6,796 matches
-
naturii pe baze filozofice, asadar justificate din punct de vedere rațional. De pildă, despre Aristotel s-a spus că a procedat "antropomorfic", interpretând întregul univers prin prisma acțiunilor finaliste tipic omenești. Mai tarziu, si Hegel a avut o aspirație similară: ambiția lui filozofica a fost aceea de a împăca "natură" cu "ideea", sfârșind însă prin a subjuga total natură ideii absolute. Cu timpul, în știință (și apoi și în filozofie) se impune o concepție radical diferită. Nu doar că nu se
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
provincie sunt utile numai din punct de vedere al trecerii timpului într-un chip mai mult sau mai puțin distins"59. Alții, deși susținători ai grupărilor locale, consideră că "în starea actuală ele sunt cercuri fără însemnătate în care mișună ambiția, intriga și spiritul regionalist rău înțeles" (Ion Valerian). Respondenții ce activează ei înșiși în provincie au promovat, prin răspunsurile lor, mișcările culturale locale. Cialîc identifică în astfel de grupări atât surse de creație, cât și forțe mobilizatoare pentru culturalizarea maselor
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
rare cazuri omul de știință e dublat de un mare artist al cuvântului"80. O parte a absolvenților de liceu - mai mult sau mai puțin pregătiți - alcătuiește viitoarea studențime ce îngloba și tineri de valoare, dar și mediocrități cu "o ambiție nemăsurată". Unul dintre profesorii Academiei de Înalte Studii Comerciale, analizând originea supraproducției intelectuale, remarca lipsa de eficacitate a criteriilor de selecție pentru studenți. Căci, chiar dacă se încearcă trierea acestora prin nepromovarea la examenele din anul I, studentul va insista, șubrezindu
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
atacurilor date de tîlhari, au fost răpuși numeroși bărbați de frun-te, pretextul invocat fiind lupta pentru libertate, dar adevăratul motiv era setea de cîștig. De aceea au izbucnit răscoale care au provocat măceluri publice, îndreptate fie împotriva concetățenilor(căci aveau ambiția de a nu-și lăsa în viață nici un adversar), fie împotriva dușmanilor. Au urmat, foametea, care dădea frîu liber ne-legiuirilor nerușinate, devastarea orașelor și distrugerile, pînă cînd, datorită răscoalelor, flăcările au cuprins chiar și sfîntul lăcaș al lui Iahwe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mai fragedă. După cum a subliniat și Paul Popescu-Neveanu, citat de Epuran M., 2001, „sportivul este o ființă care, de regulă, știe ce vrea și cum vrea. El este un produs al ambianței socio-culturale, dar consideră că filozofia, opiniile, sentimentele, cunoștințele, ambițiile și multe altele sunt ale lui, îi sunt proprii și îi justifică pe deplin acțiunile. Iar dacă în unele situații, face „ce îi spun alții”, o face pentru că așa consideră că este normal; sunt prea puține momentele în care el
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
și la timpii de reacție, copiii de 10 ani reușeau să dea răspunsuri motorii foarte rapide la diferite semnale. Această concluzie confirmă ipoteza că performanța mai slabă în ceea ce privește atenția la copii se datorează în mai mare măsură inhibiției reacției motorii. Ambiția, motivația sunt indispensabile în viața de sprinter, cu condiția ca ele să fie în concordanță cu ceilalți factori esențiali, care, în concepția lui D. Swartz, 1980, sunt: -condiția fizică adecvată; -tehnica corespunzătoare; -igienă de viață (somn, alimentație). Respectând acești factori
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
ci științe ale omului, care cercetează religiile ex parte humana. Le interesează ce fac omul și societățile cu credința lor, cum o concep, cum o practică, cum o folosesc, ce modele de om, de lume și de cunoaștere singure discipline, ambiția unei explicații totale, unificate, înglobante rămîne orizontul (sau fantasma), mereu respins și mereu renăscînd, al unui demers [științific] de elucidare ce nu poate accepta, pentru a rămîne el însuși, autolimitarea (op. cit., pp. 28-29). rezultă din credință, ce funcții primește ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
căci "convențiile fără sabie nu sunt decât vorbe în van, lipsite de orice putere"93. Statul (sau marele Leviathan) este marea putere care poate înfrâna apetitul natural al omului orgolios și, în acest sens, el este măsura justiției și sfârșitul ambiției (Justitiae mensura, atque ambition is elenchus)94. Dar pentru Locke, ca și pentru toți adversarii whig ai hobbismului, problema care se ridică este dacă în conceptul hobbesian de stare naturală individul natural ca atare este definit în mod satisfăcător. Răspunsul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
conducătorii ar trebui să le posede 11. Dimpotrivă, filosoful englez afirmă că "prinții nu sunt decât simpli oameni, la fel ca și ceilalți"12. Guvernanții sunt, ca și supușii lor, persoane înzestrate atât cu rațiune cât și cu pasiuni precum ambiție, teamă, nebunie sau corupție, care devin cu atât mai periculoase cu cât guvernanții au mai multă putere 13. Așadar, spre deosebire de Hobbes (influențat de Machiavelli), Locke nu atribuie mai multă raționalitate guvernanților, plecând de la ideea că superioritatea și rațiunea suveranului sunt
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o societate de ființe raționale, capabile să emită judecăți, să aibă voință și să acționeze în vederea unor scopuri. Trebuie notat faptul că, pentru Locke, interesele poporului și cele ale guvernanților nu pot fi distincte decât în cazul conducătorilor animați de ambiție, nebunie sau corupție. Altminteri, poporul și binele său justifică interesele și binele guvernanților. Hobbes susținuse și el că binele suveranului și al poporului nu pot fi separate, numai că, pentru el, condiția existenței poporului era suveranitatea. Hobbes spunea că poporul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și o înclinație spre egoism, dată de pasiuni și capricii. Dar nimic nu este mai periculos și mai propice triumfului nedreptății decât egoismul celui ce deține puterea absolută, căci el poate da frâu liber tuturor dorințelor sale inspirate de aviditate, ambiție sau, altfel spus, de iubirea nelimitată de sine. Monarhul lui Hobbes rămâne în starea de natură, prin urmare acțiunile lui sunt dictate nu numai de rațiune, ci și de cele trei pasiuni care sunt sursă de conflict: concurența, neîncrederea și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și amor sceleratus habendi"73. Această situație apare atunci când un tiran atotputernic se abandonează pasiunilor sale fără limită și transformă voința sa în lege supremă, când "ordinele și acțiunile sale nu sunt destinate conservării proprietăților oamenilor săi, ci satisfacerii propriei ambiții, răzbunării, lăcomiei sau oricărei alte pasiuni josnice"74. Puterea absolută arbitrară se află în contradicție cu esența puterii politice, având în vedere faptul că scopul acesteia este binele public și conservarea vieților, proprietăților și libertăților indivizilor. Încă în Eseuri asupra
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
identitatea moldovenească și găsesc elementele specifice ale spiritului și culturii moldovenești. Iată câteva exemple: Nicolae Leucă, pensionar, ex-redactor și om emerit al culturii din Republica Moldova, afirmă că „savanții au demonstrat că limba moldovenească este mai veche decât româna. Însă ambiția și interesele personale și de grup sunt puse mai presus decât realitatea obiectivă, decât adevărul istoric”, și insistă asupra necesității eliminării din școală a „limbii române”, „limba unui alt stat” (influența articolelor tocmai citate ale lui Vasile Vieru este evidentă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
43. Am situat, într-un alt context, generația lui Eliade undeva între dandysm și imperativul sintezei 44, după cum am constatat și un strabism al gîndirii și atitudinii etice specifice unora dintre membri ei. Nu i-am ignorat propriile "necesități, tortúri, ambiții", cum spune Eliade 45, și am văzut-o "dincolo de zarea cafenelei sau a biroului de informații literare", ca să amintesc un reproș făcut de același Eliade lui Zaharia Stancu 46. În plus, n-a putut scăpa observației criza spirituală pe care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
materiale privind femeile alese de către comunitatea lor pentru a-i reprezenta interesele la nivel local sau central. Portretul acestora era compus dintr-o serie de trăsături și fapte care caracterizau în mod frecvent prestația lor publică. În primul rând, datorită ambiției lor, toate aceste femei erau fruntașe la locul de muncă și au primit distincții sau decorații care le recunoșteau oficial aceste merite. În al doilea rând, regimul comunist și-a asumat meritul de a fi stimulat evoluția acestora de la statutul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
transforme în membrii plini ai noii societăți socialiste. De regulă, narațiunile lor biografice prilejuiau o comparație care favoriza prezentul socialist în detrimentul trecutului prerevoluționar. O astfel de perspectiva insista asupra oportunităților de emancipare oferite femeilor de către noul regim, și cum prin ambiție și determinare unele dintre acestea au depășit, în mod exemplar, condiția de marginalitate socială, ce a caracterizat viața lor în perioada vechiului regim. Un articol publicat de Săteanca menționa povestea unei femei analfabete al cărei destin se dorea a fi
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
nostru e chemat să-l joace În istoria apropiată”. Căci - observa Mircea Eliade În curând: „Asistăm astăzi la un fenomen cu considerabile consecințe pentru ființa românească (dacă se va realiza până la capăt). Asistăm la disoluția obiectivelor (partide, legi, administrație, afacerism, ambiție etc.)”. Și explica astfel: „România veche a trăit sub semnul politicianismului... România nouă vrea să trăiască sub semnul istoriei, adică al unui destin spiritual”. În optica de ansamblu a culturii noastre, o concluzie derivă de aici: „România e chemată să
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
diferit: cum, la început, îl preocupau artele plastice, apoi arhitectura, evident, aptitudinile sale artistice s-ar fi putut limita la contribuții artistice, fie și cu caracter antisemit. Însă Hitler, apreciază Burke, "tratează propriile activități politice ca pe o extensie a ambițiilor sale artistice"472. S-a considerat, mereu, un ""arhitect" care construiește un Stat "popular" care să se potrivească, în termeni de material politic, arhitecturii "populare" a orașului München"473. Dacă privim lucrurile din această perspectivă, observă criticul, dilema cu privire la sinceritatea
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
În cazul unei Împărțiri a Imperiului Otoman la care Franța nu ar putea participa. Cu asentimentul celorlalte puteri, aceasta putea obține compensații pe Rin, iar interesul Belgiei era ca Franța să obțină concesii suficiente În Orient, care să-I satisfacă ambițiile și dorința de mărire. O altă soluție ar fi fost Însă, În viziunea diplomatului belgian, menținerea Turciei, dar aceasta depindea de reglementarea soartei Principatelor Împotriva Rusiei și de convocarea unui congres care să pună În discuție soarta creștinilor din Imperiul
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
au dorit să dea o dezaprobare răsunătoare organizării politice impuse de puterile străine, Împotriva dorințelor poporului, formulate În divanul ad-hoc din 1857. Ei Își exprimau Însă Îndoiala cu privire la șansele pe care le-ar avea un principe indigen de a șterge ambițiile individuale și rivalitățile naționale și erau convinși că românii nu se vor opri la ceea ce au realizat, pasul următor fiind aducerea unui principe străin, capabil să garanteze unitatea și independența.
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
au cerut să ocupe locuri de mărire în împărăția pe care o așteptau să fie stabilită de învățătorul lor. „...Nu știți ce cereți”, le-a răspuns Domnul, iar răspunsul Lui este o mustrare pentru toate dorințele noastre nesocotite, pentru toate ambițiile noastre păcătoase pe care le formulăm în cererile noastre către Atotputernicul. Admirabile cuvinte aflăm în cartea profetului Isaia, care zice: „Nu mâna Domnului e prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să nu audă. Ci nelegiuirile voastre pun
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
psihologic nici individului, nici grupului în care individul își joacă rolul său de vanitos incurabil. Ca și cum n-ar fi suficient că vanitosul, conștient sau inconștient, se camuflează, și societatea ascunde coroziunea vanității sub dulceața unei terminologii mult mai inofensive : perseverență, ambiție, tenacitate, când de fapt, consideră Adler, ar trebui să folosească termenul negativ de vanitate. De cele mai multe ori, crede psihologul, această nevoie nefirească și dăunătoare societății, apare ca urmare a unor sentimente de inferioritate, apare în urma unei imagini de sine deteriorate
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Vanitatea aduce complicații și viraje teribile în viața unui om numai pentru a ascunde incapacități poate doar închipuite ale acestuia. El își ascute într-atât nemulțumirea de sine, încât își ucide chiar bucuria de a trăi și fericirea. Apoi, evoluția ambiției nu cunoaște margini: „Este interesant de observat cum atât în basme cât și în realitate, în viața psihică înfierbântată a vanitosului, ascensiunea aspirației către putere poate ajunge până la idealul identificării cu divinitatea.” (Adler, p.163) Putem, acum că am prezentat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sunt angrenați în viața politică doar în calitate de simpli partizani, de militanți într-un partid sau altul. Ei formează o categorie medie, fără un deosebit relief personal, supusă tuturor exigențelor și servituților partizanatului politic. Urmărind obiective practice imediate, multe de ordinul ambițiilor pur personale, această aliniere se face fără complicate procese de conștiință. De altfel, o prea mare complexitate interioară este total improprie vieții politice. Mulți nu țin seamă de această realitate și se descurajează repede. Devin dezamăgiți și apolitici. Mult mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conservator etc. în critica literară, pentru a ne restrânge doar la acest exemplu, numai în acest mod s-a format mitul autorității criticului unic. Sub această emulație s-a format și s-a impus E. Lovinescu. G. Călinescu nutrea aceeași ambiție: de a deține și impune, o dată pentru totdeauna, o altă autoritate critică unică. Foarte simplu spus: pe a sa. A fost, și la timpul său, o mare iluzie. Autoritatea lui E. Lovinescu a fost, se știe, contestată de Camil Petrescu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]