1,733,188 matches
-
tot Bucureștiul, să afle unde stă domnul Breban, a aflat unde sunt și mi-a lăsat sub ușă o scrisoare: "Domnule Breban, vă rog veniți la noi la Recea, vă așteptăm" - deci iată cum rămâne o amintire după zeci de ani, după decenii, înscrisă-n mintea și mentalul oamenilor dintr-un sat mic ca Recea. Augustin Buzura: Eu am fost marcat și de unii, și de alții; aveam un vecin, de pildă, care mi-a explicat pentru prima dată, cum se
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
licuricii ? Iar de pe urma acestui banc, Bush să fi încercat să-l repoziționeze ? Pînă una, alta președintele american are el însuși probleme de poziționare în Statele Unite, pe ultima parte a mandatului său. Vizita sa la Budapesta, la împlinirea a 50 de ani de la Revoluția din Ungaria n-a avut un sens simbolic, ci unul personal. Pentru a scăpa de acuzația că duce o politică tot mai accentuată de "jandarm" universal și după problemele pe care le are acasă din cauza felului în care
Băsescu la marele licurici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10400_a_11725]
-
umblă exclusiv înarmați. Manea și Toma Alimoș au arme albe cu care se taie reciproc. Dar Andrii Popa deține o pușcă cu cartușe de tipul numit de vînători "trei la fund". El mai are o armă inedită: murgul de patru ani care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele care se frîng. După Bolintineanu
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
amintire din copilărie pentru a se transforma într-o digresiune amuzată despre nomenclatura botanică ce anunță adesea un fals arbore: acer pseudoplatanus, robinia pseudoaccacia. Sînt multe secvențe luate dintr-un "legendar familial", din "folclorul" personal, dar și altele privind generația anilor '50-'60, activitatea în mișcarea comunistă, din care autorul făcea parte pentru a se despărți apoi definitiv de ea, în 1957. Amintirile cele mai persistente din această epocă sunt reuniunile militanților ca niște "slujbe profane", impresia generală e "cenușie și
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
indică o constituție sensibilă, suferind ca și "camaradul Proust" de hiperacustie, de alergie la praf și la hîrtie, convalescent de hepatită, grijuliu să evite o pneumonie, dar cu o oarecare distanță față de această sensibilitate, practicînd bicicleta și autoturismul, locuind, în anii de început în mansarde austere și chetuindu-și toți banii pentru vreo carte rară. În acest jurnal-dicționar sui generis nu domină înduioșarea și nostalgia - taxată de altfel destul de sever -, ci umorul și ironia, gustul pentru maximă și butadă, o irepresibilă pornire
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
ce a dat Relația estetică, atent la arte vizuale, la arhitectură, la peisaje, la poduri, la gări, la lună și o ureche sensibilă la muzică, cu o mare slăbiciune pentru jazz. Deși cartea lui Genette, probabil scrisă de-a lungul anilor, este publicată de autor la peste șaptezeci de ani, nu am simțit în ea vreo apăsătoare melancolie și tristețe, ci un ton stenic și revigorant, ludic și șăgalnic, amuzat și ironic. Vom cita cu titlu de concluzie portretul, strecurat în
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
la arhitectură, la peisaje, la poduri, la gări, la lună și o ureche sensibilă la muzică, cu o mare slăbiciune pentru jazz. Deși cartea lui Genette, probabil scrisă de-a lungul anilor, este publicată de autor la peste șaptezeci de ani, nu am simțit în ea vreo apăsătoare melancolie și tristețe, ci un ton stenic și revigorant, ludic și șăgalnic, amuzat și ironic. Vom cita cu titlu de concluzie portretul, strecurat în articolul fereastră pe care o elevă cu un ușor
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
acestei impresionante manifestări artistice estivale care este Festivalul wagnerian de la Bayreuth. Mă refer la cele șapte spectacole ale primei serii de manifestări. Întregul festival se extinde până spre sfârșitul lunii august și este găzduit - excepțiile au fost rare - în fiecare an, de mai bine de un secol, în celebra Festispielhaus, lăcaș imaginat de Wagner însuși în vederea desfășurării cât mai potrivite a noului tip de spectacol muzical dramatic conceput de el însuși. în vremea din urmă, spectacolele sunt oferite și preluate în cadrul
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
a globalizării...; globalizarea imaginată inclusiv în sfera credinței, a religiei! în stagiunea trecută, la Bayreuth, acest spectacol a beneficiat de conducerea muzicală datorată acestei copleșitoare personalități muzicale a timpului nostru care este compozitorul și dirijorul Pierre Boulez, cel care în anul 2005 a fost omagiat în marile centre muzicale artistice ale lumii cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. în acest an conducerea artistică a spectacolului a fost încredințată cunoscutului dirijor maghiar Adam Fischer. Festivalul wagnerian de la Bayreuth a debutat
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
de conducerea muzicală datorată acestei copleșitoare personalități muzicale a timpului nostru care este compozitorul și dirijorul Pierre Boulez, cel care în anul 2005 a fost omagiat în marile centre muzicale artistice ale lumii cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. în acest an conducerea artistică a spectacolului a fost încredințată cunoscutului dirijor maghiar Adam Fischer. Festivalul wagnerian de la Bayreuth a debutat la data de 25 iulie, tot cu o reluare, cu Olandezul Zburător. Revenind la evenimentele oferite de cele două
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
datorată acestei copleșitoare personalități muzicale a timpului nostru care este compozitorul și dirijorul Pierre Boulez, cel care în anul 2005 a fost omagiat în marile centre muzicale artistice ale lumii cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. în acest an conducerea artistică a spectacolului a fost încredințată cunoscutului dirijor maghiar Adam Fischer. Festivalul wagnerian de la Bayreuth a debutat la data de 25 iulie, tot cu o reluare, cu Olandezul Zburător. Revenind la evenimentele oferite de cele două canale culturale ale
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
Marina Constantinescu - o istorie în mișcare - Am ajuns anul acesta la Avignon seara. Apusul înroșise cerul, iar semnele furtunii aduceau o oarecare tensiune odată cu norii care populau, amenințător, înaltul. Noaptea coboară ușor-ușor, lumea se pregătește de teatru, ușor-ușor, actori, spectatori, amatori sau profesioniști cuceresc și sînt cuceriți, își amestecă
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
străduță, umple pînă la refuz orice spațiu de joc, la orice oră, orice hotel, pensiune, casă de închiriat, terasă, trotuar, grădină. Rumoarea nu încetează niciodată. Am întîlnit oameni care s-au obișnuit să-și facă astfel concediul de douăzeci de ani, venind să vadă teatru, dans, expoziții. Ei înșiși au devenit repere, un tip de memorie afectivă a evoluției acestui fenomen, a tradiției, transformărilor, a accentelor formidabile pe care le-a primit în timp, o memorie care poate să spună, dintr-
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Și povestea ar dura, poate, o mie și una de nopți. Istoria festivalului s-a înfipt în zidurile cetății, în conștiința avignonezilor, a celor care și-au pus un oraș la dispoziția artei, a celor care populează, aproape o lună, an de an, de șaizeci de ediții, acest loc din sudul Franței și împrejurimile lui. Acest loc este visul oricărui om de teatru, un vis-reper, un vis-obsesie, este visul celor pentru care arta este, încă, un mod fundamental de a sonda
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
ar dura, poate, o mie și una de nopți. Istoria festivalului s-a înfipt în zidurile cetății, în conștiința avignonezilor, a celor care și-au pus un oraș la dispoziția artei, a celor care populează, aproape o lună, an de an, de șaizeci de ediții, acest loc din sudul Franței și împrejurimile lui. Acest loc este visul oricărui om de teatru, un vis-reper, un vis-obsesie, este visul celor pentru care arta este, încă, un mod fundamental de a sonda timpul, ființa
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
care, probabil, această instituție nu ar fi avut cum să existe și să reziste. Fiecare a fost un constructor. De lumi și de vise. Orașul are un festival sau festivalul are un oraș? L-AM CUNOSCUT PE BROOK La începutul anilor '90, Peter Brook a sosit în România. Imaginea mea cu el? O siluetă delicată, văzută din spate, care privește spectacolul Audiția, la Sala Atelier a Teatrului Național din București. Mister și emoție. A intrat discret pe rîndul lui, a ieșit
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
energii... Africa, o civilizație pe care o consideră realmente bogată și profundă. "L'Afrique, c'est l'humain...", spune Brook. Poate și de asta există Furtuna sa cu Sotigui Kouyate în Prospero. Mi-am început șederea la ediția din acest an a festivalului sub semnul lui Brook și al prietenului meu, George Banu, la Liceul Saint-Joseph. Acolo, timp de trei ore, am ascultat, am privit și m-am emoționat la una dintre cele mai interesante și consistente dezbateri legată de cele
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Mahabharata", în 1985: Carrriere Callet, Boulbon, la cincisprezece kilometri de Avignon. Acum, Școala de la Trillade, la doi kilometri și jumătate de mers, ieșind dintre zidurile cetății. "Sizwe Banzi e mort", un text despre identitate, rasism, regăsire, o temă predilectă a anilor șaptezeci. Nu este suficient să exiști, să trăiești, trebuie să dovedești asta cu un document. Chiar și absurdul este plin de nuanțe. Curtea interioară a unui liceu. Un amfiteatru amenajat din gradene. Plin, plin. Toți stăm cu ochii pe cerul
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
uluit prin goliciunea sofisticată, obraznică chiar a mesajului, Au monde a lui Joel Pommerat la Teatrul Municipal, un spectacol riguros, decupat secvențial, cinematografic, în stilul său, Gens de Seoul, pus în scenă de Frederic Fisbach - artistul asociat al ediției de anul viitor - o prelungire a întîlnirii sale cu Japonia. În ultima seară am stat pînă la două noaptea să văd Barbarii la Curtea de Onoare, spectacolul lui Lacascade, care m-a atins, m-a impresionat și emoționat profund.Am plecat fără
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
unor cronici. Polițe se plătesc peste tot. Am dormit o oră și la patru dimineața am traversat Avignon-ul amorțit ca să iau naveta și să ajung la Cariera Boulbon, la Lever de soleil al lui Bartabas. Acolo unde, acum exact zece ani, Danaidele lui Purcărete și-au spus istoria. Povestea este specială în sine, inedită și, evident, de neuitat. Sculatul, plecatul, luna, vîntul, cloșarii, mizeria din oraș, frigul încă al nopții, călătoria pînă acolo, ascensiunea în liniște, vorbitul în șoaptă. În arenă
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
soarelui și cu despărțirea de lună descoperi, ca un voayeur acceptat, totuși, miracolul unei comunicări și ritualul ei: laboratorul muncii lui Bartabas, artistul-rebel, onest, profund, marginalul care transformă teatrul cu oameni și cai în centrul lumii. În orice caz, și anul acesta, la Avignon. Îi văd mîinile cum mîngîie calul, pe spate, pe coamă, sunetele de recunoștință ale acestuia. În fața mea, între întuneric și lumină, tandrețea în forma ei cea mai pură. A fost odată la Avignon. Povestea continuă.
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Mariana Nicolesco Citesc în mai multe ziare de la sfârșitul săptămânii trecute știrea că s-a stins la 90 de ani marea soprană Elisabeth Schwarzkopf, comentariile rezumându-se la faptul că fusese integrată în tineretul nazist și că apoi ar fi fost marea rivală a Mariei Callas. Nimeni n-a aplaudat acea adeziune de care Elisabeth nu cred că era mândră
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
a cărei redactare trebuie s-o fi costat dureri teribile în brațul drept, pe care tocmai și-l fracturase la piscină. Dar nu a plecat la spital înainte de a-mi fi scris personal acele rânduri tulburătoare. Avea și ciudățeniile ei. An de an îi trimiteam de 9 decembrie, ziua ei de naștere, un buchet de flori, mai bine zis un imens aranjament floral pe care era măgulit să i-l ducă în persoană un prieten, bancher de vază la Zürich. Elisabeth
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
redactare trebuie s-o fi costat dureri teribile în brațul drept, pe care tocmai și-l fracturase la piscină. Dar nu a plecat la spital înainte de a-mi fi scris personal acele rânduri tulburătoare. Avea și ciudățeniile ei. An de an îi trimiteam de 9 decembrie, ziua ei de naștere, un buchet de flori, mai bine zis un imens aranjament floral pe care era măgulit să i-l ducă în persoană un prieten, bancher de vază la Zürich. Elisabeth prelua florile
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
mit. La una dintre aniversări însă, jovială ca niciodată, Schwarzkopf l-a poftit în casă, i-a oferit dulciuri și vin, a discutat cu el o mulțime, iar el m-a chemat să-mi spună cât de fericit era. în anul următor, lovitură de teatru. Elisabeth a preluat florile, a mulțumit și l-a lăsat să plece ca și când nu l-ar mai fi văzut vreodată până atunci; și pot spune că am înțeles de ce el n-a vrut să mai treacă
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]