15,786 matches
-
un adevărat fenomen de marketing, continui. Imaginea Panther este cunoscută În Întreaga lume, În vreme ce sloganul „Nu te opri“, devenit deja clasic, a intrat deja În dicționarele de profil. Companiei Glen Oil i se oferă acum șansa unică de a se alătura acestui brand de marcă, faimos pe Întreg mapamondul. Din ce În ce mai sigură pe mine, Încep să mă plimb În jurul Încăperii, gesticulînd cu doza de suc. — Atunci cînd cumpără o băutură energizantă Panther, consumatorul afirmă faptul că nu se va mulțumi decît cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Adevărul e că cei din casele de peste drum au Început deja să se uite la ea curioși. Și, fără veste, mi se face extrem de frică. Ce fac ? E o lume despre care nu știu absolut nimic. CÎnd stăteam pe scaune alăturate În avion, Jack și cu mine eram doar doi oameni aflați la același nivel. Dar uite-ne acum. Uite În ce lume trăiește el - și uite În ce lume trăiesc eu. — Lissy, spun cu glasul pierit. Nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fără nici o urmă de expresie. Mi-e teamă că e nevoie de tine. — Of, zic vizibil ușurată. Ei, asta e, se mai Întîmplă. Ce păcat ! spune mama. Nu poți să mai stai măcar să bem ceva ? Jack, poți să ni te alături și tu dacă vrei, ia un copan de pui, niște quiche, ce vrei tu... — Trebuie să mergem, zic repede. Nu, Jack ? — Mi-e teamă că da, spune și-mi Întinde o mînă, ajutîndu-mă să mă ridic. — Scuze, spun. Nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă uit complet siderată cum Jack se așază comod pe pled. Trebuia să mă salveze de toate astea. Nu să li se alăture. Mă las să cad, fără nici urmă de chef, lîngă el. — Și Jack... lucrezi și tu pentru companie ? spune tata, turnîndu-i un pahar de vin. — Se poate spune și așa, zice Jack după o pauză. Să zicem că... am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-l vedem pe Cyril aplecîndu-se stîngaci spre Jack. Îmi cer mi de scuze că vă Întrerup, domnule, spune, aruncînd priviri mirate spre familia mea, de parcă ar Încerca să Înțeleagă ce l-o fi apucat pe Jack Harper să ni se alăture la picnic. Dar a venit domnul Malcolm St John și ar dori să vorbească puțin cu dumneavoastră. Sigur că da, spune Jack și zîmbește politicos spre mama. Vă rog să mă scuzați cîteva clipe. Își așază cu grijă paharul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi spun. Am să mă concentrez asupra muncii, am să mă scufund total În... CÎnd, brusc, Îmi dau seama că cineva fredonează o melodie, destul de tare. Parc-aș recunoaște-o de undeva. E... E formația Carpenters. Iar acum, i se alătură În cor alți cîțiva. — Close to yoooou... — Ești bine, Emma ? spune Nick, În clipa În care ridic capul. O batistuță, ceva ? — Close to yoooou... vocile se unesc iar În cor și cineva Încearcă să-și Înăbușe rîsul. N-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Miazănoapte de pământurile noastre, pe un tărâm unde nu e decât zăpadă. Ei știu să facă niște case pe gheață. Au femei grase și frumoase și multe ar dori să-l Însoțească pe Krog, că de-aia ni s-au alăturat, că voiau prunci de-ai tăi și ... - Cine e Gau? Barra se mută de pe un picior pe altul. Așa a Învățat el cum e cu vorba asta spusă mai repede decât trebuie. Apoi: - Gau e ăla de-a Împuiat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îl bănuiseră pe Logon că era mânat de dorințe necurate, numai că nu și-o spuseseră unul altuia. - Ce gânduri o fi având? se Întrebaseră, dar nu fuseseră În stare să găsească răspuns. Cum-necum, În seara aceea hotărâseră să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el, iscoadele noastre au văzut azi-noapte cum Scept a primit câteva pâlcuri venite de la Miazănoapte. Sunt neamuri de vânători care trăiesc În pădurile nesfârșite. - Las’ că nici noi n-am rămas singuri, se băgă Enkim În vorbă. Ni s-au alăturat vreo cinci neamuri de pescari, ca să nu mai pun la socoteală și câteva neamuri ce se trag din cai. Nu știu de ce mi-a venit atunci În minte Marea, care Îl chemase pe Unu să sugă de la țâța de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
picioarele Într‑un râu de sânge. Măsurile de război făcuseră din el un tiran - a fost nevoit să anuleze legea habeas corpus, după cum știi. A existat, tțțț‑ah, tțțț‑ah, o necesitate mai Înaltă. Trebuia să Împiedice Maryland să se alăture Confederației Statelor Secesioniste. Firește, nevoile mele erau diferite de cele ale lui Ravelstein. În meseria mea trebuie să fii mai Îngăduitor, să faci concesii, să iei În seamă tot felul de ambiguități - să eviți judecățile categorice. Toate această reținere ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fără să parcurgi muncile ezoterice de interpretare prin care trecuse el sub direcția răposatului său maestru, faimosul, controversatul Felix Davarr. Uneori Încercam să mă pun În locul unui tânăr dăruit cu har din Oklahoma sau Utah sau Manitoba, invitat să se alăture unui grup de studiu privat În apartamentul lui Ravelstein, urcând cu liftul, trezindu‑se În fața ușii deschise și făcându‑și o primă impresie despre acest habitat - covoarele orientale vechi (uneori roase), ornamentele de pe pereți, figurinele clasice, oglinzile, vitrinele de cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein punea Întrebări colcăind de curiozitate, rostite cu voce joasă și, În timp ce asculta, capul chel Îi era adeseori Îngropat În pernele de piele, ochii uneori dați peste cap, sticlind de atenție concentrată, gura ușor căscată - iar picioarele Încălțate În mocasini, alăturate talpă la talpă. La orice oră din zi și din noapte asculta CD‑uri cu muzică de Rossini, pusă la volum maxim. Avea o extraordinară predilecție pentru Rossini, ca și pentru operele secolului al optsprezecelea. Muzică barocă italiană, executată Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din sala de cinematograf se Înșirau goale. Am Înțeles că aerul din ea era tratat Într‑un fel special și că‑ți făcea bine la plămâni să‑l respiri. Îți grăbeai vindecarea dacă‑ți petreceai noaptea acolo. Așa Încât m‑am alăturat altor vreo șase pasageri și m‑am culcat. Soția mea trebuia să vină a doua zi să mă ia. Mașina era parcată undeva În apropiere, dar nimeni dintre cei de aici nu părea a dormi. Și nici vorbăreți nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu meșteșug. Apoi soarbe și din păhăruțul cu vin. Pe cățel l-a botezat Mureș. Jos la rădăcina carpenului Mureș îl așteaptă, cu ochii lui de câine eschimos. Când în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum reprobator. Noi când ne mai alergăm, stăpâne? Tu nu știi că eu nu pot să mă cațăr? Fii cuminte, vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
395, New York. Bernard B. O’Hare, bineînțeles, era tânărul care mă făcuse prizonier la sfârșitul războiului, care împreună cu alții, mă cărase cu fața în jos, ținut de mâini și de picioare prin tot lagărul morții de la Ohrdruf, care mi se alăturase în memorabila poză de pe coperta revistei Life. Când i-am găsit scrisoarea în cutia mea de scrisori din Greenwich Village m-am mirat cum de-a descoperit unde eram. Am răsfoit Luptătorul creștin alb și am descoperit că O’Hare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
voi. — Și mă rog ce-ar trebui noi să facem? l-a întrebat un agent F.B.I. care, evident, conducea descinderea. — Să apărați Republica, i-a răspuns Jones. De ce ne șicanați pe noi? Tot ce facem noi e să întărim țara. Alăturați-vă nouă și să pornim împreună să-i prindem pe cei care încearcă s-o slăbească! — Cine-s aceia? întrebă agentul F.B.I. — Eu trebuie să-ți spun? întrebă Jones. N-ai descoperit nici măcar atâta în decursul muncii dumitale? Evreii! Catolicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
soră-sa, trase un colț de pătură peste el și adormi imediat. Din dormitorul părinților se auzi un fel de ceartă domoală, care se stinse curând. Era ora doisprezece și un sfert și în sufragerie un al treilea sforăit se alătură celor două. La ora unu și douăzeci, perdelele se umflară, deși geamul era închis. Un vânt straniu se stârni de nicăieri și învălui ficusul într-un fum ca de țigară. Nimeni nu-l văzu, nimeni nu-l auzi. Se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
MM bătu din palme ca să facă ordine; zânele și Helen își luară lucrurile și dispărură, Sophie se apucă de însăilat bucățele de material, iar Violet, care se distrase de minune pe postul de consultant în Culori Mai Frumoase, i se alătură lui Paul în mijlocul sălii de repetiție. Era cam palidă. Ducând mâna la cap, își ceru scuze, era puțin amețită, dar avea să încerce să se concentreze. Cu toate acestea, situația se înrăutăți. Violet începu să-și uite replicile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în linie dreaptă îl despărțea de Piața Armelor și de Palatul Congresului, dar cupola acestuia de abia se distingea în spatele perdelei de particule în suspensie plutind în atmosfera poluată a orașului Santa Cruz. Spre Sud-Vest, aproape de port, coșuri gigantice se alăturau cu fumăraia lor eșapamentelor de mașini și, cum munții din apropiere care dominau spinarea orașului împiedicau venirea vânturilor, aerul poluat stagna într-o depresiune, ucigând în fiecare lună zeci de bolnavi afectați de dificultăți ale căilor respiratorii. În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unul în fiecare mână, ținându-le de păr și le prezentă ajutoarelor sale. Apoi, se întoarse pentru prima dată spre trib, care nu existase pentru el până în acel moment și își reluă pomelnicul de insulte, la care în curând se alăturară cu toții: războinici, bătrâni, copii, femei, chiar și José Correcaminos. Victoria fusese deplină. Spiritele n-au reușit să se răzbune. Oricât de mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua lor dimensiune îi va înșela. Yubani-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
drum spre Santa Marta. Și de acolo, la Santa Cruz. Lucrările au fost suspendate pentru moment... — Și ce-i cu minunea asta? — E o poveste lungă... Mai bine să căutăm unde să ne adăpostim, soarele ăsta dogorește. José Correcaminos se alătură grupului, salutându-i pe noii veniți. Luară loc în jurul mesei mari din bucătărie și Inti Ávila începu să pregătească micul-dejun pentru părintele Carlos și jurnalist. — Mă temeam că nu vom ajunge la timp, spuse preotul, a trebuit să forțăm motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
permis să navigheze prin canalele orașului cu ochii Închiși. Bonsuan, un bondoc cu o barbă deasă, Întâmpină sosirea lui Brunetti cu o plecăciune din cap, conștient de ora aceea matinală la fel de bine ca superiorul său. Puccetti se cățără pe punte, alăturându-se unei perechi de polițiști În uniformă. Unul dintre ei desfăcu odgonul de pe pilon și Bonsuan pilotă barca cu spatele afară În Marele Canal, apoi o roti brusc și porni spre Podul Rialto. Trecură pe sub pod și cotiră la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
legătură cu traficul, Însă tot ce se Întâmpla În Piazzale Roma era trafic: mașini, rulote, taxiuri și, mai ales În timpul verii, nesfârșite șiruri de autobuze parcate acolo doar cât să-și debarce uriașele cargouri de turiști. De astă-vară li se alăturase un noi soi de vehicul, autobuzele pe motorină, făcătoarele de fum ce se-ngrămădeau acolo peste noapte venind dintr-o Europă de Est proaspăt eliberată și din care ieșeau, amețiți de drum și de lipsa somnului, zeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
despre crime și schilodiri, trecură prin risotto, amestec de pește la grătar, patru legume, salată, tiramisù și cafea. În vreme ce bărbații Își sorbeau grappa, doctorul Pastore, cum făcea an de an, le Întrebă pe doamne dacă nu vor să i se alăture În cazinoul de jos. Când acestea fură de acord, el răspunse cu un o Încântare mai mare de la an la an și scoase din buzunarul interior al sacoului trei punguțe de velur, pe care le așeză În fața lor. Cum făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asta, dat fiind că Wagner nu era nici pe de parte un compozitor pe placul lui. Da, răspunse contele. Și, din păcate, nu destul de repede. Apoi, din fericire, ajunseră În sala principală a jocurilor de noroc și contele Orazio se alătură soției sale ca s-o privească la ruletă, părăsindu-l pe Brunetti cu un zâmbet prietenesc și ceva care se voia a fi o plecăciune. Brunetti fusese prima dată Într-un cazinou nu În Veneția sa natală, unde nimeni În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]