7,971 matches
-
pâclă a coșurilor de fabrică și a eșapamentelor de automobil - care ascundea privirii înaltele turnuri ale Companiei Telefonice, ale Hotelului Hilton și ale Companiei Pacific Oil. Vechiul avion DC-3 își schimbă direcția, tuși de trei ori, țopăi pe pistă și alunecă huruind spre clădirile Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar, iar aerul condiționat din aerogară îi lovi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să se hotărască. Îngrămădi exemplare pe tejghea și de fiecare dată când se apropia, femeia își întrerupea lectura, lăsa să-i alunece ochelarii pe nas și îl studia. Într-un colț întunecat, descoperi o ladă plină până sus cu exemplare în lichidare de stoc. Scotoci nerăbdător. Titlurile oscilau între Episoade Naționale, al spaniolului Pérez-Galdós, și Istoria Romei de Indro Montanelli, trecând printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Rafalo și cel numit Lucas, îl priveau cu ochii larg deschiși, ochi ce încă mai oglindeau spaima morții. Căută de jur-împrejur. Trupurile nu apăreau nicăieri și, din capetele retezate, încă mai curgea un firicel de sânge care îmbiba lemnul și aluneca până pe pământ. Se îndepărtă scârbit. José Correcaminos veni lângă el: — Ne-au invadat teritoriul, se scuză el. Și când i-au descoperit pe războinicii noștri, au început să tragă cu armele lor. Dădu din cap în tăcere. Se sprijini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu și-l putu aminti pe cel care venea cu ei; un bărbat tânăr cu piele foarte albă, care purta o enormă pălărie de vânător african. Inti opri motorul la zece metri de mal și se lăsă cu îndemânare să alunece spre debarcader. — Bună ziua...! salutară ei. Suntem bine veniți? — Bineînțeles, părinte... Bineînțeles... Îi ajută să sară pe pământ. Preotul fu primul și se întoarse să-l prezinte pe necunoscut. — Tomás Sierralta, de la Ziarul Pacificului, din Santa Cruz. — Încântat... Salut, Inti...! — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spuse el. — Să mergem acolo...! Se ridică în picioare și înaintă până la pachetul ghemuit care era Inti Ávila. Se opri în fața lui, ridică pușca și îi trase în cap o lovitură scurtă și seacă cu patul armei. Pușca de vânătoare alunecă de pe pieptul tânărului, care căzu ca un balot la poalele copacului. — Prea tânăr ca să moară, spuse el. — Prea tânăr, admise José Correcaminos. O porniră la drum, deschizându-și calea prin desișuri și întuneric, zgâriindu-și mâinile în spini și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pricinuită țării lor și știau că Roosevelt a fost primul președinte care a îndrăznit să-i înfrunte pe cei care aduceau prejudicii viitorului națiunii spre propriul lor beneficiu. Se rezemă de un copac și privi un stârc ce părea că alunecă pe apă zburând razant pe suprafață. Frumoasă pasăre! observă el. A fost cea mai interesantă campanie prezidențială din istoria Statelor Unite. Pădurile, râurile, pășunile și animalele sălbatice au devenit importante. Pentru politicieni, era un mod de a câștiga voturi. Pentru popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ochi injectați cu sânge și îi plimbă, fără să vadă, pe tavanul de trestie. — Ce ai văzut în călătoria ta în viitor, Sum...? Repetă ce ai văzut... Sum îl privi; din gură îi scăpau niște bale albe și păstoase ce alunecau ușor până pe pământ. S-ar fi zis că îi venea foarte greu să respire; gâfâi, obosit, își dădu ochii peste cap până deveniră complet albi, rămase așa o clipă și apoi îl privi stăruitor pe noul venit. — Răul este deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spune asta. Dar niciodată n-a mers nimic rău. Nu cu Mike. Se pricepe foarte bine la meseria lui. Vocea ei era caldă. Laudă? Afecțiune? Sub ei, motorul se liniști până la un tors egal, apoi se auzi bufnetul greu când alunecară În docul cimitirului. Brunetti se ridică În picioare și urcă scara Îngustă spre punte, oprindu-se În vârf să țină deschisă o parte a ușii batante ca să-i permită doctorului să treacă prin ea. Monetti era ocupat să Înfășoare odgoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bila se strecură la locul ei de drept În numărul 28 și el câștigă mai bine de trei milioane de lire. Salariul aproape pe-o lună, o vacanță pentru ei la vară, un computer pentru Chiara. Privi cum grebla crupierului alunecă spre el, Împingând jetoanele cuvenite pe postav până ce se opriră În fața sa. Le ridică În căușul palmelor, Îi zâmbi Paolei și, pe cea mai puternică voce pe care-o auzise la Casinò de ani de zile, strigă În engleză: — Hot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
O așeză la loc, de data asta poziționând-o În echilibru, cu capătul aprins și muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului portțigaretului o trase În jos. Capătul țigării alunecă afară și atât țigara, cât și port-țigaretul căzură, port-țigaretul cu un pocnet plin, În bolul scrumierei. Brunetti Își Împreună mâinile la spate și se uită pe geam, ridicându-se de câteva ori În vârful picioarelor. Când se uită Înapoi, țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce scrie pe butoaie. — Poate dacă o luăm prin stânga, pe acolo, zise Ambrogiani, arătând pe direcția aceea către o potecă Îngustă ce cobora spre groapa de gunoi. Împreună, coborâră panta abruptă, ținându-se unul de celălalt pentru a nu aluneca. În cele din urmă, jos, se treziră la doar câțiva metri de primele butoaie. Brunetti se uită În jos la pământ. Praful era uscat și liber acolo, la periferia gropii; Înăuntru, părea să se Îngroașe și să se transforme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un pantof de piele maro; se vedea până la șold. Brunetti se aplecă peste balustradă, dar tot ce putu vedea era partea aceea de picior care dispărea În umbra de sub pasarelă. Se cățără peste balustradă, se aruncă pe pietrele de jos, alunecă atunci când ateriză pe alge și amortiză căderea cu ambele mâini. Când se ridică În picioare, văzu corpul mai limpede, deși capul și umerii rămaseră În umbre. Asta nu conta câtuși de puțin; știa cine era. Un braț stătea Întins În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se aplecă Înapoi sub pasarelă. Sângele provenea de la o mare rană deschisă din partea stângă a capului lui Ruffolo. Nu departe de el se afla o piatră așezată convenabil. Ca să vezi; arăta exact ca și când ar fi sărit de pe pasarelă, ar fi alunecat pe stâncile netede și-ar fi căzut pe spate, zdrobindu-și capul. Brunetti nu avea multe Îndoieli că pe piatră se afla sânge, sângele lui Ruffolo. Deasupra lui, auzi un slab zgomot de pași și se feri instinctiv sub pasarelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mor de foame și de sete, în timp ce acolo se află cel mai gustos tort din lume. Și începu să dea din mâini, să-și vânture coada și să izbească în fereastră cu picioarele. Puțin câte puțin trupul începu să-i alunece. Începu să împingă din ce în ce mai tare, până când... buf, căzu ca o cărămidă în mijlocul odăii. Însă dedesubtul ferestrei se afla un sac mare, plin cu piper măcinat. Sacul se rupse și aruncă în aer valuri de piper. Balaurul nostru simți cum îl
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
lacătele se spulberă, iar copilul se transformă în adult și este lovit de realitatea care nu este întotdeauna plăcută! Mă simt singur și neajutorat când mă gândesc că vor veni și acele clipe... Până atunci, pot doar să visez, să alunec printre stele, să râd, să zbor, să cred, să vreau, să pot crea o lume mai bună. Trăiește-ți copilăria și nu uita că adulții au fost și ei copii odată... bucurați-vă de ea cât mai aveți timp. Copilăria
Trebuie să devin adult?. In: ANTOLOGIE:poezie by Vlad-Ionuţ Gabor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_677]
-
chemarea mamei la masă. Nu știu cum și nu știu nici când, dar somnul mi-a legat ochii și am adormit. Am început să visez cum coboram în fugă niște scări albastre, fără balustrade și foarte înclinate. Îmi era teamă să nu alunec, dar nu mă puteam opri, iar scările parcă nu se mai terminau. Cred că erau o sută. În sfârșit, am atins covorul moale al unui hol lung, care avea de o parte și de alta o mulțime de uși. Toate
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
să creadă în proporție de sută la sută în publicitatea făcută. Până și masculii urâți, cu răsuflare puturoasă, erau convinși că undeva, în oraș, existau cel puțin zece femei superbe, disperate să se mărite cu ei. Privirea lui Alice a alunecat către hârtiile cu care Sherry își freca fusta. Ceea ce ea crezuse că erau niște șervețele semănau acum suspect de tare cu foile trimise de avocatul extern pentru cazul cu prăjitura cu whisky. —Vai, îmi pare rău, a rânjit Sherry. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să fie. Alice se uita la apă. —E puțin neașteptat. Poate că e așa dintr-un motiv îndreptățit, a lămurit-o Jake cu blândețe. Alice, trebuie să te lași purtată de val. Alice și-a lăsat o mână să-i alunece în apă. Undele care îi învăluiau degetele erau răcoroase și mătăsoase. În fond, ce temeri avea? Jake zburase până la New York cât ai clipi, deși nu știuse că era gravidă, iar atunci când a aflat n-a avut nici o ezitare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mi-e foarte utilă. Lotti părea jignită. Următoarea oprire a pernei a fost la Jake, care a scos la suprafață un tub lung și subțire. —Pentru rahianestezie, i-a spus Lotti. Jake a zâmbit compătimitor, făcând ca tubul să-i alunece printre degete. —Alice și cu mine n-o să avem nevoie de așa ceva. Noi am optat pentru calea naturală. Copilul o să se nască acasă. Lotti a dat din cap încântată. Hugo s-a cutremurat. Nașterile acasă sunau hidos de murdare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rupt-o la fugă. Dar nu înainte de a înregistra un fapt uluitor. Cu toate că era trei fără un sfert dimineața, asistenta Harris nu purta capot și bigudiuri, așa cum ar fi fost de așteptat, ci era îmbrăcată în uniforma completă de asistentă. Alunecând în jos, pe scări, Hugo a auzit-o pe asistenta Harris scoțând tot felul de exclamații pe un ton dezgustat. N-a reușit să înțeleagă exact ce spunea. Dar era foarte probabil că lordul Fairbourne apărea și el în propoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în spinare. Erau și o cruce profesională. Cariera ei avusese de suferit. Asta era indubitabil. Toate eforturile ei din ultima vreme de a trezi interesul diverselor persoane cu ideile ei de articole nu avuseseră nici un rezultat. Imposibilul se întâmplase: Amanda alunecase sub limita de jos a radarului. Trecuse aproape un an de când nu mai scrisese nimic important pentru nimeni. De fapt, ultimul ei articol de răsunet fusese cel pentru Janice Kittenburgen. Acela care îi adusese toate necazurile cu Intercorp. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dracului! Becul veiozei se arsese. Din pricina ferestrelor vopsite în negru, lui Hugo îi era acum imposibil să mai vadă pe unde trebuia să iasă din cameră. A călcat pe o broască țestoasă din plastic, care-i aparținea fiului său, a alunecat pe podea cu o viteză înfricoșătoare și a nimerit cu capul în comoda lui Theo. Zgomotul asurzitor al impactului și urletul de durere al lui Hugo l-au îngrozit pe copilul care, într-un întuneric beznă, auzise ceea ce părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi plac constrângerile, a declarat el informativ. A trebuit să se obișnuiască. Noi suntem adepții hrănirii prin metoda „cutie“. Jake a ridicat capul. —Metoda „cutie“? Hugo a mimat surpriza. — Voi nu aveți așa ceva? E cea mai bună chestie ca să-i alunece mâncarea pe gât. E o cutie din lemn, de dimensiunile unui minibar, care are o gaură în ușă. Copilul este legat înăuntru, iar ușa este închisă astfel încât nu i se mai vede decât capul. După care începi să-i îndeși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a stins țigara, strivind-o în scrumieră. Parc-aș fi părinte singur. Știi, cândva am avut și eu o viață. O slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă? a pufnit Laura. A pus mâna la frunte, zicând. M-am săturat deja de bone. Fumează pe ascuns, îți lovesc mașina, nu-ți spală rufele, le sare țandăra dacă Django vomită pe ele, unele și-o trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care să-și dorească să mai stea și să mai vorbească. —Vai, scuze. Ce prost sunt! Ăăă. Deci cât are fata? —Patru luni. La fel ca al meu. Al meu e băiețel. Îl cheamă, ăăă, Theo. Ochii lui Alice au alunecat către mormanul de cărți de lângă Hugo. — M-am apucat de studiu, a mărturisit Hugo spăsit. Soția mea e, ăăă, plecată momentan. Eu am rămas la cârmă și, sincer să fiu, nu mă descurc prea bine. Fir-ar al dracului! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]