KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...213 214 215 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

pornește spre ieșire, băgînd din mers banii în portmoneu. Abia prin dreptul raionului de mezeluri, chiar lîngă ușă, întoarce privirea spre casa de la autoservire. Acolo, lîngă casieriță, șefa magazinului își face de lucru cu niște sticle goale, preocuptă să le așeze mai bine. Mihai mai întîrzie două secunde cu privirea întoarsă și, așa cum a intuit, dorind în adîncul sufletului să i se împlinească, ochii fetei se ridică de pe sticle, aruncați cu precizie spre locul unde se află el, semn că l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a încrucișat brațele la piept, închizînd ochii; alături, bătrîna a scos din geantă o basma, a așternut-o pe brațe și s-a aplecat, a luat cățelușa de jos, de la picioare, a așezat-o în mijlocul basmalei și a înfășat-o, astfel că-i rămîne afară doar capul mic, de bibelou. Cei doi copii gemeni s-au cuibărit în brațele părinților, Dorin stă cu bărbia pe pumnii puși unul peste altul pe genunchi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și plăcere. Tatăl oftează, așază mai bine pe brațe copilul adormit din nou și rămîne cufundat în calmul somnolent din cursă, privind peste capetele tuturor, înainte, prin spațiile deschise de ștergătoare. Valuri tot mai dese traversează șoseaua asemeni unor spinări de animale albe ce par

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stau înecate în zăpadă, jumătatea a doua e împinsă încet de vînt, pînă ce roțile din spate se opresc în capătul de beton al podului, îndreptînd colosul metalic în direcția de acțiune a vîntului, ca pe un cocoș de tablă, așezat în cornul casei. Ochii speriați ai pasagerilor au prilejul să vadă cum în parbriz, asemenea unui jet puternic, viscolul lovește în plin, spărgîndu-se rotund, ca o explozie de schije albe, ce lunecă pe botul cursei și se preling pe lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o a pus-o bine în valiza de la unitate, aducînd-o ca pradă de război.) Hai c-am înghețat! strigă Lazăr ieșind de sub mașină, tîrîndu-se pe burtă pînă la ușă, de teamă să nu-l arunce vîntul într-o parte. Se așază pe scaunul ghidului, în bătaia aerului cald de la radiator, să se mai încălzească, în timp ce șoferul, cu motorul ambalat, așteaptă clipa cînd viscolul va lovi mai încet, să poată porni. Lazăr își aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dă la mine, că nu de-aia am pus lanțuri. O clipă, șoferul ezită, dar își amintește precizia cu care Lazăr a prins lanțul și-și zice că trebuie să fie vreun meseriaș mai bun ca el, așa că se ridică. Așezat la volan, Lazăr desface palma deasupra manetei de schimbat viteza, închide și deschide pumnul de mai multe ori, privește atent la picioare să vadă comenzile, apoi trage cu ochiul spre poziția vitezelor. Prinde un moment cînd vîntul se aude mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se va juca în voie, dînd-o de-a rostogolul. Auzi, spune Lazăr, aprinzîndu-și o altă țigară ține-o cît mai pe stînga iar cînd simți că vrea să ne răstoarne, calci încet frîna și tragi de volan în dreapta, să ne așezăm în lungul vîntului. *** Aproape șase murmură Vlad, sorbind din cafeaua apoasă, mai mult zaț și apă decît cafea, comandată la restaurantul autogării. Ce zici, mai vine? Dacă toți spun că da... strînge Mihai din umeri. Mai stai să mai iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată chelnerul o sticlă, intimidat de scăpărarea unui surîs bătăios pe buzele clientului. Mircea Emil arată cu degetul spre gura unui pahar de-un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-am chef să iau oameni beți la bord. Taci, mă Andrei, că am și eu niște resturi... Ți-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Oo, așa..., puțin.... Ar putea să nu mănînce deloc dacă-l împăiați. O crestătură mică ici, pielea peste cap, un pumn de paie... Ce oroare! se înfioară bătrîna, întorcîndu-se cu spatele. Mircea Emil rîde înfundat, un fel de "vedem noi", așază trei scaune la rînd, se întinde pe spate, trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu greu în brațe copiii adormiți, căutînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu greu în brațe copiii adormiți, căutînd în același timp prin sacoșe să scoată de mîncare. Studenta și Lazăr s-au așezat la o masă, bătrîna cu andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia cu guler alb s-a așezat într-un scaun, îndesîndu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și Lazăr s-au așezat la o masă, bătrîna cu andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia cu guler alb s-a așezat într-un scaun, îndesîndu-și mai bine mănușile pe degetele desfăcute larg. Permiteți? întrebă actorul, arătînd spre celălalt scaun al mesei. Ții cu tot dinadinsul să fii obraznic în orice împrejurare? îl măsoară femeia cu o privire aspră. Atîtea scaune sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o privire scurtă, ironică. Iar eu voi tutui pe aceea care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de acord? Înainte de-a se așeza, Iulian Barbu ia teancul de ziare și i-l întinde: Nu scrie nicăieri de nici un asasinat, poftim, citește-le. Nu, mulțumesc. Ai spus "mulțumesc"? Mă simt măgulit. Tovarășe chelner! strigă scurt, încet, dar autoritar. Da, vă rog! se întoarce Ovidiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
orătăniile astea, că numai la noi stau de-o lună. Și nu mai căsca gura pe-aici; clienții așteaptă! Ovidiu ia farfuriile cu ouă și le duce în sală. Observîndu-l pe unul că doarme întins pe trei scaune, cu pălăriuța așezată pe ochi, se oprește lîngă el și-l atinge: Domnul dorește ceva? Mircea Emil saltă foarte puțin pălăria, să-l vadă cu un ochi: Să fiu lăsat să dorm. Chelnerul își vede urgent de drum, amintindu-și surîsul bătăios. Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Încercați s-o păcăliți cu un făraș de jăratec murmură Vlad ieșind, croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi că m-a sunat, cît erai tu la autogară, individul cu motoreta și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine cască prelung Radu, lungindu-se pe pat. Mai vezi ce-i cu cursa, poate s-a întors din drum, că mi-i un somn!... Alo, cursa rapidă a venit? întreabă Paula. Poftiim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
capot desigur, a cărui poală este aruncată cu grație înainte de îndoitura piciorului de la genunchi în jos superbele ei picioare acoperite de poala capotului brodată cu flori mari, vii. Pe măsuța joasă, asupra căreia se întorc ochii lui Mihai, a fost așezată o tavă de porțelan chinezesc cu serviciul întreg pentru o cafea în doi. ,,Odată, cine știe cînd, voi servi cafeaua împreună cu ea" gîndește Mihai, simțind cum roșește tot, amețit de parfumul ciudat al femeii, obsedat de gîndul că, ajungîndu-i ginere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a treia, poco allegretto, să-mi amintesc de-un film frumos. O! exclamă femeia, arcuindu-și mult o sprînceană. Aimez-vous Brahms? Moi aussi 1. Regret! Nici asta nu-i pe bandă. Lovește scurt cu degetul, închizînd magnetofonul și se retrage. Așază fotoliul cum era mai înainte, după care, ignorînd total prezența celor doi, iese. Mi-a trebuit o intelectuală!... murmură abia perceptibil Săteanu. Te rog, bea! spune lui Mihai. Mai bine că n-a stat; ne-ar fi întrerupt aducerile noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sfîșiat buza nu pentru că am vrut s-o sărut, ci pentru că nu-mi scosesem căciula... Și totuși... marile plăceri au rămas cele din nopțile cînd veneam tîrziu, mergeam în camera în care ea dormea, o luam în brațe și-o așezam pe oliță, să nu facă pe ea, apoi, cînd o culcam din nou, ridica un obraz să i-l sărut... Alteori se trezea și, marea ei plăcere, să mă prindă de gulerul puloverului ori al cămășii și să-și bage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la Sălcii. Rămîi să gustăm ceva. Trebuie să mă duc pe la teatru. Au repetiție și... Neapărat trebuie să mă duc! hotărăște Mihai îndreptîndu-se spre ușă. Vă mulțumesc din suflet pentru... face un gest rotund, spre tot ce-i în jur, așezînd apoi paharul pe măsuță. Săteanu scoate telefonul din priză, stinge lumina și-l urmează pe Mihai. În salon, bagă telefonul într-o priză, așezîndu-l pe măsuța alăturată și vine pe hol, unde Mihai își îmbracă paltonul. Încă o dată, vă mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
într-o privire scurtă, apoi ochii lui se opresc în ai fetei, țintuindu-i: Bună idee, domnișoară. Dar ca să ai putere la treabă, trebuie să mănînci. Mergi la masa de colo. Fata se îndreaptă spre o masă liberă și se așază. Alături, Lazăr și studenta au terminat de mîncat. Spune-mi, întreabă Lazăr după ce mulțumește faci mereu astfel de acte de caritate? Doar seara asta. De ce? Pentru că nu ne-ai lăsat în cîmp, în voia vîntului. Aici e cald și lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă bună! Cînd termini, vii la bar să mă ajuți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceaiul și laptele. Ce vrei?! întreabă femeia înfuriată. Ala răspunde băiatul din brațele ei. Ca la auzul unui cuvînt magic, băiatul din brațele tatălui lasă slobodă sticla și strigă: ala! Tatăl prinde între genunchi sticla pornită în jos și o așază pe mijlocul mesei, în vreme ce soția, lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută prin sacoșe. Dacă scoate două olițe din sacoșă, mă duc și-mi vînd ceasul pe-o țuică! mormăie Lazăr, observînd că și studenta privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceașca plină de pe masă. Te rog! face Cristina un gest delicat. A, nu! se apără Mihai, retrăgîndu-se. Am zis așa... Te rog! repetă apăsat Cristina, prinzîndu-i mîna stîngă cu putere, reținîndu-l lîngă masă. Mihai ia ceașca, o soarbe, apoi, în timp ce așază ceașca la loc, pe farfurioară, mișcă puțin mîna strînsă de fată, cuprinde în palmă degetele ei și le ridică, sărutîndu-le: Mihai Vlădeanu e numele meu. Cristina Tomșa. M-ai îndatorat cu o cafea. Cînd ți-o restitui? Nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
măcar mama la premieră..." Intră în cabina interurbană din holul hotelului și încearcă zadarnic să prindă legătura. Dom' Vlădeanu, se aude strigat cînd iese din cabină vrînd să traverseze holul, spre ușile mari, din sticlă, deschise automat de către un mecanism așezat sub dalele de marmură. Cînd întoarce privirea, îl vede pe inginerul Muraru venind dinspre o masă pe care stau cești cu cafea și pahare de vin. V-am căutat pe la două să vă spun de sudor; n-am găsit. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mă consideri în stare să recurg la un gest barbar?! Ia mai du-te naibii!" se înfurie Mihai, ridicîndu-se brusc. Te rog! se ridică și Muraru, prinzîndu-i brațul. N-am atins punctul esențial. Mihai se reașază. În urma lui, Muraru se așază și el, trăgînd fotoliul cît mai aproape de masă, aplecîndu-se în față, să poată vorbi încet: Împrumută-mi cinci mii. Ți-i restitui în cîteva luni. Îmi pare rău, dar... Te rog! Vrei, îmi împrumuți; nu, nu. Fără comentarii. Oricum, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bărbia în piept, dar, învinsă de oboseală, și-a pus brațele unul peste altul pe masă și și-a lăsat fruntea pe ele. Dorin a renunțat să se mai plimbe pe lîngă fereastră, de unde privea în afară și s-a așezat jos, lîngă sobă. Studenta se uită la ceas, mai repetă un timp o formulă, scriind-o pe hîrtie, o confruntă cu ce are în caiet, strînge apoi caietul și ia jumătatea de pachet oferită de Lazăr să poată pune fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]