune în șoaptă: ,,Dormi, copile drag! Îngerii și Domnul Iisus să te vegheze!”. Lumina se stinge, iar întunericul cuprinde camera. Luminițe vesele se strecoară prin perdeaua albastră. În curând, la geam apar îngerașii cu felinare. Ei încep să murmure un cântec de leagăn
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Dormi, copile drag! Îngerii și Domnul Iisus să te vegheze!”. Lumina se stinge, iar întunericul cuprinde camera. Luminițe vesele se strecoară prin perdeaua albastră. În curând, la geam apar îngerașii cu felinare. Ei încep să murmure un cântec de leagăn. Șoaptele lor ajung la urechiușele lui Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi. În mijlocul lacului, înoată un cârd de rățuște fericite. Andrei
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]