9,188 matches
-
cu mei și dughie, am dus-o până la Gruse sub paza unor falși negustori, oameni bine plătiți, gata să ia gâtul oricărui vrăjmaș. Fără să mai trec pe la neamul Ariberti, am luat-o spre biserică pe o scurtătură. I-am alungat pe cei care se aciuiseră în azilul dorit de Garibaldo și am închis ușile, asaltate de curiozitatea sătenilor. Oamenii au săpat o groapă adâncă în stratul de lut, în colțul din dreapta intrării, și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aleagă între botez și moarte. Cei care, cutezând să nu-și renege credința, s-au refugiat din Pavia, au găsit adăpost la Cividale și, în primul rând, în ducatul de Benevento. În al doilea an de domnie, regele i-a alungat din Pavia pe toți arienii care nu au vrut să devină catolici; bisericile capitalei au fost date pe mâna papistașilor și nu mai rămăsese nici picior de episcop arian în întregul ținut din Valea Padului. Ar fi trebuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a proclamat-o sfântă. Povestea însă a continuat, căci arhanghelul i s-a arătat din nou în vis după doi ani, în timpul unei încercări de asediere a orașului de către heruli, și i-a inspirat în ce fel să fie alungați dușmanii. După ce Siponto a ieșit învingător, Lorenzo a urcat din nou pe munte împreună cu cei șapte episcopi de Puglia pentru a-i aduce mulțumiri arhanghelului, grota devenind loc de pelerinaj. Pe vremea când Rodoald și Grimoald au ajuns la Benevento
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu se mai mișca, știa că noaptea asta nu avea s-o mai vadă. Ar fi putut să se Întoarcă acasă, să se trântească În pat pentru opt ore Întregi, intra În serviciu abia la nouă - ar fi putut. Dar alungă imediat acest gând. Îi era imposibil să intre În casă și să nu-i audă vocea șoptind - Antonio, tu ești? Era imposibil să suporte tăcerea inumană a acelor Încăperi. Îi era imposibilă vederea paturilor goale ale copiilor - bătaia cruntă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea, acum Îi trecuse și, pentru a nu se retrage În mod nedemn, continua, bazându-se pe obișnuință, pe mecanica hipnotică a mișcării, forțându-se să se sustragă acelei situații care-i părea ridicolă și nepoetică, și să și-o alunge din minte pe Tecla Molinari. Mai bine s-ar fi gândit la pubisul ras al Majei, pe care nu-l mai văzuse sau cel puțin nu-l băgase În seamă - de mult timp, dar mutra rivalei lui se strecura prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentina, prea slabă și prea Înaltă, dar Într-o zi frumoasă și mlădioasă ca mama ei. Valentina, steluța mea, care dormi senină și parfumată cu parfum japonez, dar tristă, căci ești departe de tati, care te adoră. Trebuia să-și alunge repede gândul acesta atât de dureros la Valentina. Nu o mai văzuse de un an - de la Înfățișare -, iar asta fusese o greșeală, dar durerea Îi Întunecase rațiunea, el voia să-și vadă copiii În fiecare zi, nu când stabilea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să spioneze, să spioneze liniștit - ce-are de văzut aici Înăuntru, Dumnezeu știe. Încercă să deblocheze oblonul, pentru a-l Închide cu totul, dar nu reuși. O enerva gândul că Antonio ar fi putut crede că are puterea să-i alunge somnul. De altfel, era adevărat. Și chiar dacă Îi plăcea sau nu, n-ar fi putut face nimic. Aprinse neonul de la oglindă. Își aranjă perna În cada de baie și se așeză Înăuntru. Faianța era rece. Dar cada aceea cu scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de vopsea. În noaptea asta adusese doar trei. Nu-i nimic. Avea să creeze o lume doar În negru, roșu și albastru. Stropi. Auzi câinii lătrând, Îi auzi mârâind - poate găsiseră un șobolan, poate clandestinul care dormea În cort Îi alungase cu pietre. Își rezervă clipele care mai rămâneau din zori pentru a lăsa mărturie pe tabla șantierului imaginea exploziei. Începu cu bomba, o mică bombă artizanală, realizată În conformitate cu instrucțiunile dintr-un manual descărcat de pe internet, asamblând bucăți ce păreau inofensive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și să-l dreseze ca pe un hamsteraș. — Îl luăm, mami? Nu, iubire, țipă Maja, izbind călcâiul de pământ pentru a alunga monstrul. Orice vrei, dar șoareci, nu. Era prea indignată de delăsarea gunoierilor romani. Va trebui să protesteze! Cartierul acesta Începe să se distrugă. Ieșiră În aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se trezește târziu. Camilla, care de obicei e tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
delăsarea gunoierilor romani. Va trebui să protesteze! Cartierul acesta Începe să se distrugă. Ieșiră În aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se trezește târziu. Camilla, care de obicei e tăcută, astăzi e atât de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței Îi alunga gustul grețos al unei nopți amare, chinuite de gânduri negre și tulburătoare. Trecură de chioșcul de ziare - Înăuntru vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini În trecere: o fetiță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
al păgubitului. Vomită și el noțiunile Îngurgitate În săptămânile anterioare. O fabrică, o linie de montaj. Măcinate, amestecate, introduse În mașina infernală, Împachetate și Împrăștiate În lume fără a fi altceva decât niște necunoscuți anonimi - zero. Totuși, Zero reuși să alunge Într-un colț al conștiinței sale acele gânduri apăsătoare și rămase concentrat, supunându-se acelui ritual absurd și gol, un sacrificiu aberant Închinat unor zei În care nici el și nici profesorul nu credeau. La un moment dat - În timp ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pe oameni tre să-i accepți așa cum sunt. Dar eu sunt egoistă și mi-e greu să iubesc defectele altuia. Azi-noapte tata a venit din nou. Eu l-am văzut, a Încercat să vb cu ea, Însă ea l-a alungat. Nu e drept, dar nu am putut face nimic. I-am scris un cântec. Ce mult aș vrea să i-l dau! Cântecul masochistului Nevasta i-a plecat Și nu-l mai Înțelege Nevasta i s-a dus În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea copii. Dar Emma nu-l Întrebă. Îl privea fără să-l Întrerupă, cu ochii iluminați de o umbră de melancolie nedemnă, iar lui Îi păru la un moment dat că ea știa totul. Iar asta Îl liniști și-i alungă tristețea și proiectele automutilante, Olanda Îi păru aproape și posibilă, iar imaginea Romei purpurii și calde din fața lor Îi păru o promisiune de fericire viitoare. Și se simți fericit pentru el, pentru Dario și pentru seara care urma. — E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plastic, cu capace În formă de biberoane. Arbitrul cobora atent de pe tronul său. Meciul se terminase. Antonio se ridică amețit. Gândul la Emma Îl făcea să sufere ca de boală. Era o boală. Și totuși, nici măcar nu Încercă să-l alunge. Nu voia ca durerea să-l părăsească. Când rămăsese singur - deposedat de ea ca de un braț sau de un plămân - Își spusese că dacă avea să-și facă datoria, ca un soldat, atunci coșmarul acela avea să dispară. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prezența. Primul semn de viață al oaspetelui. Și atunci rămase așezată și lăsă totul, ca Întotdeauna, În seama lui Elio. El avea să Îndrepte totul. Va ajunge aici În câteva clipe. Se va ocupa el de asta. Elio Îl va alunga pe impertinentul acela de Buonocore, Îl va pedepsi, Îl va trimite la patrule. Visează el că va continua să lucreze pentru noi. Buonocore Îl va vedea pe Elio al meu doar la televizor de aici Înainte. La revedere, doamnă Fioravanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și el Își ucisese tatăl, povestind Întâmplarea aceea cu atacul armat. În seara asta Însă, În momentul tragic, Îl pufni râsul, căci tati era În camera de alături, viu și simpatic. — Du-te de aici, Vale, Îți miros picioarele! o alungă Kevin, Împingând-o. Valentina aruncă În el cu o pernă. Dar poate că dihorul avea dreptate. După meci nu avusese Încă timp să facă duș. Ca să se răzbune, Îl Îngropă În joacă sub perne. — Ți s-a urcat la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar putea curăța de sângele pe care nu l-a călcat. Din apartament răzbat străfulgerări de lumină. Ultimele imagini care vor rămâne din ei. Fotografii de familie, până la moarte și dincolo de ea. Sirena ambulanței Îi sfâșie timpanele. Încearcă să-și alunge din memorie amintirea lui Buonocore Întins pe patul nupțial Îmbrăcat În haine de mire și imaginea copilului În smoching de pe canapea sau a fetei de sub masă și a blondei În costum de baie de pe frigider. El este cel care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și, în loc să se întristeze, s-a bucurat că viața e atât de variată. Acum știa că există trupuri care nu-l ascultă, altele în care nu poate să intre și mai târziu a aflat că sunt și unele care îl alungă fără veste. După cum mai târziu a trăit și experiența captivității. Existau oameni care îl puteau ține captiv. Stătea în sângele lor 40 de zile fără să poată ieși, până când aceia mureau, iar abia atunci era din nou liber. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pavilionul cel mare, care era un fel de chioșc acoperit cu o cupolă înaltă și care făcea legătura între două corpuri de clădire, ca un fel de pod suspendat. Aici era spătăria de vară a mănăstirii care, după ce Caragea îi alungase pe călugări, fusese primenită ca o sufragerie domnească. Zogru era confuz și disperat și ar fi vrut ca ea să-l vadă așa cum este, să știe de el și să-l iubească astfel, deși se îndoia el însuși de posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nici un fel pledoaria bărbatului înalt și autoritar, spusese repede: - O cunoașteți, desigur, pe actrița și poeta Florentina Bârză. Lui Zogru i se păruse un moment potrivit ca să mai încerce încă o dată, autosugestionându-se că de data aceasta nu va mai fi alungat. A intrat repede și într-o secundă se afla între scaune, aruncat ca un gunoi. Îi era imposibil să înțeleagă forța nouă a lui Andrei Ionescu și era nefericit ca orice ființă exclusă. În cele din urmă, grupul se risipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvara e stăpână Pe colțul cerului infinit, Un strop de zare s-a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici băciță Să-ți dea apă din cofiță, Nici otavă din căpiță Și nici cin`să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii mi te-alungă De n-ai stână și nici strungă, Nici cioban să te păzească, Și din fluier să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o culme mai stâncoasă, Bufnița să buhăiască Și răul să-l prevestească. Moartea ce avea să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
noapte cu cerul de spumă, Cu lumină difuză, ca-ntr-un portal. Mă plimbam pe aleea cu frunze roșii... Ce multe s-au schimbat de-atunci! E toamnă iar și timpul, anii noștri. Trec repede și ei, căci tu-i alungi. Tu timpule, treci azi pe lângă mine, Nimic nu zici și mă întreb din nou. De ce nu vrei, ca să mă iei cu tine Căci eu rămân pe veci, doar un ecou... Ce fericire după zbuciumul petrecerilor. Recunoștința unui fir de iarbă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
covorul cel pătat De mici muguri de lumină, De un trandafir curat. Iată seara se așterne, Stelele au apărut, Și o minge de lumină Ne urează gânditor ''Noapte bună! Somn ușor!'' Însă ziua iar sosește, Cu pașii ei cei mici, Alungă din a cerului zare Luna și-ai ei aștri mici. Soarele iată apare Să ne lumineze ziua, Cu un zâmbet mut de raze Și cu ochii plini de nori. Poate știi... Poate știi că tot ce am avut se va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui de aur Viață el dădea un laur; Din dorința lui divină Ziua toată - o lumină, Iară noaptea își strângea Razele și-apoi pleca În palatul lui din cer Unde va domni etern. Și așa noaptea cădea, Ziua iar o alunga, Mii de stele răsăreau Și pe boltă străluceau, Mii de vise privegheau, Scânteiau și se mândreau Că-ntre rânduri lungi de carte Se vedeau cuprinse-n vers De poeți și de-amorezi. Dar deodată pe-apa mării O lumină se-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]