6,861 matches
-
fac acel pas de „apropiere activă” de P.N.Ț.; astăzi, citindu-i jurnalele, regret de a nu o fi făcut. Deoarece, „cearta” dintre cei doi, Coposu și Rațiu, a dus nu numai la o Întârziere a victoriei În alegeri a ardelenilor, dar și, ceea ce este poate și mai grav, la o despărțire a energiilor, fapt care a avut ca urmare o deficientă „politică de cadre”, pentru a Împrumuta limbajul comunist. Ion Rațiu, la rândul lui, greșea sperând să poată candida la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mare gafă a lui Ion Rațiu, de altfel, la revenirea sa În țară a fost acea nefericită afirmație În care declara că În România s-ar afla „circa patru milioane de comuniști”. Nimeni nu a știut să-i explice milionarului ardelean că, probabil cu excepția lui Ceaușescu Însuși, bolnav de paranoia puterii, În anii și lunile care au precedat căderii comunismului nu se afla, cu mare probabilitate, nici un singur ins care să mai creadă În comunism! Iar „calitatea” de membru de partid
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au Înființat un nou partid, P.P.C. - Partidul Popular Creștin -, și Lupu, care mi-a devenit prieten, m-a invitat să mă alătur lor. Am făcut-o din respect pentru persoana sa și sperând Într-o reunificare a „vechiului” partid al ardelenilor, dar am observat curând că „dihonia” care domnea În lumea noastră literară era parcă și mai activă În cea a politicienilor - incapacitatea de unire a forțelor În vederea apărării unor privilegii și drepturi necesare profesiunii sau organizației, țelurilor ei, ca și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care cu mai multă radicalitate o făcuseră și o făceau deja cei de la Nord, Ungurii, Cehii și Polonezii! Dar aș fi putut ajuta o organizație care a luptat decenii, sub Unguri, pentru demnitatea și libertatea țăranului și ale intelectualului ardelean, și unde, În anii treizeci, nașul meu, canonicul Alexandru Breban, fusese senator P.N.Ț., iar Tatăl meu număra nu puțini prieteni activi În acest partid, printre alții pe Ilie Lazăr, secretarul lui Maniu. Micul partid al lui Lupu, după ce Împreună
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ceea ce se cheamă opoziție, adică În observarea atentă, vigilentă, a respectării constituției, a legilor și a demnității cetățenești, a rolului nostru În lume, a păstrării tradiției. Este - ceea ce eu cred și azi că ar fi - rolul unui partid al ardelenilor: de a sta și a activa mai ales În opoziție, cea parlamentară, se’nțelege! Unul din semnele de diletantism - dar și de lăcomie, de carierism deșănțat! - În lumea politică de după ’89 este ne-Înțelegerea rolului extrem de important al opoziției. Întrebați
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
guvernului, atunci, În ’96, când P.N.Ț-ul era organizația dominantă, a greșit necerând un portofoliu ministerial, lucru la care Îi dădeai pe deplin dreptul abnegația și curajul cu care a sprijinit revenirea la putere a fostului mare partid al ardelenilor și al lui Maniu, faptul că și-a pus În joc marele ei prestigiu literar În slujba unei „justiții politice și istorice”. După nici doi ani, Însă, poeta și organizația pe care o conduceau au simțit, cum se zice, „pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unul de largă audiență, un „romancier național”, sintagmă Înnecată azi În sarcasmele celei mai tinere generații literare. Dar, e drept, nu voiam „mai mult”, adică orizontul meu tematic, de pe la Începuturile tinereții mele active, literare, se „mărginea” la temele unor Înaintași ardeleni sau moldoveni, precum un Slavici sau Hogaș, un Rebreanu sau Teodoreanu, un Cezar Petrescu (care voia și el o „operă!”Ă și, eventual, Camil Petrescu, care mă cucerea cu „pateticul” său, cu febra sa, cu ideile sale psihologice Îmbibate de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cei mai de seamă istorici moldoveni din secolul al XVII-lea. În Letopisețul țării Moldovei, scris În anii 1640, Grigore Ureche constată asemănarea frapantă dintre unele cuvinte românești și cuvintele latinești corespunzătoare. El conchide că românii, toți românii (moldoveni, munteni, ardeleni), au o origine comună, și anume se trag de la Roma. Câteva decenii mai târziu, Miron Costin dedică o lucrare specială formării poporului român (inaugurând astfel În istoriografia română o preocupare constantă, obsedantă chiar). Titlul este De neamul moldovenilor, ilustrând distincția
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Nația aceasta, aflată Într-o situație precară, a fost cândva, prin strămoșii ei romani, stăpâna lumii! Și este de presupus că o nouă istorie glorioasă o așteaptă În viitor. Orientarea latinistă a fost continuată și amplificată de curentul numit „Școala ardeleană“. Contextul său istoric Îl constituie anexarea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, urmată la scurt timp de aderarea la catolicism — În varianta numită „greco catolică“ (catolică de rit oriental) — a unei părți dintre români. Față de ortodocși, greco-catolicii au dispus de unele facilități
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
părți dintre români. Față de ortodocși, greco-catolicii au dispus de unele facilități de ordin cultural și religios. S-au Înființat școli românești greco-catolice, iar unii tineri și-au putut continua studiile la Viena și la Roma. De aici a izvorât „Școala ardeleană“, o mișcare culturală și națională urmărind scopul de a-i lumina pe români și de a obține pentru ei un statut similar cu cel al maghiarilor și germanilor. Printre argumentele invocate, istoria, și Îndeosebi originile, ocupau un loc-cheie. Se insista
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a rămas limbă oficială (În administrație și Învățământ) până spre mijlocul secolului al XIX-lea. Cât respect pentru tradiția romană! Dar atunci cum rămânea cu românii? Adevărații romani erau ei! Și iată-i pe cei trei mari istorici ai „Școlii ardelene“: Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Șincai (1754-1816) și Petru Maior (1761-1821), făcând tot ce le stătea În putință pentru a-i anihila pe daci și a pune În evidență puritatea latină a românilor. Nu era atât de simplu, fiindcă, În realitate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu totul altfel. Mai Întâi, originea lor este departe de a fi nobilă. Și apoi, când au venit În Câmpia Panonică, s-au tot amestecat, fiindcă nu aveau femei din neamul lor. Sunt un popor „corcit“. O antiteză perfectă! „Școala ardeleană“ s-a prelungit În secolul al XIX-lea, și nu numai În Transilvania, ci pe Întreg teritoriul românesc, prin curentul latinist, aflat În poziție dominantă până după 1870. Cel mai influent dintre exponenții săi, istoricul și lingvistul August Treboniu Laurian
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
iar religia și cultura corespunzătoare contau mai mult decât originea etnică. Odată Însă cu intrarea În faza națională, ajung la ordinea zilei despărțirea de lumea slavă și apropierea de „surorile latine“ din Occident. Roma devine (și nu numai pentru „greco-catolicii“ ardeleni, ci pentru toți românii) un simbol mai puternic decât Bizanțul. Românii descoperă că sunt „o insulă latină Într-o mare slavă“, izolați, aici, În Răsăritul Europei și dornici să se desprindă, navigând spre vest. Invocarea Romei Însemna marcarea apăsată a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
româna din secolul al XVIII-lea, dat fiind că În secolul al XIX-lea a trecut printr un proces de „relatinizare“. S-a manifestat astfel și În limbă voința de despărțire de spațiul slav și oriental. Începutul Îl făcuse Școala ardeleană (prelungită prin curentul latinist al secolului al XIX-lea), apelând la limba latină pentru completarea vocabularului românesc sau Înlocuirea unor cuvinte de alte origini. În secolul al XIX-lea, franceza devine principala limbă de referință, cu mult Înaintea latinei. Necesitatea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
culturile care au Însemnat ceva pentru România. Aceasta deoarece Anglia a rămas multă vreme pentru români o insulă foarte Îndepărtată. Când românii ajung la Paris, rareori merg mai departe. Câte unul se Întâmplă totuși să mai treacă Marea Mânecii. Un ardelean, Ion Codru-Drăgușanu (1818-1884), Își publică În 1865, sub titlul Peregrinul transilvan, impresii de călătorie din mai multe țări europene, incluzând și trei „corespondențe“ din Londra, datate septembrie 1840 și noiembrie 1843. Admirator În primul rând al Franței (deși le reproșează
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
celorlalte spații naționale). Românii nu diferă doar de străini, ci și Între ei. Și În această privință, Întâlnim stereotipuri, delimitând În general cele trei mari regiuni ale țării. Muntenii sunt considerați vioi, ardelenii mai Înceți, iar moldovenii contemplativi. Anecdotele cu ardeleni exploatează o anume dificultate de a Înțelege și de a acționa prompt (un Ardeal, firește, văzut dinspre București). Cele cu olteni mizează pe o răsturnare a valorilor, pe soluții ieșite din comun (este cea mai rurală parte a României și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care a absorbit cea mai mare parte din energii și din valori. În ce privește clasa politică, chiar dacă nu se poate vorbi de o discriminare, Muntenia a fost cu siguranță vioara Întâi (și a rămas așa și În perioada interbelică, spre insatisfacția ardelenilor, care se simțeau — și probabil se mai simt și astăzi — cam stingheri În prea balcanicul, după ei, București). Și economicește Moldova a rămas În urmă, atât față de Muntenia, cât și de Transilvania (din această cauză dezvoltându-se un curent migrator
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
găsit pe Doamna Dimitriu ca sănătate! Toată lumea de aci, care a asistat la conferința Dvs. foarte documentată și plăcută, au rămas mirați de viața bogată În manifestări culturale, a orașului Fălticeni. Până acum nu era prea cunoscut, În special pentru ardeleni (...). Nu știu dacă și impresia naturii brașovene v-a Încântat; eu cred că tocmai aceasta a salvat buna dispoziție a Dvs. (...). Pentru noi, ascultătorii, conferința, cu tot ce am văzut, a fost o revelație (...). Cateluța mi-a răspuns că a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
scris, Întrebându-mă ce-i cu sănătatea ta. Minunat om! </citation> <citation author=”STINO Aurel George ” loc=”Fălticeni” data =”15/XII, 68”> Dragă amice, Cu cele mai călduroase mulțumiri pentru amabilul răspuns și bătaia de cap avută În ce privește identificarea acelor ardeleni ai mei; nu te mai deranja cu nimic pentru că odată ce nu figurează În Enciclopedia Diaconovici, ardelenească, foarte greu să mai dăm peste dânșii. Primește cele mai bune mulțumiri, deasemenea pentru fotografiile date (...). Sperând a ne revedea la Fălticeni, primește cele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
revolte estetice”, fapt ce le-a adus de timpuriu glorie literară, o dată cu primele culegeri de proză scurtă. În această vreme dominau romanele naturaliste de inspirație autohtonă, dar și sovietică, de la Sadoveanu la V.Em. Galan, în vogă fiind un tinerel ardelean, Titus Popovici, care, la 25 și la 28 de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică: disprețul și ura față de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o spunem, eu le „acopeream”. (Odată, în imensul său birou de la etajul doi al c.c., Dumitru Popescu, secretar cu propaganda și cultura, m-a întrebat sarcastic: - Cum se face, tovarășe Breban, că dumneata, ce vii dintr-un lanț de preoți ardeleni greco-catolici care au luptat secole pentru românitate și drepturile românilor, tocmai dumneata dai cronica literară a primei reviste literare unui ovrei, lui Raicu-Leibovici?! - Da, tovarășe, am răspuns, dar m-ați asigurat atunci când făceați presiuni asupra mea să preiau conducerea României
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
murit Ferdinand, într-un luxos apartament, la primul etaj. Admirându-mi Francisca, sau abil fiind, se integra doar corului de critici pozitive care mi-au analizat primul roman, mă curta, mă invita serile la el, unde jucam, „ca bătrânii noștri ardeleni!”, preferans și beam vermut italian. Eu însumi eram atras de persoana sa ce emana o reală seducție umană, cult, inteligent, vioi, el părea, în astfel de discuții intime, a fi partizanul literaturii bune, române și străine, încă ocultată dacă nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
romanul, artistic și mai ales politic, subliniind ne-atașamentul autorului la „regimul nostru”, ca și accentele sale vădit dușmănoase. Cum avea s-o facă, câțiva ani mai târziu, Titus Popovici, „doborând în flăcări” romanul Bunavestire!Ă; Aurel Martin, critic literar ardelean, directorul Editurii Albatros și fidel, slugarnic comentator la ordinele și „sugestiile” secției de propagandă și cultură a c.c., care, ascuns în haina unei harnice mediocrități, anunță și el „firesc” eșecul cărții. Și criticul și filozoful Ion Ianoși, cel mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să aibă și un public al lui, relativ larg, pentru a putea fi și un factor de influență al suprastructurii, al „luminării neamului”! Sigur, în felul meu de a demonstra rolul și profilul unui romancier se trădau „relicvele” ideologiei post-memorandiste ardelene și, deși estetica mea e mai aproape de Camil Petrescu sau H.P. Bengescu, de fapt, în anii aceia, Liviu Rebreanu sau un Victor Hugo mi-erau modelele și mai puțin „experimentaliștii”și admirabilii Svevo, Proust sau Joyce. De Proust m-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
identității naționale a tuturor românilor! După secole de risipire și umilințe inimaginabile, acești creatori au insuflat românilor bucuria și mândria de a fi o națiune puternică, liberă, aptă de creație majoră, cu o istorie milenară, în urma eforturilor cărturarilor moldoveni și ardeleni!Ă Voiam doar să subliniez însă, o dată cu bucuria de a mă vedea aproape „împins” spre alte orizonturi tematice: dezadaptarea existențială Îngerul de gips, mitul politic, în abisalitatea sa, Bunavestire (și nu ca o cronică politică, așa cum fac excelenții prozatori sud-americani
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]