40,921 matches
-
performanțe, să-și evalueze și să-și îmbunătățească propria performanță. 53.2.3. Sunt capabili să evalueze progresul elevilor cu acuratețe și exactitate, folosind scopurile primare ale învățării, descriptorii de nivel din Curriculumul Național, criteriile calificativelor naționale, cerințele Comitetului de Atestare. Ar putea fi dirijați de un profesor cu experiență atunci când este cazul. 53.2.4. Identifică și sprijină elevii mai capabili, pe cei care lucrează sub așteptările legate de vârstă, pe cei care nu reușesc să realizeze potențialul de învățare
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
și diferitele forme de evaluare ce pot fi folosite 2.3.2. fie în stare să evalueze realizările elevilor în raport cu standardele naționale definite pentru un grup special de elevi sau pentru nivele de calificare în care evaluarea duce la cerificare/atestare 2.3.3. fie în stare să monitorizeze, evalueze, înregistrare și să raporteze despre aptitudinile, nevoile și progresele elevilor 2.3.4. fie capabili să ofere elevilor feedback, scris și oral, constructiv, privind progresul lor, în mod regulat 2.3
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
interes al elevilor. Sunt unsprezece standarde. - ele au fost ordonate pentru a facilita înțelegerea, nu pentru a fixa priorități; - fiecare standard descrie o fațetă importantă a predării competente; - adesea se produc simultan datorită calității practicii desăvârșite; - servesc ca bază pentru Atestarea Consiliului Național (National Board Certification). 1. Cunoașterea elevului (p. 7) Profesorii desăvârșiți apelează la cunoștințele lor asupra dezvoltării copilului și a relațiilor lor cu elevii pentru a înțelege abilitățile, interesele, aspirațiile și valorile elevilor. Profesorii înțeleg și apreciază modurile în
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
trebuie să fie înapoiat Serviciului de Resurse Umane al comisiei școlare cel mai aproape de termenele următoare: la sfârșitul perioadei de angajare, la sfârșitul perioadei de probă sau pe 31 martie a fiecărui an școlar. - Comisia școlară eliberează un certificat de atestare a reușitei perioadei de probă pentru persoana care obține un rezultat global de cel puțin 60 până la 100, în timpul perioadei de probă. Fișă de compilare a rezultatelor Numele persoanei evaluate: I. Susținerea învățământului (20%) - Alege sau planifică activități de învățare
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
baza unui studiu continuu al realităților pedagogice contemporane, al provocărilor din societate cărora elevii de azi trebuie să învețe să le facă față. Din aceste considerente se impun o serie de întrebări la care, deocamdată, sistemul existent de evaluare și atestare a cadrelor didactice și cel de perfecționare profesională nu pot răspunde. Cîteva dintre ele ar fi [Nicolaescu L., www.proeducation.md/files/Evaluare/]: - În ce măsură se poate face o evaluare competentă menită să contribuie la sporirea calității educației și la dezvoltarea
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
nu actualele programe de perfecționare oportunități pentru dezvoltarea abilităților de lucru în echipă (inclusiv planificare, implementare și evaluare a demersului didactic, dezvoltare a comunităților de învățare, dezvoltare a relațiilor dintre școală și comunitate etc.)? - În ce măsură sistemul actual de evaluare și atestare stimulează și facilitează (auto) perfecționarea continuă? Nu este oare procedura de atestare doar un simplu moment formal? 3.6. Situația actuală în România În lucrarea Standarde profesionale pentru profesia didactică [Gliga L., 2002, p. 75] competențele specifice profesiei didactice și
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
echipă (inclusiv planificare, implementare și evaluare a demersului didactic, dezvoltare a comunităților de învățare, dezvoltare a relațiilor dintre școală și comunitate etc.)? - În ce măsură sistemul actual de evaluare și atestare stimulează și facilitează (auto) perfecționarea continuă? Nu este oare procedura de atestare doar un simplu moment formal? 3.6. Situația actuală în România În lucrarea Standarde profesionale pentru profesia didactică [Gliga L., 2002, p. 75] competențele specifice profesiei didactice și calitățile unui profesor competent sunt exprimate în următoarea serie de principii: Principiul
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
în vederea ameliorării activității viitoare. 10. Învățătorul arată prin tot ceea ce face că respectă și răspunde nevoilor de dezvoltare individuală a copiilor, promovând un sistem de valori culturale, morale și civice. [Gliga L., 2002, p. 78-87] Consiliul pentru Standarde Ocupaționale și Atestare (COSA) oferă descrierea standardului ocupației de învățător astfel [Gliga L, 2002, p. 15-16]: Comunicare: comunicarea interpersonală elev - profesor; comunicarea între cadre didactice. Relația familie — școală - societate: menținerea relației familie - unitate școlară; implicarea familiei în activitățile formativ - educative; coordonarea activităților extrașcolare
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
desfășurate la Istanbul în aprilie 1972, au fost formulate criteriile de elaborare a “condițiilor”, iar în octombrie 1972, la Congresul internațional de balneologie de la Eforie, România, s-a adoptat proiectul de definire a caracteristicilor unei stațiuni, instalațiile necesare și gradul atestării științifice la stabilirea indicațiilor terapeutice. Redactarea legilor privind stațiunile balneare, cu valabilitate internațională, a întâmpinat dificultăți din cauza deosebirilor în caracteristicile fondului balnear. În unele țări europene, măsurile protecționiste au fost secvențiale, privind numai acele elemente ale zestrei balneare care există
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
romanică: încercăm să găsim corespondente romanice pentru fenomenele din româna veche pe care le examinăm și să derivăm existența acestora din structuri latinești. Contactul lingvistic influențează în mod semnificativ frecvența unor fenomene (e.g. encliza pronumelui reflexiv) și poate duce la atestarea de structuri aberante din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi (e.g. encliză pronominală la dreapta negației propoziționale), însă este obligatoriu ca fenomenul de contact să se grefeze (fie și parțial) pe o structură disponibilă în limba-țintă (e.g. disponibilitatea enclizei pronominale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la formularea concluziei că, uneori, verbul poate ocupa o poziție joasă în ierarhia propozițională menționăm: (i) apariția verbului la dreapta adverbelor din domeniul verbal lexical (vP) (Cinque 1999) (e.g. (9e), (12b))15 și a cuantificatorilor flotanți-subiect (13c) și (ii) rara atestare a elipsei legitimate de auxiliarul nonpasiv, opțiune cu totul eliminată în româna modernă (14)16. (14) de-l va fi mutat sau de nu-l va fi (√mutat) (Prav.1646: 78; Stan 2013) O chestiune controversată este statutul acestor structuri
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
valachicæ, 1780) (v. Gheție 1975; ILRL 1997; Timotin 2016). Astfel, se cuvine să atragem atenția, de la început, asupra faptului că faza veche a limbii române nu corespunde cu ceea ce bibliografia de romanistică consideră faza veche a limbilor romanice (care au atestări timpurii)42, ci este mai degrabă o fază medievală a românei prin raportare romanică. 3.2 Corpus Corpusul analizat constă în texte originale și traduceri din secolele 16-18 incluse în corpusul întocmit de Emanuela Timotin pentru lucrarea The Syntax of
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
model străin, stabilite de Dragomirescu (2015a): (i) prezența în latina (târzie); (ii) prezența în alte limbi și dialecte romanice vechi; (iii) prezența în texte românești originale vechi; (iv) prezența în dialectele sud-dunărene (mai dificil de luat în discuție, dată fiind atestarea scrisă târzie a acestor varietăți), aplicându-le cu justă măsură (e.g. discuția despre "auxiliare" în latină nu este relevantă întrucât sistemul de auxiliare se consolidează mai târziu, în vernacularele romanice). III Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de negație nu, pronumele clitice, auxiliarele) pot fi nonadiacente la verbul lexical, elemente cu statut de grup (XP) "interpolându-se" în structura nucleului verbal. Capitolul se încheie cu o scurtă discuție privind influența traducerilor asupra textelor originale; vom arăta că atestările care nu corespund specificului sintaxei limbii române vechi (e.g. encliză la dreapta negației sau la dreapta complementizatorului să în structuri fără recomplementare) sunt rare, prezente mai ales (dacă nu exclusiv) în traduceri și reprezintă un proces de "negociere" a unei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și valorizarea etc.). În al doilea rând, cu privire la analiza datelor din româna veche, vom împleti analiza calitativă cu analiza cantitativă (statistică), atunci când statistica este relevantă în diagnosticarea unui fenomen sintactic anume. În ultimul rând, ne vom baza pe așa-numita "atestare negativă" (v. și Hill și Alboiu 2016): lipsa completă a atestărilor unui tipar va servi ca argument pentru justificarea unei analize teoretice; cel mai clar exemplu în această direcție este lipsa atestărilor secvențelor [pronume clitic - negație propozițională (nu)], fapt distribuțional
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
româna veche, vom împleti analiza calitativă cu analiza cantitativă (statistică), atunci când statistica este relevantă în diagnosticarea unui fenomen sintactic anume. În ultimul rând, ne vom baza pe așa-numita "atestare negativă" (v. și Hill și Alboiu 2016): lipsa completă a atestărilor unui tipar va servi ca argument pentru justificarea unei analize teoretice; cel mai clar exemplu în această direcție este lipsa atestărilor secvențelor [pronume clitic - negație propozițională (nu)], fapt distribuțional care servește la calificarea pronumelor clitice ale românei vechi drept clitice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ultimul rând, ne vom baza pe așa-numita "atestare negativă" (v. și Hill și Alboiu 2016): lipsa completă a atestărilor unui tipar va servi ca argument pentru justificarea unei analize teoretice; cel mai clar exemplu în această direcție este lipsa atestărilor secvențelor [pronume clitic - negație propozițională (nu)], fapt distribuțional care servește la calificarea pronumelor clitice ale românei vechi drept clitice orientate spre I (flexiune), conform testelor sintactice propuse de Rivero (1997); Roberts (2010a) și aplicate în §III.3.2. 2. Trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a enclizei pronominale în româna veche, ca formă de manifestare particulară a gramaticii V2 romanice, iar existența acestor structuri poate fi interpretată ca un element care de fapt consolidează gramatica V2 în faza veche a românei • din cele mai vechi atestări, encliza pronominală generalizată arată că gerunziul propozițional prezintă opțiunea de deplasare V-la-C (i.e. V-la-I-la-C, după cum arată încorporarea adverbelor clitice și a negatorului afixal ne-, discutate în §2.1.3 infra); apariția gerunziului cu procliză pronominală foarte rară (27b) (Nicolae și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este rar atestată, doar în traduceri (v. discuția în §2.1.2 supra, ex. (18)-(19)), iar inversiunea verb-auxiliar la dreapta negației (nu - verb - auxiliar) este atestată doar în CB.1559-60 (Zafiu 2014, 2016). Raritatea inversiunilor de acest fel și atestarea lor doar în traduceri se explică prin specificul tipologic al românei: atât în româna veche (v. §§2.2; 3.2.2.1.3 infra), cât și în româna modernă (v. §III.3.5), sub inversiune verbul se ridică la FINP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de negație propozițional (FINP > NEGP), astfel că inversiunile la dreapta negației nu respectă regulile sintaxei românei (vechi sau moderne). Diferențele de frecvență a celor două calcuri se explică prin aceea că inversiunea verb - clitic la dreapta negației (cu mai multe atestări) se grefează pe o structură slavonă (cf. Willis 2000: 336), pe când pentru celălalt tip de inversiune (doar în CB.1559-60) este mai greu de găsit un model străin. Astfel, cu excepția acestor calcuri/hapaxuri, la fel ca în româna modernă, în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
domeniul complementizator (poziția FIN0) este coocurența acestuia cu pronume și adverbe relative; dacă să ar fi ocupat poziția înaltă de complementizator (FORCE 0), constrângeri de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter (§III.3.5) ar fi cauzat nelexicalizarea lui să, contrar atestărilor: (45) a. Ce voiu face, că n'amu undesă-mi adunu grâulu mieu? (CC2.1581: 398) b. Că nu iaste om caresă viiaze și să nu greșască (Mol.1689: 517) Disponibilitatea structurii ca...să confirmă faptul că să este un complementizator
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lexical în domeniul C ((73) infra); (c) structuri analitice: deplasarea auxiliarului la C ((74), (75) infra); (d) satisfacerea constrângerii V2 prin INSERARE: inserarea particulei SÌ în FIN (napolitana veche, v. supra (62); Ledgeway 2008). Pentru studiul românei vechi, așa-numita "atestare negativă" (i.e. inexistență) a fenomenului Aux-la-C verifică ipoteza deplasării ca grup a verbului românesc și explică în mod direct faptul că gramatica V2 a românei se manifestă în mod sistematic prin inversiune: opțiunea de deplasare a centrului nu este disponibilă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasarea V-la-C se manifestă prin encliza pronumelor clitice; (ii) în structuri analitice, deplasarea V-la-C se manifestă prin inversiunea auxiliarelor: auxiliarele sunt centre și rămân in situ, iar verbele lexicale sunt grupuri și se deplasează prin deplasare specificator-la-specificator la stânga auxiliarelor. Lipsa atestărilor structurilor de tip AUX-CL-V în toate fazele românei verifică această ipoteză de analiză. Analiza deplasării la C (i.e. a inversiunii) în maniera propusă în §III.3.5 se poate extinde integral la datele din româna veche. Spre deosebire de alte cercetări (Alboiu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu - verb - auxiliar) are doar patru înregistrări, doar în CB.1559-60 (Zafiu 2014, 2016), deci nu poate fi considerată o structură cu circulație reală în perioada veche. Vom reține următoarele idei: negația induce un efect de blocare a deplasării V-la-C; atestarea inversiunii (verb-clitic) la dreapta negației se datorește influenței străine originale asupra traducerilor. Distribuția inversiunii sub coordonare se prezintă astfel: situațiile cele mai frecvente sunt acelea în care inversiunea se distribuie simetric (în ambii conjuncți) (83) sau asimetric, cu inversiune în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
CPrav.1560-2 este nereprezentativ, întrucât există o profundă disparitate între prezența perfectului compus și prezența viitorului în acest text (0.88% perfect compus, 99.12% viitor) și un număr foarte mic de inversiuni (3.54 %, față de 96.46% structuri neinversate). Atestarea foarte rară a perfectului compus nu permite generalizări privind posibilitățile de inversare (de fapt, singura atestare a perfectului compus este inversată, ceea ce conferă inversiunii perfectului compus o rată de 100 %, rezultat care însă nu este relevant statistic). În categoria textelor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]