6,732 matches
-
a asista la o manevră de război a Diviziei a 13-a română. Ministrul Thomas sublinia: ,,spectacolul armatei române reorganizate este impresionant.’’ Asistând și la defilarea trupelor Diviziei, generalul Henri Berthelot, aplecându-se spre Albert Thomas, i-a șoptit cu admirație:,, Regardezles! Est -ce qu’on ne dirait pas des poilus de France?” (tradus: “Priviți-i! Nu sar spune că sunt soldații Franței?”). De la tribuna Parlamentului, a doua zi, Thomas, a făcut apologia armatei noastre: ,,Armata română e astăzi una din
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
de artistul popular Nicolae Popa, din Târpeștii Neamțului, ceramică de Horezu și câte altele, inclusiv ouă încondeiate din Bucovina), toate împlinind o ambianță nu doar odih- nitoare, dar și stimulatoare de meditație. Și nu se poate să nu tresari de admirație în fața omului creator, cel care a contribuit și contribuie esențial la actul nobil de edificare a lumii frumos civilizate, minunân- du-te, totodată și întrebându-te, cum alături de omul creator poate viețui și celălalt fel de om, distrugătorul... În această
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
aflu, îl așez pe Kierkegaard alături de stâlpii ortodoxiei (Dostoievski, Berdiaev, Bulgakov și Stăniloae...) ca și, de altfel, alături de anglicano-catolicul Chesterton, calvinul Karl Barth, catolicii Léon Bloy, Bernanos, Peguy, Mauriac (...). Pentru Kierkegaard am cea mai sinceră dragoste și cea mai profundă admirație. E "omul meu"5". A fost un bun teolog, modern în exprimare ceea ce în mod ciudat s-a transformat într-un dezavantaj pentru el, dintr-un conservatorism nejustificat, mulți nesesizând dimensiunea teologică a creației sale, dar profund ortodox. El a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
valențe artistice. E o altă ipostază a eseistului impertinent, devenit în tenebrele arhipelagului terorii "om liber și senior" al spiritului. Monologul polifonic al lui Steinhardt, în diapazon duhovnicesc-literar, e al unui homo religiosus. Dăruind vei dobândi e un exercițiu de admirație hristică, un eveniment de limbaj, un eveniment cultural"38. Capitolul IV Jurnalul fericirii din perspectiva memoriei Cu certitudine că deși N. Steinhardt a activat în literatura română încă din perioada debutului "trăiriștilor" (așa cum am arătat în capitolul anterior), făcându-și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pe de alta, pentru că e imposibil să scrii despre valorile spirituale ale unui popor așa cum a făcut-o Steinhardt despre cele ale poporului român, fără să te îndrăgostești de el. VI.2. Un alt nivel. Românismul lui Steinhardt După faza admirației față de "spiritualitatea românească", după asumarea acesteia, urmează un nou nivel al trăirii sentimentului românesc de către Steinhardt, acela al unui exclusivism destul de pronunțat. Unii i-ar spune altfel. Probabil naționalism. Astfel la întrebarea cu numărul 290 adresată de Zaharia Sângeorzan în legătură cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care-i slujeau. Dar să revenim, încercând, totuși, să oferim răspuns întrebării. Simplu spus Steinhardt trebuia supravegheat pentru că era un "om liber", pentru că iubea libertatea al cărei elogiu îl face în nenumărate rânduri în Jurnal mai presus de orice, dovadă admirația purtată lui Kierkegaard pentru a fi rostit următoarele cuvinte: "Opusul păcatului nu e virtutea, ci libertatea". Nuanțând, putem spune că erau nenumărate motive pentru care el trebuia urmărit: trecutul său de deținut politic în cadrul "lotului Noica-Pillat", convertirea la creștinism și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
scriitorii români trăitori, cel mai mare". (A fost cel mai bun prieten al meu, Caietele de la Rohia II, N. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Editura Helvetica, Baia Mare, 2000). Deși, în ultimii ani, în România s-a născut un adevărat "fenomen Steinhardt", admirația față de monahul de la Rohia mergând până la idolatrizare, nu am citit texte în care să fie elogiat mai frumos. Și acum să-i vedem pe "Marin Oltescu", respectiv pe "Alexandru". Într-adevăr, practica și gândirea mistică ale lui Steinhardt au devenit
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a căror irepresabilă violență destramă într-o clipă ființa absurdă care sunt și aduce la lumină, orbit, copilul care n-am fost niciodată. Înainte de toate, îmi sunt transmise aceste cuvinte: viață spirituală". Din acest moment cel ce crescuse privind cu admirație portretul lui Marx devine în cel mai neașteptat mod cu putință slujitor al lui Hristos. "Copilul Internaționalei" se va transforma astfel într-unul dintre cei mai însemnați apologeți creștini ai secolului XX. Cutremurătoare de-a dreptul este, însă, spontaneitatea cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
37, din 2007 al Academiei Cațavencu. Mărturiile acestora par cu atât mai credibile, cu cât între ele există o deplină concordanță. Ambii pun convertirea lui Wurmbrand la ortodoxie în legătură cu relația acestuia cu Valeriu Gafencu, "sfântul închisorilor", relație bazată pe o admirație reciprocă demnă de invidiat. Astfel Ioan Ianolide afirmă: "După ce Valeriu a plecat dintre noi, Richard Wurmbrand mi-a cerut să-l botez ortodox, cu numele Valeriu. L-am amânat până în vară, ca să-i dau prilej să cugete bine... În urma stăruințelor
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în locul cel mai înalt între virtuțile creștine. André Frossard e autorul unui volum ce poartă numele Nu vă temeți! E un volum de convorbiri cu Papa Ioan Paul al II-lea, căruia Frossard îi poartă cea mai sinceră și profundă admirație. În Introducere, convertitul la catolicism mărturisește, referindu-se la momentul în care Karol Wojtyla devine Papa Ioan Paul al II-lea, că "niciodată nu mă simțisem atât de aproape de Evanghelie. Pentru ca acel " Nu vă temeți!" se adresa lumii în care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
wrong, we are ready to die". Și, îmi amintesc că a fost nemulțumit de reacția mea. Eu am replicat ceva de genul: "foarte frumos" și aproape că a explodat: "Cum, frate Dorine, dar e superb, nu-ți dai seama?" A.S.: Admirația pentru Churchill se vede clar și din faptul că dintre cele trei Soluții așezate înaintea Jurnalului, una îi aparține lui Churchill. R.D.M.: Bineînțeles. A.S.: Și, apropo de acest lucru, știați la vremea respectivă de existența Jurnalului? R.D.M.: Nu, nu știam
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
opera lui Steinhardt, literară sau teologică, e libertatea. Steinhardt, asemeni lui Dostoievski, pune credința în relație cu libertatea, al cărei elogiu îl face în nenumărate locuri. Ca și în elogiul curajului, în elogiul credinței, el vorbește despre libertate cu o admirație extraordinară, citându-l pe Kierkegaard: "opusul păcatului nu este virtutea, ci libertatea". Este în spirit ortodox această interdependență pe care o sugerează Steinhardt, între libertate și credință? R.D.M.: Neîndoielnic. Vă reamintesc: ortodoxia adevărată, ortodoxia autentică, nu a folosit niciodată mijloace
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Soljenițîn, despre viciile sistemului comunist. Iată curajul monahului de a vorbi studenților ceea ce, probabil, nu le vorbiseră niciodată profesorii lor din Universitate. Apropo de curaj, părintele Micu rememorează o întâlnire avută cu monahul Nicolae, în care acesta îi mărturisește deschis admirația pe care i-o purta lui Churchil, cel care e protagonistul celei de-a treia soluții oferite de Steinhardt în debutul Jurnalului, o soluție a curajului necondiționat. Întrebat fiind alături de care dintre personalitățile ortodoxiei veacului XX l-ar așeza pe
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ar fi beneficiat de cursurile de engleză ținute de monahul Nicolae. Părintele Micu îl percepe pe Steinhardt ca pe "un om atașat de valorile neamului nostru", ca pe un om care "iubește Maramureșul, dar nu îl idealizează". Cu toată această admirație față de Steinhardt, el nu vede însă în acesta un virtual sfânt. Așa cum am scris mai sus, are mari rezerve față de o eventuală canonizare a monahului Nicolae. Adeseori m-am întrebat de ce a ales N. Steinhardt tocmai Rohia? Știm, din Autobiografie
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
culturală. Aceastea este pedagogia din care se revendică, începînd cu 1813 British and Foreign School Society ce zdruncină monopolul școlii anglicane Na-tional Society for Promoting the Education of the Poor. Metodele acestei noi rețele de școli publice pentru săraci suscită admirația vizitatorilor francezi. Aceștia sînt frapați de faptul că dascălul acționează doar ca ordonator al muncii monitorilor selecționați dintre cei mai avansați dintr-o sută de elevi, cît nu-mără fiecare clasă.146 În epocă, acest procedeu pare să reprezinte culmea progresului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
persoane ce nu se vor întîlni niciodată; el urmează să se spijine pe prestigiul unei limbi preeminente ignorate totuși de marea majoritate. De ce? Pentru că această limbă, mai întîi tipărită, îndeplinește pentru masele analfabete și dialectale o funcție eminamente simbolică: anume, admirația legitimatoare față de cei ce o folosesc în mod curent și ai căror compatrioți se mîndresc că sînt. În afară de aceasta, referitor la formarea și difuzarea sa progresivă, se cuvine să spunem din nou că apariția sa se datorează destul de puțin statului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1847-1870.286 O evoluție analoagă se observă și în cadrul Școlii politehice. Tot aceeași armată care defilase la 14 iulie va oferi un derivativ sentiment-tului patriotic al burgheziei și aristocrației. Rămîne de înțeles doar de ce a făcut-o și de ce această admirație exagerată față de cariera armelor va degenera în preajma lui 1914 într-o mistică patriotico-religioasă împărtășită deopotrivă de foștii adversari catolici ai Republicii cît și de republicanii convertiți la catolicism, precum Charles Péguy și Ernest Psichari. În cazul celor dintîi, evoluția s-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nouă direcție culturală pe care Eugen Barbu a imprimat-o revistei, o reconsiderare temeinică a unor concepte, valori, idei și personalități literare, un sprijin total, necondiționat pentru tinerii condeieri și, nu în ultimul rând, un curaj debordant care a câștigat admirația tuturor oamenilor de spirit, deschiși din acea epocă. Odată cu declanșarea unor polemici literare în paginile Luceafărului, Eugen Barbu și-a căpătat o imagine de scriitor incomod, un destabilizator al literaturii române, care și-ar fi mitraliat, în articole pline de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sale, luând în derâdere cultura și activitatea de documentare a autorului Principelui: "E.B. este, fără îndoială, și un om de carte, căci ați văzut cât de furtunos galopează E.B. printre titluri și autori. Vă declar că am rămas mut de admirație la lectura scrisorii ce mi-a trimis. E.B. e micul și marele nostru Larousse. Nici o carte din tot ce-a strâns, pe sute de ani, Vaticanul, British Museum, biblioteca Universității din Uppsala sau biblioteca de împrumut din comuna Cățelu nu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de către "veteranii" Uniunii Scriitorilor, care l-au folosit în războiul lor cu fostul redactor-șef al Luceafărului. La rândul său, Fănuș Neagu avea să-i schițeze, cu ajutorul metaforelor bine ticluite, un portret memorabil lui Eugen Barbu, de unde răzbate nu doar admirația pentru proza acestuia, ci și regretul etern pentru ceartă literară din 197052. Odată cu polemica iscată de apariția romanului Principele, a căzut cortina nu doar peste activitatea de redactor-șef a lui Eugen Barbu, scriitorul care coordonase "Luceafărul" preț de șase
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu compromisuri, decât un plin precar sau nesincer, neautentic 43. Lista destul scurtă a disidenței românești îl cuprinde și pe Mircea Dinescu, fără îndoială una dintre cele mai cunoscute figuri ale sfîrșitului de regim comunist din România. Sprijinul, dar și admirația pe care Dinescu le-a manifestat public cu privire la reformele care se petreceau în URSS44, au făcut ca acesta să devină o țintă a organelor de represiune. În septembrie 1988, Dinescu s-a alăturat unui demers colectiv care ar fi avut
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îi scrie soției acestuia 7, căreia încearcă să-i aline suferința și să-i mai alunge tristețea, oferindu-și, delicat, ajutorul, felicitând-o de sărbători ș.a.m.d. Deliei Cotruș îi evocă, nostalgic, tinerețea clujeană, motiv de a-și exprima admirația față de personalitatea soțului dispărut prematur: "Delia, nu fac un act de politețe. Puiu e prea aproape de mine și de destinul meu ca să mă simt obligat a-i face reverențe. Spirit total, o inteligență și un condei de mare cultură și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lor trebuie să se oglindească în literatură. [...] Scriitorii - dacă vor să facă parte din avangarda progresistă a poporului, așa cum le este sarcina - trebuie să se inspire din actualul moment istoric și să-l exprime în opera lor". În nețărmurita sa admirație față de geniul sovietic și cuprins de elan cantitativist, autorul articolului din Democrația nu înțelegea faptul că de Ilia Ehrenburg nu era nevoie pentru a-i complexa pe intelectualii români, ci pentru a sluji ca model acestora. Autorul din Scînteia vine
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vine iar cu exemple: "vedem cum un muncitor ca Gheorghiu-Dej, care și-a făurit cultura în fundul temnițelor, vedem cum un țăran ca prietenul Zăroni 31 rezolvă problemele complicate ale unor funcții ministeriale cu o limpezime și o hotărâre ce stârnesc admirația vechilor intelectuali". Aceste fragmente explică ceea ce se va întâmpla în anii următori, în "obsedantul deceniu", cu intelectualii din România. În opiniile celor pe care i-am adus în atenție, muncitorul intelectual trebuia să fie inversul intelectualului clasic. Acesta din urmă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
doar despre comunism, ci și despre urmele pe care acesta le-a lăsat în conștiința noastră publică. Întrebarea este dacă astăzi, după experiența nefastă a totalitarismelor de stânga și de dreapta, am devenit imuni, în spațiul intelectual, față de "exercițiile de admirație" adulatorie. Aș spune că nu, chiar dacă acestea se pot manifesta, desigur, într-o formulă soft. Poate că nu mai trăim epoca în care, în vreme ce vocile temperate și antitotalitare erau foarte puține, intelectuali de seamă propuneau experimentarea "vitalistă" a existenței, asumată
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]