7,862 matches
-
despre peștii care trăiesc ascunși În adâncurile mării. Peștele are un gust bun/ peștele e liber În ocean./ Peștele e mut,/ nimeni nu știe că el există/ până când moare/ și iese la suprafață./ Anarhistul e un pește./ Înoată liber În adâncurile societății./ evită plasa și stă mut/ când iese la suprafață/ anarhistul e deja mort. Celelalte, sclavele și slujnicele sale, dădeau din cap aprobator, chiar dacă nu Înțelegeau nimic, căci Camilla povestea mereu Întâmplări ciudate. Când Kevin Îi trecu pe dinainte, tăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
viu - un animal În pielea lui, În oasele lui. Fiecare lucru era construit pe ruinele altuia, prezentul pe trecut, viitorul pe prezent, până când se amestecau Într-un conglomerat de nepătruns. Dar cea mai mare parte a Romei rămâne ascunsă În adâncurile ei subterane - și tot ceea ce se vede e doar un ultim episod al unei povești stratificate și inaccesibile. Ce mult Îmi iubesc orașul - simplu și secret, profanat și integru. Și tu ai vrea să-l transformi Într-o măcelărie. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să Însemne moartea lui politică. O promitea În numele atâtor bătălii purtate Împreună În momentele cele mai dificile. Teribila solitudine pe care ți-o oferă Roma atunci când ai pierdut. În ceea ce-l privea pe președinte, el avea să evite stâncile din adâncuri și să ducă nava În port. În sondaje aveau rezultate liniștitoare - și chiar dacă În ultimele săptămâni stânga recuperase câteva puncte - de-acum mai era prea puțin timp pentru a se aștepta la o răsturnare de situație de ultim moment. Furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
neapărat malefic, ci mai degrabă uman, gata să se înduioșeze de necazurile, aspirațiile, slăbiciunile ființei pe care o posedă. Zogru, căci despre el este vorba, este un soi de highlander sau mai degrabă de downlander, de duh nemuritor venit din adâncurile pământului și care cutreieră un întreg arbore genealogic, intrând vampiristic, pe la 1460, în sângele unor personaje ale epocii, migrând, cu scurte pauze, până în zilele noastre. Această situare narativă constituie un prilej pentru prozatoare de a-și etala, fără ostentație, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
untoasă și transparentă. Zogru aluneca unduindu-se, ca o eșarfă purtată de vânt, și înregistra cu nepăsare lumea de dedesubtul său. Erau toate cum le știa și din toate acestea se simțea exclus. Îl văzuse pe Talpă înlemnit, iar în adâncul lacului vedea un somn uriaș adormit la adăpostul unei pietre, în mâlul pufos. Îl vedea apoi pe Hrisofan, mutul, alergând cu pași mărunței spre chilia părintelui Damaschin, apoi, împreună cu acesta, fugind spre poarta mare. Din urma lor veneau alți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și împreună cu el. Era legat în continuare de acest drum întortocheat și strălucitor ca un neon aprins și se simțea fericit că îl are, că îl stăpânește și că face parte din ființa lui. Și-atunci s-a luminat până-n adâncul creierului și-a înțeles subit că el este pulsul neștiut al lumii și fiorul morții. 10 septembrie, 2005, București. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Zogru bun.doc PAGE 127
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ascultă tăcerea Lumii ce-mi zguduie inima Când eternitatea se scufundă în neant. Astăzi totul este schimbat. Răul de ieri, Zâmbetul de azi Au privit în viitor căci Timpul a încetinit remarcabil - O zi din marea viață s-a sfârșit. Adâncul privirii lui își apasă tâmpla Încărunțită înainte de timp. Interferențe O ploaie de vară Ce-mi arde sufletul Se resimte puternic în mine. Privesc în gol zarea. Apuc târziu un strop licărind În inima mea. E intolerabil! Dar sufletul meu va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
când sfioasă și temătoare am pășit într-o nouă etapă a copilăriei, de prima carte de povești citită, în sfârșit, de fiecare clipă petrecută pe tărâmul inocenței. Copilăria este asemeni unui izvor de apă limpede și curată ivit parcă din adâncurile infinite ale omenirii care încearcă să potolească setea dorințelor și idealurilor fiecărui copil. Copiii au felul lor de a vedea lumea și sunt singurii cărora nu le este frică de viitor. Își zidesc fericirea pe visuri, iar poveștile în care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și mulțumire! Se aude clopoțelul care ne invită la masă. Mâncarea pe vapor e mai delicioasă decât oriunde. Desigur că peștele trona pe masă sub diferite feluri gustoase. O muzică suavă, mi-ar fi plăcut să cred că venea din adâncuri, nea desfătat pe tot drumul de apă. Era muzica valurilor. Dacă nu ai iubi nespus marea, dacă nu ai fi ochi și urechi la detaliile din jurul tău, ai spune că o plimbare pe apă este destul de monotonă. Nu este deloc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Rahelei era unică și răvășitoare. Părul ei castaniu avea reflexe de bronz, iar pielea îi era aurie, perfectă, ca mierea. Pe acest fundal de ambră, ochii îi erau suprinzător de negri, nu căprui închis, ci negrii ca abanosul sau ca adâncurile fântânii. Deși avea oase delicate și, chiar și atunci când era însărcinată sânii îi rămâneau la fel de mici, avea mâinile puternice și o voce gravă ca ale unei femei mult mai mari. O dată am auzit doi păstori certându-se între ei, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fii puternici așa cum avusese și mama, dar mai voiam și cel puțin cinci fete. Era pentru prima dată când spuneam acele lucruri cu glas tare și poate era și prima dată când mă gândeam la ele. Dar o spuneam din adâncul inimii. - Nu ți-e frică de naștere? m-a întrebat verișoarea mea. Nici de durere? Și dacă copilul moare? Am scuturat din cap. - Moașelor nu le e frică de viață, am zis eu și mi-am dat seama că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noi în cortul roșu. Ai asistat la o naștere. Bunica nu trebuie să afle niciodată. Știu că n-o să spui mai departe ceea ce îți spun eu acum. Am dat din cap în semn că promit, iar mama a oftat din adâncul inimii. S-a uitat în jos, la propriile mâini, bronzate de soare, înțelepte de la atâtea experiențe și atât de rar stând degeaba, așa ca acum. Și-a pus palmele pe genunchii mei și a închis ochii. Pe jumătate cântând, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-n palme, privea incendiul. Nici eu nu puteam să-mi desprind ochii de la foc, mă gândeam că poate luminează fundul apei, iar dacă ne-am duce acolo și ne-am uita în ea, am vedea poate ce se ascunde în adâncuri, eram gata s-o pornesc spre puț, dar atunci Zsolt mi-a spus c-ar fi mai bine să plecăm, pentru că acuși se trezește caporalul și mai născocește ceva în amintirea lui taică-su, și atunci m-am uitat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din capitală și un tovarăș ochelarist arătând pe o hartă unde vor fi stațiile, apoi cum se sapă tunelul subteran al metroului, un excavator uriaș răscolea pământul, în urma lui muncitorii turnau beton, camera luase în prim-plan cupa excavatorului, până în adâncul ei, și atunci s-a făcut brusc întuneric și toată lumea a început să strige și să fluiere, iar Feri mi-a spus că luam-ar dracu’, eu am câștigat, și s-o luăm repede târâș, eu să-l apuc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai speriat, răsucit pe-o parte m-am târât cât am putut de repede, nu-mi păsa că aveam palmele zdrelite, și deodată am auzit din sală că se cânta în cor, despre destoinicii mineri care dau cu târnăcopul în adâncuri, și atunci am mai încetinit, știam că nu s-a dat curentul înapoi, iar dacă suntem șmecheri, putem ajunge la locurile noastre înainte să ia sfârșit cântarea, intrând și noi în cor cu ceilalți, de parcă nici n-am fi plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ghicea Îndărătul vorbelor lui o resimți ca pe o palmă, ferocitatea lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită pînă În adîncul inimii, se agăță de obiectele care Împestrițau Încăperea cu tavan scund. Aici Își petrecuse Marie Întreaga copilărie, printre acele bibelouri a căror proveniență și poveste le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În timp ce vorbea, Îl scruta cu atenție pe polițistul care cerceta piesele din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire căpruie care iscodea totul cu acuitate, căuta uneori să-și sondeze interlocutorul pînă În adîncul sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale povestirii Îi adresa o privire ironică. I se părea un tip greu de prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bani? - De la un anumit număr de milioane În sus, asta nu se mai cheamă bani! Vedetea se apropia de trecătoarea Molène, Marie Încetini viteza. - Ce naiba faci? - E plin de recife! Uite, colo... Arătă spre colțurile care ieșeau la suprafață din adîncuri, deturnînd atenția lui Stéphane, căci, Într-o fracțiune de secundă, i se păruse că aude zgomotul unei alte bărci cu motor Îndărătul lor. În timp ce el scruta recifele, ea aruncă o scurtă privire În urmă și aproape că se crezu prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi răsunat chiar sub monstrul de piatră, auzea ecouri neclare ale unor glasuri de copii. Brusc, privirea lui se holbă. Pămîntul părea să se deschidă sub dolmen. O văzu atunci pe Gwen ieșind la suprafață ca un spiriduș ivit din adîncuri. Băiețelul Încercă să se ducă spre ea, să-i Întindă cîrpele pe care le ținea În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc ieșiră la rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l liniști rapid pe tînăr. Îi dădu Înapoi păpușa lui Pierric; acesta Între timp se calmase și Îi zîmbea din toată inima. Privirile li se Încrucișară, limpezi, luminoase, complice. Se lipi de pieptul lui, spontan. - Mulțumesc, Îi șopti ea din adîncul inimii. Apoi, printre lacrimile care Îi Împăienjeneau ochii, se uită după ei cum se Îndepărtau. Abia atunci băgă de seamă că Ryan nu mai era cu ei. * * * Jeanne nu Înțelese cum anume intrase, dar se pomeni cu el În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În ei imaginea noastră atunci când erau stăpâniți de ură și teamă, când se ciocneau În Întuneric, Când Își scriau, Încetul cu Încetul, istoria. Știm că ei n-ar fi existat, că nici n-ar fi putut să existe dacă-n adâncul ființei n-ar fi avut această speranță, N-ar fi putut, fără visul lor, nici măcar să existe. Acum când trăim În lumină, Acum când trăim În imediata apropiere a luminii Iar lumina ne scaldă trupurile, Ne Învăluie trupurile Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cel care a fost publicat. — Îl mai am..., interveni Michel. Se ridică și căută revista În bibliotecă. Bruno o răsfoi ușor surprins, regăsi pagina. Mai există, Într-o anume măsură, familii ( Scântei de credință printre atei, Scântei de iubire În adâncul greței), Nu se știe cum, Aceste scântei strălucesc. Sclavi În serviciul unor organizații de neînțeles, Singura noastră șansă de Împlinire și viață e sexul (E vorba Însă doar de cei cărora sexul le este permis, De cei pentru care sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la vârsta lui; fiecare om are În minte o perspectivă de viitor simplă: va veni și pentru el momentul când suma plăcerilor fizice pe care le mai poate aștepta de la viață devine mai mică decât suma durerilor (În fapt, În adâncul ființei sale, el simte cum contorul se Învârte - și se Învârte doar Într-un sens). De la o vârstă, acest bilanț lucid al plăcerilor și durerilor - pe care, mai devreme sau mai târziu, ajunge să și-l facă fiecare - duce inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
De altfel, cuvântul „Întâlnire” e doar un fel de a vorbi; nu fusese, cu adevărat, o Întâlnire. Viețile lor se intersectaseră, procreaseră Împreună, asta era tot. Ea nu reușise să Înțeleagă și nici măcar să se apropie de misterul ascuns În adâncul ființei lui Marc Djerzinski. Se gândea oare la el În ceasul acesta, când lua sfârșit viața ei lamentabilă? Nu era exclus. Bruno se lăsă greoi pe un scaun de lângă pat. — Nu ești decât o târfă bătrână..., emise el pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am lucrat împreună la un contract și ne-am împrietenit - și cam asta e toată povestea. Serios, e OK. Pe bune. Așa se întâmplă. Unele lucruri se întâmplă - și altele nu. Ăsta, categoric, n-a fost să fie. Deși în adâncul sufletului, acolo înăuntru... încă mai cred că era scris să se întâmple. — Așa, spune Guy în timp ce mergem pe hol, spre sala de ședință. Partenero ! Ridică o sprânceană spre mine. Nu mai zi asta ! șoptesc îngrozită. Mor de frică să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]