6,901 matches
-
schemă de divizare, care ținea cont de unele din câștigurile realizate de polonezi în timpul perioadei napoleoniene. Ducatul Varșoviei a fost înlocuit cu un stat rezidual polonez, denumit oficial „Regatul Poloniei”, aflat în uniune personală cu Imperiul Rus și condus de țarul Rusiei; acest stat este denumit astăzi de istorici „Polonia Congresului”, deoarece a fost înființat de Congresul de la Viena. La est de acest regat, mari zone ale fostei Uniuni au rămas direct încorporate în Rusia; împreună cu Regatul Poloniei, ele făceau parte
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
rus, au fost stabilite relații diplomatice cu Papa de la Roma, Imperiul german, Ungaria, Moldova, Turcia, Iranul, Crimeea. În timpul lui Ivan al III-lea s-a profilat pe deplin titlul de cneaz al „întregii Rusii” (în unele documente, este numit chiar „Țar”). Soția lui Ivan "cel Tânăr", fiul lui Ivan al III-lea, a fost Elena, fiica domnului Moldovei, Ștefan cel Mare(1457-1504). Cea de a doua soție a fost Zoe (Sofia) Paleolog, descendentă din ultimul împărat bizantin. În anii guvernării lui
Ivan al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/304385_a_305714]
-
avut loc și principesa îl revede în Elveția pe George al Greciei. Acesta se afla într-o poziție umilitoare, fiind alungat din țara sa în timpul conflictului mondial și trăind acum în exil împreună cu familia. Deoarece după terminarea războiului mai multe țari au renunțat la monarhie, exista în acea perioadă un puternic curent antiregalist, perfectarea unei căsătorii cu un cap încoronat al Europei fiind astfel un lucru destul de dificil chiar și pentru neobosita regină română. Maria insistă pe lângă Elisabeta să-l accepte
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
graniță a regatului maghiar, Banatul de Severin avea drept scop apărarea, consolidarea și extinderea autorității coroanei maghiare la sud de Dunăre. În timpul războiului lui Bela al IV-lea cu Ottokar al II-lea al Boemiei din 1260, bulgarii sub conducerea țarului Constantin I Asan (1257-1277), și bizantinii conduși de Împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), vor trece Dunărea și vor ocupa cetatea și Banatul de Severin până când magistrul Laurențiu, fiind numit Ban, recucerește cetatea și regiunea care sunt restituite Ungariei
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
care le studiază în orele alocate studiului, dar și prin corespondența pe care o întreține cu Leibniz. Datorită erudiției desosebite Cantemir își câștigă și un renume de consilier astfel că devine unul din cei trei membri ai Consiliului intim al țarului Petru cel Mare. Din opera sa filosofică pot fi amintite lucrările "Divanul lumii cu înțeleptul" (sau Giudețul sufletului cu trupul)", "Sacro-sanctae sientiae indepingibile imago", "Compiendiolum universae logices institutiones", "Ioannis Baptistae Van Helmont", "Physices universalis doctrina et Christianae fidei congrua et
Istoria filozofiei românești () [Corola-website/Science/304438_a_305767]
-
unul în nord, între Dvina și Neman, și altul în sud, în zona Volîniei. Anii 1811 și 1812 aduc schimbări majore în geopolitica europeană, marcată cu precădere de înrăutățirea relațiilor dintre Franța și Imperiul Rus, în special din cauza nerespectării de către țar a acordurilor Tratatului de la Tilsit și a Sistemului continental impus de Napoleon I. Acest lucru a dus la concentrarea treptată de forțe la granița dintre Rusia și Ducatul Varșoviei, un satelit al Imperiului Francez, fapt ce permite la rândul său
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
ruse, care se retrag treptat înainte de a face joncțiunea la Smolensk. Aici are loc o bătălie indecisă, a doua zi armata rusă retrăgându-se la ordinele lui Barclay de Tolly. Deoarece comandantul rus a refuzat să continue lupta la Smolensk, țarul îl înlocuiește cu Mihail Kutuzov, care decide să oprească înaintarea lui Napoleon la 125 km vest de Moscova, lângă localitatea Borodino. În bătălia care a urmat, francezii eliberează drumul către capitala Rusiei, însă cu prețul unor pierderi enorme de ambele
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
Practic, fiecare naționalitate din marele Imperiu napoleonian avea reprezentanți în acestă armată. În conformitate cu cele mai noi estimări, armata rusă era mai puțin numeroasă decât cea franceză la începutul atacului. Aproximativ 280.000 de soldați ruși erau mobilizați la frontiera poloneză, (țarul Alexandru plănuise să invadeze satelitul Franței, Marele Ducat al Varșoviei). Totalul efectivelor armatei ruse se cifra la aproximativ 500.000 de soldați în ajunul războiului, (există estimări mai prudente, de 350.000 de soldați, sau mai hazardate, de 710.000
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
clasice ale războiului, conform cărora ocuparea capitalei inamicului echivala cu victoria, (deși trebuie spus că în acele vremuri Moscova era numai capitala economică a Rusiei, curtea imperială și guvernul avându-și sediile la Sankt Peterburg), Napoleon s-a așteptat ca țarul Alexandru I să ceară pacea, dar niciun comandat rus nu se gândea la capitulare, ci numai la victorie. Între 14 și 18 septembrie (stil nou), Moscova a fost incendiată. Orașul, ale cărui clădiri erau construite în principal din lemn, a
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
câteva roluri în filmele proprii: "Faust XX", "Galax", "Rămășagul", "O zi la București", dar și în filme ale altor regizori: "O noapte de pomină" (1939, r. Ion Șahighian) sau "Dimitrie Cantemir" (1973, r. Gheorghe Vitanidis), unde l-a interpretat pe țarul Petru cel Mare. În paralel, ca o recunoaștere a valorii operei sale, Gopo a fost ales în funcții de conducere ale organizațiilor cineaștilor: vicepreședinte al Asociației Internaționale a Filmului de Animație, președinte al Asociației Cineaștilor din România (1969-1989), director al
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
lăsat. Alexandra a spus "Mi-am îngropat îngerul și cu el fericirea mea." Doi ani mai târziu, în 1894, cumnatul său Alexandru al III-lea al Rusiei a murit iar nepotul ei, Nicolae al II-lea al Rusiei, a devenit Țar. Alexandra și-a susținut sora văduvă, s-a rugat alături de ea și-a stat două săptămâni în Rusia după înmormântarea soțului acesteia. După decesul soacrei sale, regina Victoria, în 1901, Alexandra a devenit regină. Două luni mai târziu, fiul său
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
participe la încoronarea altui rege sau regine însă a și-a continuat acțiunile caritabile. Una dintre aceste acțiuni era "Alexandra Rose Day" când trandafiri artificiali făcuți de persoane cu handicap erau vânduți de femei voluntare pentru ajutorarea spitalelor. În Rusia țarul Țarul Nicolae al II-lea fost detronat, iar el, soția lui și copii au fost omorâți de revoluționari. Dagmar, impărăteasa, a fost salvată din Rusia în 1919 de nava britanică "Marlborough" și adusă în Anglia, unde a trăit o vreme
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
la încoronarea altui rege sau regine însă a și-a continuat acțiunile caritabile. Una dintre aceste acțiuni era "Alexandra Rose Day" când trandafiri artificiali făcuți de persoane cu handicap erau vânduți de femei voluntare pentru ajutorarea spitalelor. În Rusia țarul Țarul Nicolae al II-lea fost detronat, iar el, soția lui și copii au fost omorâți de revoluționari. Dagmar, impărăteasa, a fost salvată din Rusia în 1919 de nava britanică "Marlborough" și adusă în Anglia, unde a trăit o vreme cu
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
răniți în spital. După trei ani de război împotriva Germaniei, în Marea Britanie era un puternic curent antigerman, astfel că i s-a refuzat azilu familiei imperiale ruse, care fusese înlăturată de la putere de guvernul revoluționar, în parte și pentru că soția țarului era germană. Vestea abdicării țarului a impulsionat republicanismul în Marea Britanie. Acest lucru l-a determinat pe George să renunțe la titlul german "Saxa-Coburg și Gotha", dând Casei Regale numele englezesc "Windsor". Și alți membri ai familiei regale și-au anglicizat
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
ani de război împotriva Germaniei, în Marea Britanie era un puternic curent antigerman, astfel că i s-a refuzat azilu familiei imperiale ruse, care fusese înlăturată de la putere de guvernul revoluționar, în parte și pentru că soția țarului era germană. Vestea abdicării țarului a impulsionat republicanismul în Marea Britanie. Acest lucru l-a determinat pe George să renunțe la titlul german "Saxa-Coburg și Gotha", dând Casei Regale numele englezesc "Windsor". Și alți membri ai familiei regale și-au anglicizat numele: familia Battenberg a devenit
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
Pravilniceasca condică”, dar devenit general rus și demnitar mason. Printre ei, Tudor Vladimirescu, executat fiindcă își încălcase jurământul față de „Eteria”. Scopul „Eteriei”, bazată la Odesa, era internațional: dărâmarea puterii religioase și politice a sultanului otoman în întreaga Peninsulă Balcanică cu ajutorul țarului Alexandru I al Rusiei și al patriarhului de la Constantinopol. Însă Tudor Vladimirescu dăduse prioritate obiectivelor locale din Țara Românească, încurcându-i strategia lui Ipsilanti. În 1825, frații Golescu, boieri de rang, au întemeiat la București o societate paramasonică, „Societatea filarmonică
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
singura care-l deranja era cea de Ipu tocmai pentru că aceasta nu avea niciun înțeles. El era considerat „nebunul satului” și locuia de câțiva ani în șura preotului. Cei doi prieteni obișnuiesc să se joace împreună de-a Napoleon și țarul sau de-a românii și nemții. Băiatul și Ipu încheie un legământ că vor continua să lupte împotriva germanilor până la eliberarea țării. Într-una din zile (23 august 1944), un ofițer german care se plimba călare prin lanul de porumb
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
lui 25.000 de lei de la medic, iar vărul Ioanichie un iugăr de pământ în Răsad de la notar. Întâlnindu-se afară cu copilul după ce acceptase acel târg infam, Ipu și băiatul se joacă pentru ultima oară de-a Napoleon și țarul, iar bătrânul primește rolul împăratului francez, după ce până atunci fusese țarul. Copilul îi justifică astfel rolul acordat: „Dă-l încolo de țar. Cine-l mai știe pe țarul acela nenorocit. Dar pe Napoleon toți, toată Europa, toată lumea”. Ipu sărută mâinile
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
iugăr de pământ în Răsad de la notar. Întâlnindu-se afară cu copilul după ce acceptase acel târg infam, Ipu și băiatul se joacă pentru ultima oară de-a Napoleon și țarul, iar bătrânul primește rolul împăratului francez, după ce până atunci fusese țarul. Copilul îi justifică astfel rolul acordat: „Dă-l încolo de țar. Cine-l mai știe pe țarul acela nenorocit. Dar pe Napoleon toți, toată Europa, toată lumea”. Ipu sărută mâinile copilului și îi spune cu lacrimi în ochi: „Iartă-mă, iartă
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
copilul după ce acceptase acel târg infam, Ipu și băiatul se joacă pentru ultima oară de-a Napoleon și țarul, iar bătrânul primește rolul împăratului francez, după ce până atunci fusese țarul. Copilul îi justifică astfel rolul acordat: „Dă-l încolo de țar. Cine-l mai știe pe țarul acela nenorocit. Dar pe Napoleon toți, toată Europa, toată lumea”. Ipu sărută mâinile copilului și îi spune cu lacrimi în ochi: „Iartă-mă, iartă-mă că m-am terfelit și eu. Sărăcia”. Un alt personaj
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Ipu și băiatul se joacă pentru ultima oară de-a Napoleon și țarul, iar bătrânul primește rolul împăratului francez, după ce până atunci fusese țarul. Copilul îi justifică astfel rolul acordat: „Dă-l încolo de țar. Cine-l mai știe pe țarul acela nenorocit. Dar pe Napoleon toți, toată Europa, toată lumea”. Ipu sărută mâinile copilului și îi spune cu lacrimi în ochi: „Iartă-mă, iartă-mă că m-am terfelit și eu. Sărăcia”. Un alt personaj care apare în amintirile băiatului este
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Norvegiei era nepotul său prin alianță; regele George I al Greciei și regele Frederick al VIII-lea al Danemarcei erau cumnații săi; regele Albert I al Belgiei, regele Carol I al Portugaliei și regele Manuel al II-lea al Portugaliei, țarul Ferdinand al Bulgariei, regina Wilhelmina a Olandei și Prințul Ernst August, Duce de Braunschweig-Lüneburg, erau verișorii săi. Relația dificilă cu nepotul său Wilhelm al II-lea al Germaniei a creat tensiuni între Germania și Marea Britanie.
Eduard al VII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312662_a_313991]
-
(mai târziu Alexandra Feodorovna Romanova (; n. 6 iunie 1872 — d. 17 iulie 1918), a fost una dintre nepoatele reginei Victoria. S-a căsătorit cu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, ultimul împărat al Imperiului Rus. Alexandra s-a născut la 6 iunie 1872 la Palatul Nou din Darmstadt ca Prințesa Viktoria "Alix" Helena Luise Beatrice de Hesse și de Rin. A fost al șaselea
Alix de Hessa-Darmstadt () [Corola-website/Science/312689_a_314018]
-
gradul al doilea fiind strănepoți ai Prințesei Wilhelmina de Baden. Nicolae și Alix s-au întâlnit pentru prima dată îm 1884 iar în 1889 când Alix s-a reîntors în Rusia, s-au îndrăgostit. La început, nici tatăl lui Nicolae, Țarul Alexandru al III-lea nici mama lui, Dagmar a Danemarcei nu au fost de acord cu căsătoria, deși Alix era nepoata împărătesei Rusiei. Cu toate că Prințesa Alix era fina lui, era cunoscut faptul că lui Alexandru al III-lea i-ar
Alix de Hessa-Darmstadt () [Corola-website/Science/312689_a_314018]
-
Grecia va fi o campanie de cel mult două săptămâni, iar ministrul de externe Ciano, (care declarase că invazia se poate baza pe o serie de personalități elene coruptibile), a primit sarcina să găsească un "casus belli". În săptămâna următoare, țarul Boris al III-lea a fost invitat să participe la invazia împotriva Greciei, dar conducătorul Bulgariei a refuzat să-și implice țara în război. În Italia a fost lansată o campanie propagandistică împotriva Greciei și au fost întreprinse o serie
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]