5,391 matches
-
pentru noi acest lucru se Întâmplă deja prea târziu, deoarece creștinarea Britaniei și a Irlandei dusese la pierderea patrimoniului religios antic de tradiție orală, a cărui salvare de la uitare ar fi apărut ca un sacrilegiu: la dispoziția noastră rămân doar aluzii Întâmplătoare la vechea credință, păstrate În legătură cu bătăliile victorioase purtate de evanghelizatori sau de urmașii lor, astfel Încât aceste texte sunt scrise prin prisma unei condamnări apriorice. Totuși, chiar și În sânul acestei culturi, de acum creștinată, nu este chiar imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clare funcții curative. Numele lui indigene sunt multiple: Atepomarosxe "Atepomaros", „cel care are mulți cai”, Grannus - căruia, după cum știm de la Dio Cassius (LXXXVII, 15, 5), Caracalla i s-a adresat În van ca să fie vindecat -, Bormanusxe "Bormanus" (nume care face aluzie la apele termale), Maponosxe "Maponos", „copilandrul” etc. Corespondentul irlandez al galicului Maponos trebuie să fie, opiniile concordă, Mac ind ógxe "Mac ind óg" „Tânărul Copilandru”. Tatăl său era Dagdaxe "Dagda", „Zeul cel Bun”, cea mai importantă dintre zeitățile irlandeze, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de-a doua bătălie de la Moytura, pregătește o proteză de argint miraculoasă pentru Nuaduxe "Nuadu" Airgetlámxe "Nuadu Airgetlám", căruia Îi fusese retezată o mână În bătălie. Așadar, identificarea este discutabilă, bazându-se doar pe confruntarea lexicală. La Cezar avem o aluzie la mitul originii galilor: „Toți galii afirmă că se trag din Dis Pater și spun că știu aceasta de la druizi”(De bello galico, VI, 18). Poate părea surprinzător faptul că Cezar a identificat un strămoș mitic cu o divinitate romană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astfel de sacrificii În momente de mare dificultate și că acestea nu erau mereu publice, ci numai atunci când era considerată necesară Întărirea poporului: nu mai avem Însă nici o informație clară despre sacrificii umane ulterioară celei din 216, la care face aluzie Titus Livius. Un exemplu de sacrificiu uman se găsește și În Grecia, referitor la Întâmplările din războiul troian, În cartea a XVIII-a din Iliada, unde Ahilexe "Ahile" spune: Iară acuma, Patrocluxe "Patroclu", de vin după tine sub glie, Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doi tineri, frați, confirmă corectitudinea identificării cu Castor și Polux: sunt așadar doi gemeni care „activează” În cadrul celei de-a treia funcții. Rămân Însă puncte obscure, cum ar fi motivul pentru care preotul lor poartă simboluri feminine (ar putea fi aluzie la desfrânarea sexuală În cadrul funcției a treia?); de asemenea, rămâne obscură și etimologia numelui lor pe care unii cercetători Îl leagă de o formă veche din engleză, ealgian, „a proteja” (de aici, „protectorii”), În timp ce alții, mai Îndrăzneți, Îl identifică, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Egipt. Totuși, poate părea surprinzător, cel puțin la prima vedere, dacă cercetăm izvoarele egiptene și documentele epocii despre acest eveniment, rezultatul este, din nou, mai degrabă nesatisfăcător: savanții, istoricii și arheologii nu au reușit până acum să găsească nici măcar o aluzie clară la exod în papirusurile sau în materialul epigrafic egiptean. I. Cadrul istoric al relatării biblice Cu toate acestea, este posibil să schițăm un plan al situației Israelului în Egipt datorită picturilor, basoreliefurilor și a câtorva documente scrise. Această cercetare
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
8; 33,16-17; 147,10-11; Prov 21,31). Prov 21,31 sintetizează bine această concepție: „Se pregătește calul pentru ziua bătăliei, dar victoria aparține Domnului”. Faimosul text din Iob 39,19-25 descrie calul sub acest aspect războinic. Unele povestiri fac aluzie și ele la această tematică. Absalom, fiul răzvrătit al lui David, și-a procurat un car și cai pentru a-și arăta ambițiile sale (2Sam 15,1). Nu a fost foarte norocos în întreprinderile sale pentru că a murit în bătălia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
succesor legitim al dinastiei precedente, foarte cunoscută asirienilor. Regele Iehu este menționat în stela de la Tel Dan, după cum am văzut mai înainte, dar această parte este foarte fragmentară. Se spune numai că „Iehu a domnit peste Israel”. Probabil se face aluzie și la un asediu al unei cetăți a Israelului de către regele Damascului, Hazael. Textul este într-adevăr dificil de înțeles, însă situația nu pare imposibilă pentru că Hazael și Iehu aveau politici opuse față de Asiria. În plus, Biblia spune că Hazael
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de poeme în antologia Poeți tineri bucovineni (1938). Primul volum de poeme, Cântece de țară, i-a fost confiscat în 1938, de la Editura Bucovina, unde se tipărea, din dispoziția lui Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care își ratează
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sunt „icoane“, ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Sistemul său liberal aveau să-și recapete suflul. Instituțiile liberale și marea finanță au continuat să controleze situația. Iorga remarca naiv că-și închipuie mutra lungă a lui Maniu după ce regele îl făcuse să petreacă o zi a păcălelilor (făcînd aluzia de precedentul istoric petrecut la Paris cînd toată lumea se aștepta ca Richélieu să piardă puterea)203. Prin 1926, Mareșalul Averescu era un admirator al lui Mussolini. După numirea sa, în aprilie 1926, au urmat noile alegeri, la fel de corupte ca și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Pompadour a României". Ea era o făptură maternă care se acomoda cu opiniile lui Carol și îl sfătuia în timpul aberațiilor și al activităților lui financiare. A devenit cu timpul de neînlocuit. Iorga nu a menționat niciodată numele ei, deși făcea aluzii indirecte, stigmatizînd situația de la Palat în cursurile sale. Comenta violent față de membrii familiei sale consecințele prezenței Lupeascăi, dar nu acorda niciodată atenție persoanei ei fizice în timpul vizitelor lui la Palat. Chiar și antisemitul Goga îi făcea curte Magdei Lupescu, pentru că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și mulți alți români ardeleni) de ideile vienezilor Karl Lueger și Georg von Schoenerer (o mare parte dintre cei mai zeloși șovini maghiari din Transilvania erau evrei). Ca poet, Goga era o persoană diferită de politicianul Goga. Poezia lui face aluzii și insinuează într-o direcție unică: Transilvania. Dar Transilvania nu se dezvăluie în poezia lui Goga așa cum apare în operele lui Coșbuc sau Slavici. Pentru autorul acestei cărți, poezia lui Goga sună chiar și în California (unde scrie el rîndurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Eminescu. Iorga trăgea concluzia că a considerat de datoria sa să spună acest lucru, deoarece făcuse timp de mai multe decenii cercetări asupra trecutului, gîndirii și societății românești. Iar referitor la rezultatele muncii lui de o viață, "aceștia (Iorga făcea aluzie la Noua școală de istorie) nu le puteau opune decît vorbe și interese care pot fi ignorate cu un zîmbet"187. Celălalt conflict profesional pe care l-a avut Iorga la sfîrșitul anilor '30 a fost cu istoricii maghiari, mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra ascultătorilor săi, de aceea are obligația să mențină cele mai Înalte exigențe În materie de gust”. Era interzis să glumești despre religie sau să numești gusturile muzicale demodate „Î.Cr.”(„Înainte de șBingț Crosby”). Trebuiau eliminate referințele la „toalete” și aluziile la „bărbați efeminați”. Autorii trebuiau să evite glumele curente În ambianța destinsă a războiului sau să facă poante cu două Înțelesuri despre lenjeria de damă, precum „se apropie iarna”... Aluziile sexuale de orice fel erau interzise: nici vorbă de „iepuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cr.”(„Înainte de șBingț Crosby”). Trebuiau eliminate referințele la „toalete” și aluziile la „bărbați efeminați”. Autorii trebuiau să evite glumele curente În ambianța destinsă a războiului sau să facă poante cu două Înțelesuri despre lenjeria de damă, precum „se apropie iarna”... Aluziile sexuale de orice fel erau interzise: nici vorbă de „iepuri” sau „instincte animale”4. Mai mult, membrii parlamentului nu puteau apărea În programe radiofonice „nedemne sau nepotrivite” pentru personalități și nu erau tolerate glumele sau referințele ce puteau Încuraja „greve
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
corectă și care putea fi Încurajată fără pericol la compatrioții săi. Încă din 1953, el s-a remarcat printr-un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung În care Îl ataca pe Martin Heidegger pentru că permisese republicarea prelegerilor sale de la Heidelberg cu tot cu aluziile la „măreția interioară” a nazismului din varianta originală. La vremea respectivă, acest incident era izolat și nu a suscitat atenția internațională, Însă a marcat un moment de referință, prefigurând interogațiile amare de mai târziu. În Die Ehe der Maria Braun
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din luptele navale), aceste filme evocau consolator motivele britanicilor de a fi mândri - și plini de sine. Fără a exalta conflictul, ele cultivau mitul războiului britanic, subliniind importanța camaraderiei ce unea personajele dincolo de rang și ocupație. Dacă se făcea vreo aluzie la tensiuni sociale sau diferențe de clasă, tonul era sceptic-isteț, nu resentimentar. Numai În The Lavender Hill Mob (1951) al lui Charles Crichton, cea mai caustică dintre comediile filmate În studiourile Ealing, transpare o umbră de comentariu social - un sortiment
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau doar să viseze - intrase poate În lumea individualismului thatcherit. Dar el și familia lui aveau Încă nevoie de stat pentru asigurarea serviciilor vitale: educația gratuită, medicamentele compensate și transportul subvenționat. Când Margaret Thatcher și apoi John Major au făcut aluzie la posibila privatizare a Serviciului Național de Sănătate sau la introducerea taxelor În Învățământul de stat, sprijinul public s-a evaporat - exact În acele sectoare ale populației, recent Îmbogățite, dar foarte vulnerabile, care fuseseră atrase inițial de thatcherism. La cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca musulmanii și croații din Bosnia să prefere suveranitatea, și nu statutul de minoritate În ce mai rămăsese din Iugoslavia luiMiloševiæ; ei au votat Întocmai la referendumul de la sfârșitul lui februarie 1992. Dar sârbii din Bosnia, expuși de luni Întregi aluziilor Belgradului la masacrele ustașilor și la un viitor jihad musulman, preferau, se Înțelege, unirea cu Serbia (sau, cel puțin, autonomia locală) unui statut minoritar În cadrul statului musulmano-croat condus de la Sarajevo. Când Bosnia (adică liderii croați și musulmani; sârbii au boicotat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucrurilor pe nume: „Semăn puțin cu voi toți. Nu sunt nici un fost comunist, nici un fost disident; nici un torționar, nici un moralist a cărui simplă prezență pe scenă v-ar aminti de curajul pe care nu l-ați avut: conștiința voastră vinovată”. Aluziile la culpabilitate ridicau o problemă spinoasă: răsplata - ce făcuseră oamenii În trecutul comunist și ce ar fi trebuit (dacă trebuia) să li se Întâmple acum. Aceasta s-a dovedit o dilemă traumatizantă pentru aproape toate regimurile postcomuniste. Pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e nostalgia ca Angst: teama că, Într-o bună zi - destul de curând - panourile informative de culoarea pământului amplasate pe lângă autoroutes impecabil proiectate și magnific construite nu vor mai avea pentru francezi nici o semnificație. Ce rost ar mai avea să faci aluzie (prin semne, apoi prin denumiri) la catedrala de la Reims, amfiteatrul din NÎmes, podgoriile de la Clos de Vougeot, la Mont Sainte Victoire sau la câmpul de bătălie de la Verdun dacă aluzia rămâne neînțeleasă? Ce va mai rămâne din Franța când astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
francezi nici o semnificație. Ce rost ar mai avea să faci aluzie (prin semne, apoi prin denumiri) la catedrala de la Reims, amfiteatrul din NÎmes, podgoriile de la Clos de Vougeot, la Mont Sainte Victoire sau la câmpul de bătălie de la Verdun dacă aluzia rămâne neînțeleasă? Ce va mai rămâne din Franța când astfel de nume vor fi Încetat să evoce amintiri și să stârnească sentimente În călătorul obișnuit? Industria patrimonială engleză este obsedată de cum nu erau lucrurile altădată - cultivând o nostalgie adevărată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]