5,887 matches
-
personal de formă neaccentuată corespunzător este mai frecventă decât în română, practicându-se și în cazul inanimatelor. Exemple: La gradul comparativ, termenul de comparație se introduce cu conjuncția "di", iar adverbul "mai̯" stă mai frecvent înaintea predicatului decât înaintea adjectivului: "Carnea di curșută mai̯ nu-i̯ bună di lu țerbu" „Carnea de căprioară nu e mai bună decât cea a cerbului”. La superlativ, tot "di" stă înaintea cuvântului ce înglobează cuvântul caracterizat : "nai̯marli di toț" „cel
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
războiului a fost semnat la Riga, pe 18 martie 1921. Pacea de la Riga a împărțit teritoriul disputat între Polonia și Rusia Sovietică. Războiul este cunoscut sub mai multe nume. „” este poate cel mai des întâlnit, dar poate produce confuzii, de vreme ce adjectivul „sovietic” este de obicei folosit în legătură cu Uniunea Sovietică, care, spre deosebire de Rusia Sovietică, nu a existat în mod oficial până în decembrie 1922. Se mai folosesc și alte denumiri: „Războiul ruso-polonez [sau Războiul polono-rus] din 1919-1921” (pentru a-l diferenția de alte
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
în mișcare este acea energie datorată mișcării (de translație) cu viteza v. Ea este egală cu lucrul mecanic necesar pentru a modifica (accelera) viteza corpului din repaus la viteza curentă v. Lordului Kelvin i se atribuie crearea expresiei energia cinetică. Adjectivul cinetică provine din cuvantul grecesc pentru mișcare kinesis. Energia cinetică este o mărime scalară egală cu semiprodusul dintre masa punctului material și pătratul vitezei lui. Energia cinetică sau energie de mișcare a unui corp de masă m, aflat în mișcare
Energie cinetică () [Corola-website/Science/299406_a_300735]
-
așadar acordată oamenilor cu toate trăirile, emoțiile, pasiunile, crizele și reveriile lor, uneori raționali, dar cel mai adesea instinctivi, și nu indivizilor care se reduc la o simplă proiecție socială a unei imagini mascate, fie voit, fie accidental. vine de la adjectivul "mental" care se referă la spirit; dar epitetul latin "mentalis", ignorat de latina clasică, aparține vocabularului scolasticii medievale și cele cinci secole care despart apariția cuvântului "mental" (în franceză în mijlocul secolului XIV) de a cuvântului "mentalitate" (mijlocul secolului XIX) indică
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
clasică, aparține vocabularului scolasticii medievale și cele cinci secole care despart apariția cuvântului "mental" (în franceză în mijlocul secolului XIV) de a cuvântului "mentalitate" (mijlocul secolului XIX) indică faptul că substantivul răspunde și altor nevoi și aparține unei alte conjuncturi decât adjectivul. Pentru limba engleză, geneza substantivului "mentalitate" (mentality) apre în secolul XVII, de asemenea din forma adjectivală "mental" (în engleză "mental"). Mentalitatea este fiica psihologiei engleze din secolul XVII. Ea desemnează coloratura colectivă a psihismului, modul particular de a gândi și
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
vorbire prezente în toate limbile (o alta este verbul). În unele limbi substantivele se modifică după număr și caz. În propoziție, substantivele au adesea rolul de subiect sau complement direct, pot fi înlocuite de pronume sau pot fi determinate de adjective. În exemplele de mai jos substantivele sînt subliniate: Din categoria substantivelor pot face parte și cuvinte care denumesc acțiuni, calități, moduri de desfășurare a acțiunilor etc., care sînt de obicei exprimate prin verbe, adjective sau adverbe. Categorizarea corectă se face
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
pronume sau pot fi determinate de adjective. În exemplele de mai jos substantivele sînt subliniate: Din categoria substantivelor pot face parte și cuvinte care denumesc acțiuni, calități, moduri de desfășurare a acțiunilor etc., care sînt de obicei exprimate prin verbe, adjective sau adverbe. Categorizarea corectă se face ținînd cont de rolul pe care aceste cuvinte îl au în propoziție și de proprietățile lor morfologice. Exemple de astfel de substantive sînt cele subliniate în fragmentele de mai jos (nu toate substantivele au
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
Se numesc substantive numărabile cele care denumesc obiecte separate, care "se pot număra". Cele mai multe substantive care denumesc ființe, lucruri, fenomene ale naturii și locuri intră în această categorie. Substantivele numărabile au formă de plural, pot fi determinate de atribute (numerale, adjective) care exprimă cantitatea: "trei purceluși", "o mulțime de probleme", "cîteva minute". Substantivele nenumărabile denumesc noțiuni care nu pot fi numărate și deci nu admit ideea de singular sau plural, precum o mare parte din noțiunile abstracte. Aceste substantive fie au
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
clase - substantive masculine și feminine - în limba română există și o a treia clasă, cea a substantivelor neutre. Acestea se comportă ca o combinație a celorlalte două clase, în sensul că la singular necesită același fel de acord gramatical cu adjectivele ca și substantivele masculine, iar la plural același acord ca și substantivele feminine: "măr galben" (n.) - "nasture galben" (m.); "mere galbene" (n.) - "jucării galbene" (f.) Substantivele din limba română își modifică forma în funcție de număr. Limbile romanice se împart din acest
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
oameni ca Ezra Pound și Stanislaus Joyce care înainte admirau opera irlandezului<ref name="Fargnoli/Gillespie, 1996, p. 121">Fargnoli/Gillespie, 1996, p. 121</ref>. Wyndham Lewis, devenit între timp un necruțător detractor al lui Joyce, îi desființează lucrările prin adjective ca „dement”, „gângav” și „perisabil”. Chiar și domnișoara Weaver, principalul finanțator al scriitorului, nutrește sentimente ambivalente față de acest nou experiment: deși adoră monologul Annei Livia Plurabelle (I.8), în ansamblu, romanul i se pare „o simplă curiozitate literară”. Aceste cuvinte
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
este „Republica Belarus” (Рэспубліка Беларусь, Республика Беларусь, Respublika Belarus). Astfel, numele de „Bielorusia” a fost înlocuit de „Belarus” pe plan internațional, în limbile de circulație mondială, în limba română, dar și parțial în rusă (deși numele tradițional încă persistă); similar, adjectivul „bielorus” a fost înlocuit cu „belarus” (deși în rusă nu a apărut un alt adjectiv). „Bielorus” este mai apropiat de termenul rusesc inițial "bielaruski". Intelectualii belaruși din anii staliniști au încercat să schimbe numele din „Bielorusia” spre o formă de
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
înlocuit de „Belarus” pe plan internațional, în limbile de circulație mondială, în limba română, dar și parțial în rusă (deși numele tradițional încă persistă); similar, adjectivul „bielorus” a fost înlocuit cu „belarus” (deși în rusă nu a apărut un alt adjectiv). „Bielorus” este mai apropiat de termenul rusesc inițial "bielaruski". Intelectualii belaruși din anii staliniști au încercat să schimbe numele din „Bielorusia” spre o formă de „Krivia” din cauza presupusei legături cu Rusia. Unii naționaliști s-au opus numelui din același motiv
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
brad și pin care creșteau pe pământul pe care s-a depus loess. Orașul este, însă, înconjurat de stejari, nu de conifere. Numele a rămas în mare parte neschimbat de-a lungul istoriei, având variații ca "Obora", "Obornik", "Obiring", "Obernigk". Adjectivul "Śląskie" („silezian”, sau „al Sileziei”) a fost adăugat după 1945 pentru a face distincția față de orașul Oborniki din voievodatul Polonia Mare. Primele urme de prezență umană în regiune provin din kurganele mezolitice caracteristice culturii lusațiene de la începutul epocii bronzului găsite
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul și acuzativul în același fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
noi, ei/ele, se). Pronumele posesive se formează adăugând a la acestea. Se declină ca și substantivele. 6. Verbele nu se modifică în funcție de număr sau persoană. 7. Adverbele derivate se formează adăugând e la rădăcină; gradele de comparație ca la adjective. 8. Toate prepozițiile cer nominativul, cu excepția cazurilor în care se indică o schimbare de direcție sau de stare. 9. Cuvintele se citesc cum se scriu. 10. Accentul cade pe penultima silabă. 11. Cuvintele compuse se formează prin simpla juxtapunere a
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
de exemplu "birou", "avion" sau "exploata"). Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori, o dată în nucleul lexical (în vocabularul popular) și ulterior ca neologisme. De obicei cuvântul popular este un substantiv, iar neologismul este adjectiv (de exemplu: "frate / fratern, apă / acvatic, deget/digital, simțământ/sentiment, înger/angelic, frig / frigid, ochi / ocular"). De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din [[engleză]], precum "gem" (din "jam"), "interviu" ("interview"), "meci
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 1,43% [[Substantiv]]ele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și neutru), număr (singular și plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
remarcată în pronunții de genul "spuneți-mi", "ziceți-ne"). Și alte verbe capătă uneori forme incorecte: "să ", "să ", '. În cazul substantivelor greșelile cele mai frecvente privesc formele de plural și cele de genitiv-dativ: ', ', respectiv "domeniul ", "regele ", "din cauza ", "familia ", "orele ". Dintre adjective cel mai adesea este declinat greșit "ultim": " sondaje", " meciuri". Se face foarte des confuzie între adjectivele "minim", "maxim" și adverbele sau substantivele corespunzătoare "minimum", "maximum", de exemplu " 140" în loc de "maximum 140" sau "adrenalina e la " în loc de "adrenalina e la maximum
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
să ", "să ", '. În cazul substantivelor greșelile cele mai frecvente privesc formele de plural și cele de genitiv-dativ: ', ', respectiv "domeniul ", "regele ", "din cauza ", "familia ", "orele ". Dintre adjective cel mai adesea este declinat greșit "ultim": " sondaje", " meciuri". Se face foarte des confuzie între adjectivele "minim", "maxim" și adverbele sau substantivele corespunzătoare "minimum", "maximum", de exemplu " 140" în loc de "maximum 140" sau "adrenalina e la " în loc de "adrenalina e la maximum". Una dintre erorile de sintaxă cele mai frecvente este omiterea prepoziției "pe" din fața pronumelui relativ "care
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
omiterea prepoziției "pe" din fața pronumelui relativ "care" cu funcție de complement direct, de exemplu "cu le aveți" în loc de "cu textele pe care le aveți". Cealaltă mare grupă de greșeli sintactice constă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect și predicat, între adjectivele numerale și substantivele determinate, dezacordul în caz al adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor "al", "care" și dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: "ei avertizează pe turiști să nu se aventureze
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
complement direct, de exemplu "cu le aveți" în loc de "cu textele pe care le aveți". Cealaltă mare grupă de greșeli sintactice constă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect și predicat, între adjectivele numerale și substantivele determinate, dezacordul în caz al adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor "al", "care" și dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: "ei avertizează pe turiști să nu se aventureze" în loc de "ei îi avertizează pe turiști să nu se
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
de domenii. Cuvântul "matematică" își are originea în cuvântul grecesc μάθημα "máthēma", care însemna „învățare”, „studiu”, „știință”, la rândul lui provenind din verbul "manthanein", „a învăța”. Termenul "mathema" a căpătat încă din perioada clasică și sensul precis de „studiu matematic”. Adjectivul corespunzător este μαθηματικός "mathēmatikós", însemnând „legat de învățare” sau „studios”, iar mai târziu, „matematic”. Din greacă, termenii au fost preluați în latină, unde științele matematice, numite în grecește μαθηματικὴ τέχνη "mathēmatikḗ tékhnē", au fost denumite cu pluralul "ars mathematica". Din
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
pronunțat ) este un termen complex foarte adesea folosit de Frank Lloyd Wright pentru a desemna viziunea sa referitoare la peisajul Statelor Unite, incluzând planificarea orașelor și arhitectura organică, al cărui creator și promotor a fost. Printre altele, Wright a propus utilizarea adjectivului usonian în locul aceluia de american pentru a descrie caracterul particular al peisajului "Lumii Noi", distinct față de cel al celorlalte continente și, mai ales, liber de orice fel de convenții sau constrângeri arhitecturale. În sensul arhitectural, respectiv al "perioadei caselor usoniene
Frank Lloyd Wright () [Corola-website/Science/298431_a_299760]
-
de american pentru a descrie caracterul particular al peisajului "Lumii Noi", distinct față de cel al celorlalte continente și, mai ales, liber de orice fel de convenții sau constrângeri arhitecturale. În sensul arhitectural, respectiv al "perioadei caselor usoniene", usonian este un adjectiv folosit pentru a desemna un grup de mai mult de 50 de case concepute de Frank Lloyd Wright pentru familii americane cu venit mediu, începând cu anul 1936, realizate în colaborare cu Jacobs House . Casele usoniene (The "Usonian Homes") erau
Frank Lloyd Wright () [Corola-website/Science/298431_a_299760]
-
Veniri a Domnului (Nașterea, Întruparea), însușită spiritual prin euharistie, și ca pregătire pentru a doua Sa venire, la moartea creștinului și la sfârșitul lumii. De la substantivul ”advent” folosit rar și exclusiv ca termen teologic, s-au format substantivul ”adventism” și adjectivul corespunzător: ”adventist”. Adventiștii români însă folosesc frecvent, în sens popular și uneori literar, termenul ”advent” ca adjectiv, printr-o confuzie a terminației specifice (cf. prezent, absent, tranzient), prin intermediul unor expresii traduse din engleză, cum ar fi: poporul advent ("Advent people
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]