12,606 matches
-
1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu mai joc, Am terminat de scris comedia, Fără zgomot Liniștea se adună peste nimic, Talgere lovesc cu putere, Timpanul nu se mai mișcă. Trop, trop ...tropăie Prin inima mea Un nărăvaș alb argintiu, Mă doare zgomotul Clipelor strivite Sub copitele lui Pana se înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o șuviță
NU MAI JOC de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347026_a_348355]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DE DRAGOSTE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 889 din 07 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Aud în alb O eclipsă de soare ai pe șoldul stâng iubito mai implor tristețea să nu râdă de mine cu ochii scoși liniștea rătăcește prin sânge mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară abia
DE DRAGOSTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346271_a_347600]
-
Ortodoxe Române, Buc., 1978, p. 7-8, s. n.). Deci este firesc ca, mai întâi, lucrurile plasticizate, lumea ce ne cade sub simțuri, preotul-poet să o vadă ca străbătută de o lumină manifestată, care în esență nu este altceva decât o culoare, albul în care sunt strânse ghem culorile. Ca atare, se înțelege de unde decurge această afirmație. ”Universul e o culoare/ la fel ca și mărul și spinul.// Timpul e iarăși culoare/ la fel ca și dorul și frica.” La care se adaugă
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
a se înscrie pe calea reîntoarcerii, a purtării luminii manifestate, desfăcută în culori sau strânsă într-una, spre acele „rațiuni divine” aflate în unitate în Logosul divin. „Mă duc la izvor/ cu toate culorile mele - / murmurătoarele în șipotul-cuvânt/ de-a albul spre alb spre mai foc.” (Culoare, s. n.). Nu este vorba de culoare ca fiind o percepție subiectivă sau o „calitate secundară” a obiectelor, așa cum o distingea prin zorii empirici John Locke, ci de o deslușire a modului de a fi
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
înscrie pe calea reîntoarcerii, a purtării luminii manifestate, desfăcută în culori sau strânsă într-una, spre acele „rațiuni divine” aflate în unitate în Logosul divin. „Mă duc la izvor/ cu toate culorile mele - / murmurătoarele în șipotul-cuvânt/ de-a albul spre alb spre mai foc.” (Culoare, s. n.). Nu este vorba de culoare ca fiind o percepție subiectivă sau o „calitate secundară” a obiectelor, așa cum o distingea prin zorii empirici John Locke, ci de o deslușire a modului de a fi al luminii
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
mișcării de desfacere a sufletului de trup, de cele ce nu-s: „Când noaptea-i peste lucruri/ și vrea să intre-n mine/ îi las ce nu-s/ mutând din spațiul negru, ca la șah,/ un mugure în timpul sfânt și alb.” (Timp alb, s. n.). Spațiul, datorită zbaterii sufletului, este și el alb; dar sub povara dramei omenești se strânge și devine apăsător, opac: „tavanul mut” așteaptă nevzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
-s: „Când noaptea-i peste lucruri/ și vrea să intre-n mine/ îi las ce nu-s/ mutând din spațiul negru, ca la șah,/ un mugure în timpul sfânt și alb.” (Timp alb, s. n.). Spațiul, datorită zbaterii sufletului, este și el alb; dar sub povara dramei omenești se strânge și devine apăsător, opac: „tavanul mut” așteaptă nevzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger). Cauzalitatea se sprijină în cele neimanente, cu o vorbă a poetului
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
de ceară” al omului, al topirii și al flăcării acestuia. Se trăiește acut sentimentul de „închidere” în trup și de „deschidere, de ieșire în cele proprii, ale luminii. De aceea, tot universul poematic al lui Dumitru Ichim se umple de alb, până și șoaptele sunt albe, dalbe, toate cerând „a doua înflorire”. Se văd în expunere determinante ale lumii și omului ca fiind aceleași și neaceleași, de început, de zbatere și mântuire: „Bătrâna torcând,/ pe țărmul celor trei zile/ de sub ziuă
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TE CAUT PRINTRE PETALE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Privesc, sunt pete de culoare cad unduindu-se în lumină din albul cerului ca foaia ce-mi stă pe masă neatinsă, sunt așteptat să-mi așez gândul. Lumina în cristale dansează, vine , cade lovituri fine, ating clape de pian iar sunete subțiri se-aud din eternitate peste petale ale cerului. Privesc acum
TE CAUT PRINTRE PETALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346307_a_347636]
-
așteptat să crească. un tei cu trunchiul în mai și rădăcinile în septembrie. dăruiam în neștire ploi, gândacilor cu lumini la capătul mișcării lor. m-am plictisit să cresc într-un tunel cu pereții de șah. pași îmi saltă de la alb spre negru, dus- întors, între două paranteze absurde. aștept bonsaiul. sămânța e vie. șah-mat nimicului. regele e absent. coroana leagănă un copil de hârtie safirul mă privește din fruntea lui. Referință Bibliografică: aștept bonsaiul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN
AŞTEPT BONSAIUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346330_a_347659]
-
ignorantei care are loc? Simoncini a realizat că toate cancerele se comportă la fel indiferent de localizarea în corp. Toate cancerele au un numitor comun. El deasemenea a realizat că toate tumorile canceroase sunt întodeauna albe. Ce altceva mai este alb? Candida. Simoncini a realizat că ceea ce crede medicină convențională că este o creștere celule canceroase ieșită de sub control, de fapt este reacția sistemului imunitar de a proteja corpul împotriva atacurilor de Candida astfel mărind producția de celule. Simoncini spune că
CANCERUL ESTE O CIUPERCA SI POATE FI VINDECAT de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346295_a_347624]
-
un erou de poveste, lăsând firimiturile drumului tău... te va urma. tu-l vei călca apăsat, ridicând colbul până la fruntea săracului. sărac în ploi, sărac în ochi, sărac în glezna timpului neasumat... râzi ființă! de la gleznă la buzunar fâșia de alb a curcubeului încropește liniștea... râzi... Referință Bibliografică: râzi ființă...râzi... / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 451, Anul II, 26 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RÂZI FIINŢĂ...RÂZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346389_a_347718]
-
dialog. Cu alte cuvinte, așadar, o ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
poeziei, pare să fi adus cu el noblețea morală a profeticilor ardeleni, înverșunarea bănățean-transilvană a meditației, gustul pentru reflecția gravă și nostalgia marilor mituri cultural: “Țărâna de sub păpuc freamătă de aur,/ Din doască firul trece prin șaitroc,/ Apoi strălucește-n albul soarelui.// Dacii ne-au dat putere,/ Și trăinicie, și veșnicie,/ Și munți bogați.“(Țărâna). Obsedat de himera profunzimii, dar și de amărăciunea că pe aceste meleaguri mioritice mai dăinuie “viermi “, Menuț Maximinian desfide existența amorfă și derizorie: “Viermii ăștia grași
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
Un rug de cuvinte, o pălălaie albă, ridicându-se în mii și mii de scântei care pocnesc și trosnesc, din cenușa mocnindă...Ceva misterios, aproape religios, aproape profan, mirific și seducător, precum curcubeul a cărui bogăție de nuanțe izvodite din alb, se desface în spectru...Culori compuse, culori (des)compuse... Culori cântătoare. Versuri tăcânde...Dureri mute, prefăcute-n cuvânt dulceag-amărui precum sâmburul de migdală. Aceasta este poezia Verei Crăciun din volumul „Doruri albe”, recent apărut la Editura Națiunea, București, 2012. O
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
țarină. Autorii poate nu-și dau seama perfect că scriind o carte, își rescriu, de fapt, sufletul. Și dacă în suflet totul e alb, cum poate ieși cartea, decât înmiresmată de doruri albe? Adică neprihănite. Aidoma lui. La Vera Crăciun, albul este izvoditor a toate. Din el se nasc: fulgul mic al iernii, „nopțile albe ca de nufăr”; „albul ochilor”, chiar și cel al florilor, al șoaptelor, al viselor, al zorilor, albul norilor, albul veșniciei, totul în jur e imaculat, pentru că
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
dacă în suflet totul e alb, cum poate ieși cartea, decât înmiresmată de doruri albe? Adică neprihănite. Aidoma lui. La Vera Crăciun, albul este izvoditor a toate. Din el se nasc: fulgul mic al iernii, „nopțile albe ca de nufăr”; „albul ochilor”, chiar și cel al florilor, al șoaptelor, al viselor, al zorilor, albul norilor, albul veșniciei, totul în jur e imaculat, pentru că zâmbetul mamei luminează peste tot, precum candela. Unul din poeme chiar se numește „Alb de vis și alb
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
doruri albe? Adică neprihănite. Aidoma lui. La Vera Crăciun, albul este izvoditor a toate. Din el se nasc: fulgul mic al iernii, „nopțile albe ca de nufăr”; „albul ochilor”, chiar și cel al florilor, al șoaptelor, al viselor, al zorilor, albul norilor, albul veșniciei, totul în jur e imaculat, pentru că zâmbetul mamei luminează peste tot, precum candela. Unul din poeme chiar se numește „Alb de vis și alb de nins” și ilustrează foarte bine această idee. Există multe flori sărutate de
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Adică neprihănite. Aidoma lui. La Vera Crăciun, albul este izvoditor a toate. Din el se nasc: fulgul mic al iernii, „nopțile albe ca de nufăr”; „albul ochilor”, chiar și cel al florilor, al șoaptelor, al viselor, al zorilor, albul norilor, albul veșniciei, totul în jur e imaculat, pentru că zâmbetul mamei luminează peste tot, precum candela. Unul din poeme chiar se numește „Alb de vis și alb de nins” și ilustrează foarte bine această idee. Există multe flori sărutate de soare în
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
albe ca de nufăr”; „albul ochilor”, chiar și cel al florilor, al șoaptelor, al viselor, al zorilor, albul norilor, albul veșniciei, totul în jur e imaculat, pentru că zâmbetul mamei luminează peste tot, precum candela. Unul din poeme chiar se numește „Alb de vis și alb de nins” și ilustrează foarte bine această idee. Există multe flori sărutate de soare în poezia Verei Crăciun, există scântei - desigur de feminitate, de senzualitate, - mai sunt și culori îngemănate, candoare, dăruire, muguri înfloriți, speranță, mult
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
albul ochilor”, chiar și cel al florilor, al șoaptelor, al viselor, al zorilor, albul norilor, albul veșniciei, totul în jur e imaculat, pentru că zâmbetul mamei luminează peste tot, precum candela. Unul din poeme chiar se numește „Alb de vis și alb de nins” și ilustrează foarte bine această idee. Există multe flori sărutate de soare în poezia Verei Crăciun, există scântei - desigur de feminitate, de senzualitate, - mai sunt și culori îngemănate, candoare, dăruire, muguri înfloriți, speranță, mult dor pretutindeni, Și într-
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
foarte bine această idee. Există multe flori sărutate de soare în poezia Verei Crăciun, există scântei - desigur de feminitate, de senzualitate, - mai sunt și culori îngemănate, candoare, dăruire, muguri înfloriți, speranță, mult dor pretutindeni, Și într-o lume inundată de alb, poeta, parcă trezită brusc dintr-un vis minunat, spune: „Toate acestea sunt culori: / Alb de dor și alb de nori, / Iar prin ele, rătăcite, / Ori ascunse, tăinuite, Prăfuite și chiar terne, / Versuri și triste poeme. Versu-i trist, însă cuvântul / E
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
există scântei - desigur de feminitate, de senzualitate, - mai sunt și culori îngemănate, candoare, dăruire, muguri înfloriți, speranță, mult dor pretutindeni, Și într-o lume inundată de alb, poeta, parcă trezită brusc dintr-un vis minunat, spune: „Toate acestea sunt culori: / Alb de dor și alb de nori, / Iar prin ele, rătăcite, / Ori ascunse, tăinuite, Prăfuite și chiar terne, / Versuri și triste poeme. Versu-i trist, însă cuvântul / E neliniștit ca vântul.../ Iute și aprins ca focul / În iubire își vrea locul. // Este
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
feminitate, de senzualitate, - mai sunt și culori îngemănate, candoare, dăruire, muguri înfloriți, speranță, mult dor pretutindeni, Și într-o lume inundată de alb, poeta, parcă trezită brusc dintr-un vis minunat, spune: „Toate acestea sunt culori: / Alb de dor și alb de nori, / Iar prin ele, rătăcite, / Ori ascunse, tăinuite, Prăfuite și chiar terne, / Versuri și triste poeme. Versu-i trist, însă cuvântul / E neliniștit ca vântul.../ Iute și aprins ca focul / În iubire își vrea locul. // Este vers învăluit / În gând
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
ele, rătăcite, / Ori ascunse, tăinuite, Prăfuite și chiar terne, / Versuri și triste poeme. Versu-i trist, însă cuvântul / E neliniștit ca vântul.../ Iute și aprins ca focul / În iubire își vrea locul. // Este vers învăluit / În gând negru, jeluit, / Care-n albul de splendoare / Schimbă fondul rău și doare.” De ce e versul trist și tern când în suflet e atâta alb și atâta splendoare? Tot poeta ne dă răspunsul: fiindcă albul nu mai e chiar atât de alb și el s-a
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]