6,798 matches
-
reclamă la magazinul Gorton’s Slenderline acoperi imediat cuvintele mânioase. Madeleine își scoase jerseul și-și rulă ciorapii de mătase, stând în picioare. Până să încep și eu să-mi scot stângaci hainele, ajunsese deja la lenjeria intimă. Mi-am agățat fermoarul când mi-am dat jos nădragii. Mi-am sfâșiat cusătura de la umăr când mi-am dat jos tocul pistolului. Apoi Madeleine îmi apăru goală în pat - iar desenul surorii mai mici fu dat uitării. Într-o secundă eram gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
secția University, care începea să se umple cu polițiști din tura de zi. — Betty Short. Fără telefoane azi. OK, șefu’? — Ai chef de niște aer proaspăt? — Sunt numai urechi. — Linda Martin a fost zărită azi-noapte în Encino, unde încerca să agațe clienți în câteva baruri. Ia-l pe Blanchard, mergeți în Valley și căutați-o. Începeți de la cvartalul 20.000 de pe Victory Boulevard și luați-o spre vest. O să mai trimit niște oameni de îndată ce se prezintă la raport. — Când? Millard își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bun început, la fel ca și tine. Dar situația ne scapă din mâini. Lucrez cu efective insuficiente la alte șase cazuri de crimă, iar dacă dăm publicității numele bărbaților însurați, viețile lor or să se ducă naibii doar fiindcă au agățat-o pe Betty Short pentru una mică. Urmă o lungă tăcere, după care Loew spuse: — Jack, știi că mai devreme sau mai târziu o să ajung procuror districtual. Dacă nu anul viitor, atunci în ’52. Știi că Green o să iasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cât pumnul. Au început să facă tărăboi, așa că am scos capcanele pentru șobolani. Astea i-au terminat. Eu și cu Johnnie ne-am odihnit, iar a doua zi am pornit la vânătoare de fofoloance. Fără rezultat. A treia zi am agățat o ștoarfă filipineză într-o stație de autobuz. Cică avea nevoie de bani pentru autobuzul de Frisco, așa că-i propun cinci marafeți ca să ne facă pe mine și pe Johnnie. Ea zice nu, minimum zece marafeți pentru doi tipi. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
timp o masă acoperită cu un cearșaf și pusă de-a curmezișul unei uși de legătură, la numai câțiva metri distanță de ea. Fritzie îi conduse pe deținuți la scaune și-i făcu să se urce pe ele, apoi le agăță cătușele de cârlige. Am aruncat o privire pe cazierele lor, sperând să găsesc fapte care să mă facă să-i urăsc pe toți patru îndeajuns de mult ca să trec cu bine peste noaptea asta și, astfel, să mă întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în agenda neagră a lui Betty Short, dar nici una din cele patru echipe de anchetă nu izbutise capabilă să-i dea de urmă. Sub numele ei, între paranteze, un polițist de la Moravuri scrisese cu creionul „Lucrează în zona barului Biltmore - agață participanții la convenții“. Fritzie înconjurase informația cu pixul. Mi-am impus să raționez ca un detectiv, nu ca un puștan fericit la gândul răzbunării. Lăsând la o parte bucata cu șantajul, era clar că Charlie Issler o știa pe Betty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scărpină o vânătaie lăsată pe gât de un amant înfocat. — Vara trecută. Cam prin iunie. — Unde? — La un bar din centru, Yorkshire House Grill. Eu eram cam pilită și îl așteptam pe... îl așteptam pe Charlie I. Liz încerca să agațe un moșulică prosper, dar s-a dat prea tare la el și l-a speriat. Apoi am început să stăm de vorbă și la un moment dat a venit din și Charlie. Apoi ce s-a mai întâmplat? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și cizme militărești mergeau la fiecare țăran în parte, îi luau banii și îi prindeau pe umăr, cu ajutorul unui capsator, niște ecusoane. Polițaii în civil vindeau bucăți de carne de vită și fructe uscate, apoi puneau monedele primite în casete agățate de cureaua puștii. Alți jandarmi erau arondați câte unul la fiecare grup de țărani, ca să le verifice ecusoanele. Am virat din strada principală pe o străduță plină bordeluri și am zărit doi copoi care băteau cu cruzime un om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
granița de vest a secției. Noul traseu era o invitație la plictiseală. O zonă amestecată, albi și negri, fabrici mici și case îngrijite. Cea mai palpitantă acțiune la care te puteai aștepta ți-o ofereau șoferii beți și traseistele care agățau șoferi, încercând să-și rotunjească veniturile în drum spre hogeacurile pline de drogați din cartierul negrilor. Îi arestam pe șoferii beți, dejucam întâlnirile lor amoroase aprinzând luminile roșii ale girofarului, dădeam amenzi cu carul și, în general, eram pe fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu carul și, în general, eram pe fază la orice chestie suspectă. Pe Hoover și Vermont răsăreau ca ciupercile după ploaie o mulțime de localuri drive-in, restaurante curățele unde puteai să mănânci în mașină și să asculți muzică la boxele agățate lângă ghișeu. Petreceam ore întregi în parcarea lor, ascultând be-bop pe postul de radio KGFJ, cu stația de emisie-recepție dată la minimum, în caz că apare ceva fierbinte pe calea undelor. Cât stăteam acolo, cercetam strada în căutare de târfe albe, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mintea să-mi zboare aiurea cu ușurință. Mă gândeam că ar fi niște înlocuitoare facile ale soției mele ce stătea singură acasă, și ale lui Madeleine, care se tăvălea prin hogeacurile de pe 8th Street. Am cochetat cu ideea de a agăța o individă care să semene cu Dalia / Madeleine, dar de fiecare dată mi-am înăbușit-o - ar fi fost prea în stilul lui Johnny Vogel cu Betty la Biltmore. Ieșeam din tură la miezul nopții și de fiecare dată eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
locul i se pare o cocină. Am încuiat ușa, am despachetat peruca și i-am dat-o. — Poftim. Dezbracă-te și pune-ți chestia asta. Lorraine îmi oferi un număr de striptease stupid. Își trânti cu zgomot pantofii, apoi își agăță și mai rău ciorapii în timp ce și-i scoase. Am dat să-i desfac fermoarul de la rochie, dar a prins mișcarea, s-a tras la o parte și l-a desfăcut singură. Întoarsă cu spatele la mine, și-a scos sutienul, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
clădire făcută parcă din turtă dulce, care răspândea miros de varză și bere. Am tras în parcarea cu plată și am intrat. Motivul lui Hansel și Gretel se făcea simțit și în interior - separeuri din lemn sculptat, halbe frumos ornamentate agățate pe pereți, chelnerițe în fustițe tiroleze. M-am uitat în jur după șef și privirea mi-a poposit asupra unui bărbat mai în vârstă, îmbrăcat într-o cămașă cu mâneci largi, care stătea lângă casa de marcat. M-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
despre Dalia. Totuși gândul nu-mi dădea pace, de parcă în sinea mea doream să-i fac rău familiei ei pentru felul în care mă tăvălisem în șanț cu fiica lor și-i pupasem în fund pentru bogăția lor. M-am agățat de un alt gând , ca să-mi duc mai departe deducția, dar și acesta se nărui în fața logicii: În ’47, când Lee Blanchard a dispărut, mapele cu literele „R“, „S“ și „T“ lipseau. Poate că printre ele se aflau și însemnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cărăruie plină de praf, ce făcea înconjurul muntelui. Frunzișul des ne îngreuna urcușul, izbindu-ne în ambele părți. Harry o luă înainte, pășind în lateral pe o potecă ce ducea drept spre vârf. L-am urmat printre tufișurile care-mi agățau hainele și-mi zgâriau fața. După vreo cincizeci de metri de urcuș poteca ieși într-un luminiș străbătut de un fir de apă. Am zărit o căsuță cilindrică, din blocuri de zgură compactată, cu ușa larg deschisă. Am intrat. Pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scris ordonat, care descria în amănunt profanări de morminte. Cimitirele, locurile de veci și datele erau trecute pe coloane separate. Când am dat cu ochii de „East Los Angeles Lutheran“, unde era înmormântată mama, am scăpat caietul și m-am agățat de pătură, ca să am un punct de sprijin. Stratul de uscat și scorțos de spermă ce-o acoperea de la un cap la altul m-a făcut s-o arunc cât colo. Apoi am deschis la mijloc celălalt caiet, iar scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În stoc, dar fără pic de imaginație. Numărul 15 se afla chiar la intrarea unei fundături șerpuite. Grădinile erau deocamdată prea noi ca să fie altceva decât niște dreptunghiuri de iarbă cu marginile marcate de tufișuri boante. Multe dintre plante aveau agățate Încă etichetele de la magazin. Luminile de la parter erau aprinse, strălucind prin storurile trase, În ciuda faptului că era aproape ora două noaptea. Detectivul Logan McRae stătea așezat pe scaunul de lângă șofer În duba Departamentului de Criminalistică și ofta. Fie că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așa ceva? O biată fetiță--Logan nu spuse nimic. Știa că Insch se gândea la propria lui fiică, Încercând să nu suprapună cele două imagini. Într-un final, inspectorul Insch Își Îndreptă umerii, ochii strălucindu-i Întunecați pe fața rotundă. — O să-l agățăm pe animalul ăsta pe perete de coaie. Și cum rămâne cu rana de la cap? Dacă a căzut, dacă a fost un accident... — Oricum Îl avem pe tavă pentru tăinuirea unui deces, abandonarea cadavrului, tentativa de a altera cursul justiției, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dezafectată. Apoi urma o pantă abruptă spre Bucksburn, cu morile sale de hârtie și crescătoria de pui. Vântul șuiera În spatele caselor, ridicând de pe jos o perdea de zăpadă Înghețată, amestecând-o cu fulgii proaspeți, Înghețați, care veneau de sus. Se agățau pe pereții caselor ca și cum cineva le Învelise În vată sclipitoare. Pomii de Crăciun străluceau și luminau ferestrele Întunecate; Moși Crăciuni veseli agățați la geam. Și, pe ici pe colo, unii Încercaseră să refacă ferestrele de modă veche, lipite cu bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pe jos o perdea de zăpadă Înghețată, amestecând-o cu fulgii proaspeți, Înghețați, care veneau de sus. Se agățau pe pereții caselor ca și cum cineva le Învelise În vată sclipitoare. Pomii de Crăciun străluceau și luminau ferestrele Întunecate; Moși Crăciuni veseli agățați la geam. Și, pe ici pe colo, unii Încercaseră să refacă ferestrele de modă veche, lipite cu bandă, folosind bandă izolatoare neagră și spray cu zăpadă artificială. Watson trase mașina după un colț, departe de casă, unde să nu poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trec pe malul celălalt. Era ceea ce voiam de fapt. Însă cum? M-am gândit o vreme, apoi mi-a încolțit o idee în gând. Am făcut un zmeu de hârtie și l-am aruncat înspre malul celălalt, așteptând să se agațe de ramurile arborelui care se zăreau acolo... însă zmeul nu s-a agățat. A plutit în aer și a dispărut undeva în sus. Am făcut alt zmeu și l-am aruncat iarăși spre crengi. Și iar l-am privit cum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
gândit o vreme, apoi mi-a încolțit o idee în gând. Am făcut un zmeu de hârtie și l-am aruncat înspre malul celălalt, așteptând să se agațe de ramurile arborelui care se zăreau acolo... însă zmeul nu s-a agățat. A plutit în aer și a dispărut undeva în sus. Am făcut alt zmeu și l-am aruncat iarăși spre crengi. Și iar l-am privit cum trece pe lângă vârfurile ramurilor. Apoi am mai făcut un zmeu, din hârtie și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Așa că asta am ales, dacă vreodată fusese vorba de a alege... Oricum, am petrecut multă vreme pe marginea prăpastiei, aruncând zmee de hârtie spre ramurile arborelui universal, spre marginea cealaltă a prăpastiei, până când, într-un târziu, un zmeu s-a agățat de crengi. Într-un fel, parcă nu prea îmi mai rămăsese speranță și energie să mă bucur că reușisem, pentru că aproape nu mai credeam că era posibil, însă văzând sfoara care atârna liberă de ramuri, mi s-a părut mai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și am constatat că era cineva după poartă. Am pășit dincolo de arc, descoperind o prezență neașteptată. O tânără călătoare, ca o turistă rătăcită pe-acolo din întâmplare, rezemată nonșalant de poartă, cu ochelari de soare și un aparat de fotografiat agățat de gât, aștepta cu mâinile-n buzunare, mestecând gumă. Ce poartă-i asta? am întrebat-o. Știi cumva?... Nu știu, a răspuns ea prietenoasă, ridicând din umeri. A fost ceva aici, pe vremuri, dar acum nu mai știe nimeni nimic
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acesta este sprijinul cel mai important pentru a da sens vieții lor, majoritatea refuză să privească în mod universal credința, din teama de a încerca să schimbe felul în care înțeleg, drept urmare se limitează la a nu înțelege destul... Se agață de aparențe, de lucruri concrete, rigide, în loc să-și înalțe sufletul devin ei înșiși limitați prin această atitudine și apoi intervine separarea prin diferență, refuzul acceptării valabilității unei alte manifestări, îndepărtarea de căldura luminii... ca și sistemele politice inventate de oameni
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]