167,112 matches
-
afacerile publice." (Montesquieu, Cartea XX, Capitolul I, Despre spiritul legilor). Cu puțin timp înainte de a muri, dl. de Talleyrand a pronunțat, la Academia de Științe morale și politice, un elogiu adresat domnului Reinhard; acesta fusese, la rându-i, ministru al Afacerilor Străine. Amintind faptul că dl. Reinhard studiase teologia la Seminarul din Düsseldorf și la Facultatea Protestantă din Tübingen, el a subliniat faptul că studiul îi dăduse forța și suplețea în raționamentul de care a dat dovadă ulterior în toate lucrările
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
le permitea să folosească un limbaj mai liber decât acela pe care îl întrebuințau laicii. De la începutul secolului al XIX-lea, însă, lucrurile nu se mai petrec așa; clerul nu mai este un "ordin" în stat. Atunci când, în funcție de natura unor afaceri, guvernele au făcut apel la sprijinul vreunui ecleziast, ei s-au bazat pe calitățile personale, fără a-i da însă nicio misiune oficială. În zilele noastre, guvernele se orientează către oamenii politici și oameni de afaceri atunci când caută agenți în afara
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Atunci când, în funcție de natura unor afaceri, guvernele au făcut apel la sprijinul vreunui ecleziast, ei s-au bazat pe calitățile personale, fără a-i da însă nicio misiune oficială. În zilele noastre, guvernele se orientează către oamenii politici și oameni de afaceri atunci când caută agenți în afara cadrelor aparținând "carierei" diplomatice. Este un semn al trecerii timpului. E limpede că părinții noștri aveau alte preocupări decât noi. Dintre toate resorturile care pun în mișcare "mașinăria" statului, interesele materiale au devenit cele mai puternice
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ele sunt cele care determină raporturile dintre națiuni. Vedem acest lucru astăzi în cazul petrolului și al cuciucului. Niciodată nu a apărut mai justă remarca lui Montesquieu conform căruia marile realizări ale industriei și comerțului reprezintă o parte esențială a afacerilor publice. Rezultă că agenții oficiali, stabiliți în străinătate pentru a veghea interesele comerțului și a acorda asistență conaționalilor, au văzut cum anumite personaje au crescut în funcție: aceștia sunt consulii. În elogiul adus lui Reinhard, fost consul general la Milano
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
degenera în abuzuri. În anumite țări, au fost cazuri de consuli europeni care au acordat, cu generozitate, protecția pavilionului lor unor autohtoni care căutau doar să se salveze de propriul guvern; unii purtau nume de împrumut ale unor oameni de afaceri străini. În momentul în care ne-am stabilit în Maroc, ne-am lovit de mii de dificultăți provocate de acești aventurieri "protejați". Ar fi trebuit ca aceste abuzuri să provoace o anumită reacție, mai ales în vremuri în care oamenii
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
s-a insistat suficient asupra faptului că protocolul nu cunoaște popoare victorioase și popoare învinse; el impune tuturor națiunilor, chiar și celor aflate în conflict, atenții reciproce, fără a ține cont de raportul dintre forțele lor. Este vorba de o afacere de "formă", care nu prejudiciază cu nimic fondul. E clar că Bridoison are dreptate atunci când pune accent pe formă; aceasta impune respectarea demnității și a independenței națiunilor "slabe", ceea ce nu este puțin lucru; se regăsește aici, în integritate, teoria dreptului
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
devenit limbă diplomatică. Domnul Villemain, în prefața sa la "Dicționarul Academiei", a definit în mod admirabil ceea ce i-a asigurat limbii noastre acest nobil privilegiu: Caracterul esențial al limbii franceze, spune el, este tocmai ceea ce o face atât de adecvată afacerilor, științelor și vieții, este un caracter pe care ea nu-l poate pierde decât dacă s-ar modifica radical. Claritatea instinct al spiritului nostru, a devenit, progresiv, o adevărată lege a literaturii noastre. Ea este vizibilă prin ordinea directă a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
folosirii limbii engleze. Atunci când, în 1893, la Paris s-a reunit un tribunal pentru a arbitra dificultățile apărute între S.U.A. și Anglia în ceea ce privea problematica legată de jurisdicția în Marea Behring și protecția focilor, s-a convenit ca întreaga afacere să fie tratată în limba engleză. Dl. Ribot 115, pe atunci ministru al Afacerilor Străine, nu a ezitat să-și manifeste în fața domnului Vignaud însărcinat cu afaceri al S.U.A. surpriza de a vedea o atare condiție impusă la o negociere
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a arbitra dificultățile apărute între S.U.A. și Anglia în ceea ce privea problematica legată de jurisdicția în Marea Behring și protecția focilor, s-a convenit ca întreaga afacere să fie tratată în limba engleză. Dl. Ribot 115, pe atunci ministru al Afacerilor Străine, nu a ezitat să-și manifeste în fața domnului Vignaud însărcinat cu afaceri al S.U.A. surpriza de a vedea o atare condiție impusă la o negociere care trebuia să se petreacă la Paris. Președintele S.U.A., domnul Harrison 116 (căruia domnul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de jurisdicția în Marea Behring și protecția focilor, s-a convenit ca întreaga afacere să fie tratată în limba engleză. Dl. Ribot 115, pe atunci ministru al Afacerilor Străine, nu a ezitat să-și manifeste în fața domnului Vignaud însărcinat cu afaceri al S.U.A. surpriza de a vedea o atare condiție impusă la o negociere care trebuia să se petreacă la Paris. Președintele S.U.A., domnul Harrison 116 (căruia domnul Vignaud i-a raportat această conversație) a susținut cu forța folosirea limbii engleze
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
condiție impusă la o negociere care trebuia să se petreacă la Paris. Președintele S.U.A., domnul Harrison 116 (căruia domnul Vignaud i-a raportat această conversație) a susținut cu forța folosirea limbii engleze; l-a autorizat însă pe însărcinatul său cu afaceri să declare că, în momentul în care arbitrii urmau să-și anunțe poziția, arbitrii francez, italian și suedez, să o poată face în propria lor limbă. De atunci, pătrunderea puternica a S.U.A. în afacerile europene și puținul interes pe
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
însă pe însărcinatul său cu afaceri să declare că, în momentul în care arbitrii urmau să-și anunțe poziția, arbitrii francez, italian și suedez, să o poată face în propria lor limbă. De atunci, pătrunderea puternica a S.U.A. în afacerile europene și puținul interes pe care îl prezintă, pentru ele, tradițiile cancelariilor noastre, au dat un impuls suplimentar folosirii limbii engleze. În sfârșit, anumiți diplomați au neglijat în ultima vreme vechea uzanță care, până acum, a fost stabilită printr-un
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
șefii lor. Altădată, un agent care ajungea la post, era "înarmat" cu instrucțiuni clare care conțineau prezentarea tabloului situației din Europa, rezumatul politicii generale a guvernului său și indicarea precisă a direcțiilor pe care le avea de urmat în rezolvarea afacerilor în curs (câteva din instrucțiunile vremii constituie prețioase documente pentru istorie). Odată ajuns la post, ambasadorul nu putea comunica decât foarte rar și în condiții dificile cu țara sa. El își adapta, cât mai mult posibil, conduita instrucțiunilor primite inițial
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
negocieze ei înșiși. Iar acum această tendință a început să devină o obișnuință. Miniștrii sunt, într-un fel, presați de nerăbdările, mereu crescânde, ale opiniei publice, iar ei se deplasează din ce în ce mai greu. În ceea ce mă privește, eu îi deplâng. Miniștrii Afacerilor Străine nu mai sunt adevărați maeștri în meseria lor. Nu este lipsit de consecințe faptul că ei sunt nevoiți să ia decizii, deseori în cursul unei negocieri precipitate. Să interpui între tine și guvernul cu care trebuie negociat niște agenți
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
care nu pot decide nimic prin ei înșiși, înseamnă, de fapt, să îți aloci timpul necesar pentru informare și gândire. Intervenția personală a miniștrilor va trebui să rămână, totuși, o excepție. Nu va fi cazul ca ei să intervină în afacerile curente, iar guvernele vor avea întotdeauna nevoie de reprezentare în țările străine, prin observatori și interpreți cu experiență și cu autoritate. Așadar, rolul diplomaților nu s-a încheiat, însă va trebui ca ei să se adapteze la moravurile vremurilor actuale
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ele, iar "cuvântul" unui om cinstit va fi întotdeauna cel mai prețios instrument de care un guvern s-ar putea servi pentru a determina triumful opțiunilor sale (s.tr.). Domnul Thiers mi-a spus, într-o zi, că nu există afaceri "mari" și afaceri "mici", că exista pur și simplu afaceri, iar că un veritabil comerciant, în exercitarea profesiunii sale, are nevoie de tot atât de multă finețe și de tot atâtea cunoștințe generale cât și un om politic în negocierile sale. Aceeași
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
unui om cinstit va fi întotdeauna cel mai prețios instrument de care un guvern s-ar putea servi pentru a determina triumful opțiunilor sale (s.tr.). Domnul Thiers mi-a spus, într-o zi, că nu există afaceri "mari" și afaceri "mici", că exista pur și simplu afaceri, iar că un veritabil comerciant, în exercitarea profesiunii sale, are nevoie de tot atât de multă finețe și de tot atâtea cunoștințe generale cât și un om politic în negocierile sale. Aceeași remarcă a fost
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mai prețios instrument de care un guvern s-ar putea servi pentru a determina triumful opțiunilor sale (s.tr.). Domnul Thiers mi-a spus, într-o zi, că nu există afaceri "mari" și afaceri "mici", că exista pur și simplu afaceri, iar că un veritabil comerciant, în exercitarea profesiunii sale, are nevoie de tot atât de multă finețe și de tot atâtea cunoștințe generale cât și un om politic în negocierile sale. Aceeași remarcă a fost făcută, în amintirile sale, de lordul Grey
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
șanț între două epoci ale politicii internaționale. "Cei care, la fel ca noi, a adăugat el, au trăit și au acționat în anii care au precedat momentul 1914*, trebuie să facă față unor probleme aparent noi și care tulburătoare. Conducerea afacerilor a trecut, deja, în parte, și va trece, în curând, în întregime, în mâinile celor tineri; fără nicio îndoială, ei vor înțelege mai bine timpurile recente. Noi trebuie să credem că, deși cunoaștem bine trecutul, am putea vedea mai clar
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
concepții, a fost dintotdeauna un admirator al sistemului britanic de guuvernământ. După o scurtă carieră în armată și în administrație, este numit ambasador la Roma (1753), apoi la Viena (1757). În intervalele 1758-1761 și 1766-1770 este secretar de stat la Afacerile Străine, iar în intervalul dintre ele, 1761-1766, la Armată și Marină. Este perioada "Războiului de șapte ani" (1756-1763), pierdut de Franța. Căzut în dizgrație (1770), este exilat. La moartea lui Ludovic al XV-lea, încearcă să revină în viața politică
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1788-1790. Revoluția l-a determinat să părăsească clerul, devenind laic. Intrând în viața politică, va fi deputat, apoi chiar președinte al Adunării Naționale (februarie 1790). Ministru al Relațiilor Externe în perioada Directoratului (1797-1799) și a Consulatului (1799 -1804), apoi ministrul Afacerilor Străine în primii ani ai Imperiului Francez (1804-1807). La început l-a susținut, apoi l-a trădat și pe Napoleon, părăsindu-l. După căderea acestuia, a fost ministrul Afacerilor Străine în perioada exilului împăratului în insula Elba (mai 1814-martie 1815
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în perioada Directoratului (1797-1799) și a Consulatului (1799 -1804), apoi ministrul Afacerilor Străine în primii ani ai Imperiului Francez (1804-1807). La început l-a susținut, apoi l-a trădat și pe Napoleon, părăsindu-l. După căderea acestuia, a fost ministrul Afacerilor Străine în perioada exilului împăratului în insula Elba (mai 1814-martie 1815), apoi, după cele "100 de Zile" și a doua abdicare, a fost președintele Consiliului de Miniștri și ministrul Afacerilor Străine în primele două luni ale Restaurației (iulie-septembrie 1815). Ultima
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe Napoleon, părăsindu-l. După căderea acestuia, a fost ministrul Afacerilor Străine în perioada exilului împăratului în insula Elba (mai 1814-martie 1815), apoi, după cele "100 de Zile" și a doua abdicare, a fost președintele Consiliului de Miniștri și ministrul Afacerilor Străine în primele două luni ale Restaurației (iulie-septembrie 1815). Ultima sa funcție diplomatică a fost aceea de ambasador al Franței la Londra (septembrie 1830-noiembrie 1834). 13 Fillip al II-lea August, rege al Franței din dinastia Capet (1180-1223). Unul dintre
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
își avea propria sa deviză, "Am făcut-o" (în original "Je l'ai entrepris"). Este străbunicul lui Carol Quintul (a se vedea nota nr. 9). 31 Alfred von Kiderlen-Waechter (1852-1912). Om politic și diplomat german, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine al Reichului German în intervalul iunie 1910-decembrie 1912. 32 Jérôme Pétion de Villeneuve (1756-1794). Avocat și revoluționar francez, deputat al Stării al III-a apoi al iacobinilor în Adunarea Națională Constituantă (1789-1791), primar al Parisului (1791-1792), deputat apoi în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Ludovic al XIV-lea. Nepot al celebrului ministru de finanțe reformator Jean Baptiste Colbert, fiu și ginere a doi vestiți diplomați: Charles Colbert de Croissy și marchizul Arnauld de Pomponne. În anul 1696 a devenit ministru secretar de stat la Afaceri Străine, succedându-i în această funcție tatălui său, iar în 1700 a fost numit ministru de stat. În această calitate a negociat, în același an, testamentul regelui Spaniei, Carol al II-lea, care i-a oferit coroana Spaniei nepotului regelui
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]