11,260 matches
-
limbajului, intraductibilă, intransmisibilă în alte idiomuri în întreg spectrul său de nuanțe, de subtile savori: Creangă, Caragiale, într-un fel Eminescu, mai cu seamă Arghezi. Cum să-l traduci pe Arghezi reducându-l la noțiuni, despuindu-l de veșmântul de abur al zicerii sale geniale? Cum să-i păstrezi finețurile pentru cineva care nu ne cunoaște bine limba? Îmi spunea Blaga, apreciindu-l în acea clipă din toată inima: "Arghezi e cel mai mare creator al limbii române". Se înșela oare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriu precum acei elevi de liceu care mă impresionaseră prin inteligența și talentul lor. La un moment dat locuiai la București cu Ion Zubașcu, în același apartament. Am trecut și eu pe la voi, într-o dimineață, îmi amintesc, încă, de aburul ceaiului pregătit de Zubașcu. Cred că era prin 1984...! Tu plecai, tocmai, la autobuz, făceai o navetă dificilă, într-un sat parcă, departe de București. Apoi, seara, ai venit la cenaclul lui Mircea Martin, "Universitas", unde eu am citit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
textile, o moară de oloi, un atelier de cărămidărie - altul decât cel de la Ciurea - și tăbăcării. Mijlocul veacului al XIX-lea a adus și în capitala Moldovei o preocupare vizibilă pentru dotarea atelierelor existente cu mecanisme moderne, acționate de forța aburului. Almanahul „Albina Românească” surprindea în amănunt vizita lui Gotlieb Knor, „mecanic hidraulic”, venit din Germania cu scopul declarat de a construi mori și diverse mașini. O dată cu trecerea timpului, industriile Iașilor au început să se diversifice, de la mici ateliere de confecționat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lățimea acestuia putea fi dublată, atingând capacitatea de producție a atelierelor din București. Atelierul de ajustaj avea dimensiunile de 52,3 metri lungime și 36,5 metri lățime. Acoperișul era susținut de trei rânduri de ferme Shed. Un motor cu aburi acționa mașinile-unelte. În apropiere se afla o încăpere destinată tocilelor și recondiționării pilelelor uzate (cu tot ceea ce presupunea întregul proces tehnologic specific - înlocuirea dinților vechi și recălirea pilelor). Dimesiuni asemănătoare avea și clădirea rotăriei, unde erau strunjite bandajele roților și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
parte, atelierele erau pavate cu calupuri de lemn montate pe beton. Excepție făceau acele secții unde existau pericole de incendiu și acolo lemnul era înlocuit cu pământ bătătorit. Fierăria avea dimensiuni ceva mai mari, în condițiile în care motorul cu aburi care acționa ciocanele mecanice ocupa un spațiu considerabil (28 m lungime și 10 m lățime). Ventilarea se făcea printr-un sistem de ferestre mobile, manevrate cu ajutorul unor pârghii, iar în imediata vecinătate se afla fierăria de arcuri, numită mai târziu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
O a doua etapă în extinderea Atelierelor s-a derulat între anii 1907 și 1912, când au fost construite o hală modernă de cazangerie, o turnătorie pentru fontă, castelul de apă, stația de aer comprimat, două ciocane mecanice acționate de aburi, două magazii pentru depozitarea materialelor, depozitul de combustibil, o clădire specială pentru pompieri, dispensarul și sala de mese. În ceea ce privește situația personalului Atelierelor, în anul 1912, erau angajați doi ingineri, 12 maiștri, pontatori și impiegați și 330 de muncitori. Puteau fi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o pauză de masă, așa, când am văzut muncitorii aia cum erau îmbrăcați, eu m-am speriat. Domnule, nu le străluceau decât dinții din gură... că atunci se repara în Nicolina, numa’, era Turnătorie-Forjă și se reparau numai locomotive cu abur... Era o mizerie, dacă te dezbrăcai, pantalonii stăteau în picioare [râde], fără exagerare... Și zic „- Băi, am nimerit-o din lac, în puț !” [râde]... Ce m-o frecat taică-meu, la țară, că bunică-meu spunea: „- Băi, unde te duci
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lua avansul și lichidarea nu aveai unde să dai drumu’ la un ac. [râde] Daaaa.... I. M.: - Ce se producea în Nicolina ? Ș. B.: - Acuma depinde cum o luați: prima dată, când am ieșit eu muncitor, se reparau locomotive cu abur, de 40 de mii și de 50 de mii. De 40 de mii aveau 4 osii, 4 roți locomotiva, și de 50, aveau 5 osii și de alea de 150 de mii, erau de alea care aveau în fața locomotivei o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dese, adevărate „cuiburi de gospodari”. Aproape de Huși, „mașinuța” (locomotiva, n.a.) urca din greu coasta unui deal, așa încât unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un mănunchiu mai bogat de scântei, namila de fer se oprește”. Ajuns pe vârful Dobrinei, „învăluită în întunericul pădurei dese, călătorul este impresionat de minunatele locuri pe care le străbătea: pădurea fermecată care se îmbracă în haina-i de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lemn, confecționau îmbrăcăminte și încălțăminte, produceau vase de tablă și de lemn, sobe de cărămidă și de fier, trăsuri și sănii, diverse mobile etc. La Huși funcționau două fabrici de bere, care produceau anual 6.300 litri, două mori cu aburi (în 1898 erau trei, iar la târgul Drânceni funcționa o moară), patru brutării, două simigerii, două mori cu cai, cinci pitării și cinci căsăpii, trei săpunării, două tinichigerii, două spoitorii, două de armurărie, nouă fierării, 10 tăbăcării, 34 ciubotării, cinci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
existau șapte biserici ortodoxe, una catolică și două sinagogi, spitalul și două farmacii, teatrul, două tipografii, judecătoria, oficiul poștal, două case de economie, o cazarmă dincolo de calea ferată. Mai găsim și foarte mulți meseriași particulari, trei mori „sistematice” acționate cu aburi și trei mori cu cai, două „fabrici” de bere, patru tăbăcării (în 1885 funcționau șase tăbăcării), două fabrici de săpun, cinci brutării („pitării”), trei hoteluri, patru cafenele (în 1885 funcționa doar o cafenea) și două cofetării. Asistența sanitară era asigurată
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
avut și a putut o biserică la Arsura cum n-a făcut nici unul din vechii proprietari de mii de fălci din județul Fălciu”. Industria interbelică hușeană a fost preponderent meșteșugărească, în prelungirea tradiției breslelor din veacurile trecute. Numărul morilor cu aburi creștea atât în Huși, cât și în depresiune (încă o moară în târgul Drânceni și câte una în satele Râșești și Pâhnești). Conform recensământului din 1912, în Huși erau în stare de activitate o fabrică de tricotaje, patru ateliere de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de tricotaje „Philipp Tomosch” (5.000.000), ambele la Huși. O parte a populației își desfășura activitatea în industria alimentară și în cea textilă (anul 1935). Tabelul următor oferă informații semnificative: În aceeași perioadă, la Huși, funcționau 8 mori cu aburi care erau dotate cu motoare cu explozie, o fabrică de vopsele pentru stofe, două fabrici de tricotaje, cinci ateliere de dărăcit lână, trei ateliere de lumânări, un atelier de săpun, un atelier de obezi pentru roți de căruță, două de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
spaniolul "jarabe" și portughezul "xarope", strămoșul romu-lui de azi. La 1543 se menționează o solicitare a lui Hernando de Castro adresată Regelui Spaniei pentru aprobarea unei prese, iar pe la 1600 funcționau în Cuba 60 de ase-menea instalații. Odată cu introducerea forței aburului, la începutul secolului al XIX-lea, numărul preselor, denumite acum "ingenios", a crescut vertiginos, ajungând la 1830 la peste 1000. Dezvoltarea plantațiilor de trestie de zahăr, inclusiv a fabricării zahărului și a băuturilor derivate din trestie, avea să cunoască o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de băuturi rezultate din trestie de zahăr, inclusiv a romului, au stat la baza creării și dezvoltării unei importante ramuri meșteșugărești cea a producătorilor de butoaie. Acestea se fabricau din stejar alb adus din America de Nord, transformat în doage muiate la abur și legate strans cu cercuri vegetale salcie, plop, alun și mai apoi de metal. În funcție de capacitate recipientele aveau diverse denumiri: "pipa" de la 570 la 620 litri, "tonel" sau"barill", între 230 și 550 litri, vasele de capacitate mai mică purtând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Începea să se facă simțită. Plăteam cinșpe dolari pe săptămînă pentru un apartament jegos care dădea Într-o gheretă de vapor cu o scară și În care nu ajungea niciodată lumina soarelui. Tapetul se desprindea din cauza caloriferului din care ieșeau aburi - atunci cînd avea ce să iasă. Îmi izolasem fereastra cu umplutură de ziare, ca să mă apăr de frig. Era plin de gîndaci și din cînd În cînd omoram cîte-o ploșniță. Stăteam lîngă calorifer, puțin umezit de la abur, cînd l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din care ieșeau aburi - atunci cînd avea ce să iasă. Îmi izolasem fereastra cu umplutură de ziare, ca să mă apăr de frig. Era plin de gîndaci și din cînd În cînd omoram cîte-o ploșniță. Stăteam lîngă calorifer, puțin umezit de la abur, cînd l-am auzit pe Norton bătînd la ușă. I-am deschis și l-am văzut stînd pe holul Întunecat cu un pachet mare sub braț, Înfășurat În hîrtie maronie. A zîmbit și-a zis „Salut”. - Intră, Norton, și scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
p. 231. ) În timpul boalei Liei, mă plimbam singură prin pădure (bineînțeles, cu soldatul de gardă). Într-o zi îl uitasem la spatele meu. Era o zi de toamnă așa de frumoasă și dulce, cu cerul azuriu, pădu rea ruginită și aburi albăstrii în fundul drumurilor, încât crezui că văd altă pădure, teiul cel mare, Canapeaua, cireșele roșii, frasinii purpurii, vârful dealului profilat pe cer. Pierdusem noțiunea timpului și a locului. Mi se părea, ca într-un vis, că eram cu toții la noi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o caznă. Întotdeauna o durere e mai mare ca alta, Întotdeauna pietroiul e de vină, nu dalta. Îmi plac zăpezile târzii Și mieii ce se nasc devreme. M-aș da de trei ori peste cap Și m-aș preface în abur. În lumea cărților mă simt Ca într-o altă lume. Mi-am atârnat privirea de tavan Și mă gândesc că ar putea să cadă. Doar cerul meu este mereu curat, Pentru că-l spăl cu lacrimile mele. Când pe pământ se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
pe înțelesul tuturor, să nu semene cu nici-un alt coleg din Asociația Artiștilor Plastici din județ și mai ales din atelier, unde de mult timp fiecare avea maniera sa în pictură. Meseria mea de bază era: mecanic de turbine cu aburi, pe care am practicat-o vreme de 19 ani la C.E.T. Reșița, unde am avut posibilitatea de a confecționa cuțite de pictat, adică niște șpacluri. Cu aceste instrumente am reușit să-mi perfecționez maniera și stilul de lucru, reușind astfel
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dar care pe mine mă urmăresc tenace. La fel de vii îmi erau în minte în 1974, când le-am evocat pentru prima dată în jurnalul distrus. Atâtea altele câte mi s-au întâmplat în jumătate de veac au pierit ca un abur, s-au risipit în eter, iar acestea, în fond atât de insignifiante, persistă în mine intacte. La fel le voi resimți, sunt convins, și la recapitularea finală, despre care se spune că are loc în clipa încheierii conturilor cu cele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
forumul universitar, fără precedent:"[...] străzile se sufocă de oameni, cai, vehicule; și pe coridorul îngust al Spreei (în care se varsă sus-zisele "canale") se înghesuie ambarcațiuni de tot felul bărci și vase mari și mici, cu și fără motor cu aburi, mai ales bacuri și șlepuri, pe care Eminescu le avea sub ochii lui, chiar din colțul străzii Albrecht". Circulația prin oraș era anevoioasă, deplasarea pe jos chiar "primejdioasă". Berlinezii iau "cu asalt" omnibuzele care transportau, la orele de vârf, "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială la inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o apă curgătoare, pe un castel mândru, pe o fabrică ce fumegă, pe un munte capricios, că toate aceste au și dispărut și altele, necontenit altele, vin în loc. Impresiunile se strecoară repede fără să ai vreme să le mistui. Puterea aburului îți împrumută parcă ție însuți puteri peste fire. Te simți mai mult decât un om. O! Ce ar fi dacă omul ar capata darul de a zbura? Dar mă opresc de a mai descrie ceea ce cugetă, ceea ce simte călătorul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
baie în Marea de Nord. Voi zice numai că după o ședere de aproape o lună la această stațiune balneară m-am întors în țară. Dar, Doamne, ce lungă mi s-a părut întoarcerea! Nerăbdarea dorului întrecea cu mult iuțala aburului. Iar când am calcat al hotar pe pământul patriei și am văzut de departe vârfurile Carpaților, am simțit că mi se strânge inima în piept. Desigur, munții noștri nu se pot asămana cu Alpii, însă pentru mine unul ei sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]