5,418 matches
-
sârbe Își servea, În secolul al XIX-lea, la masă soțul și oaspeții lui cu fața descoperită. Acest caracter deschis al unei case creștine, diferit de caracterul Închis al celei musulmane, se vede și la exteriorul caselor. Astfel, dacă privim balcoanele caselor de țară, boierești sau țărănești din România (foișorul, cerdacul) sau foișoarele sârbești (doxat), constatăm că este vorba Întotdeauna despre balcoane deschise. Le regăsim printre slavii creștini sau printre greci, le-am studiat până În sudul Peloponezului. La casele musulmane, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unei case creștine, diferit de caracterul Închis al celei musulmane, se vede și la exteriorul caselor. Astfel, dacă privim balcoanele caselor de țară, boierești sau țărănești din România (foișorul, cerdacul) sau foișoarele sârbești (doxat), constatăm că este vorba Întotdeauna despre balcoane deschise. Le regăsim printre slavii creștini sau printre greci, le-am studiat până În sudul Peloponezului. La casele musulmane, fie că este vorba despre săteni, despre orășeni, despre simpli țărani sau despre bei, balcoanele sunt Închise, observație adevărată și pentru balcoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
doxat), constatăm că este vorba Întotdeauna despre balcoane deschise. Le regăsim printre slavii creștini sau printre greci, le-am studiat până În sudul Peloponezului. La casele musulmane, fie că este vorba despre săteni, despre orășeni, despre simpli țărani sau despre bei, balcoanele sunt Închise, observație adevărată și pentru balcoanele tchardak din grădina imperială din Istambul. Excepție fac, uneori, clădirile la care balconul se află În interiorul unei curți cu un gard ce izolează bine de exterior, de privirile străinilor. Nu trebuie ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
balcoane deschise. Le regăsim printre slavii creștini sau printre greci, le-am studiat până În sudul Peloponezului. La casele musulmane, fie că este vorba despre săteni, despre orășeni, despre simpli țărani sau despre bei, balcoanele sunt Închise, observație adevărată și pentru balcoanele tchardak din grădina imperială din Istambul. Excepție fac, uneori, clădirile la care balconul se află În interiorul unei curți cu un gard ce izolează bine de exterior, de privirile străinilor. Nu trebuie ca un străin să poată privi fața femeilor dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
până În sudul Peloponezului. La casele musulmane, fie că este vorba despre săteni, despre orășeni, despre simpli țărani sau despre bei, balcoanele sunt Închise, observație adevărată și pentru balcoanele tchardak din grădina imperială din Istambul. Excepție fac, uneori, clădirile la care balconul se află În interiorul unei curți cu un gard ce izolează bine de exterior, de privirile străinilor. Nu trebuie ca un străin să poată privi fața femeilor dintr-o casă și nici măcar să vadă viața de toate zilele a unui grup
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
identifică frecvent trimiteri la condiția de exilat, mereu în căutarea unei înrădăcinări și cu tristețea imposibilității ei. Două jurnale, incitante prin bogăția informației și remarcabile pentru calitățile artistice, au fost editate în țară în 1996 și în 1999: Nori peste balcoane (jurnalul anilor 1975-1989) și Ceruri nomade (cuprinzând perioada 1990-1996). S. a înregistrat fidel starea de tensiune trăită de exilul românesc anticomunist de la Paris, evaluând cu luciditate evenimentele - semnarea tratatelor de la Helsinki („această nouă înfrângere a occidentalilor”), Carta ’77 și noua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
Tappe, Boston, 1980; Dans les brisures, Mortemart, 1982; Sur les abîmes verts, Mortemart, 1985; Avec de Gaulle en Roumanie, Paris, 1991; ed. (Cu de Gaulle în România), tr. Rodica Chiriacescu, București, 1994; Bruine de nulle part, Mortemart, 1993; Nori peste balcoane (Jurnal din exilul parizian), tr. Micaela Slăvescu, București, 1996; ed. (Au Balcon de l’exil roumain à Paris), Paris-Montréal, 1999; Ceruri nomade (Jurnal din exilul parizian. 1990-1996), tr. Micaela Slăvescu, București, 1999; ed. (La Roumanie revisitée. Journal 1990-1996), Paris, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
Mortemart, 1985; Avec de Gaulle en Roumanie, Paris, 1991; ed. (Cu de Gaulle în România), tr. Rodica Chiriacescu, București, 1994; Bruine de nulle part, Mortemart, 1993; Nori peste balcoane (Jurnal din exilul parizian), tr. Micaela Slăvescu, București, 1996; ed. (Au Balcon de l’exil roumain à Paris), Paris-Montréal, 1999; Ceruri nomade (Jurnal din exilul parizian. 1990-1996), tr. Micaela Slăvescu, București, 1999; ed. (La Roumanie revisitée. Journal 1990-1996), Paris, 2001; Maison pour un mirage, [Paris], 2003. Traduceri: John Hersey, Un clopot pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
în minte două amintiri foarte îndepărtate, cele mai misterioase din copilăria mea. Prima, de pe la opt ani, se rezuma la câteva cuvinte dintr-un cântec vechi pe care bunica mi-l murmura mai degrabă decât mi-l cânta, uneori, așezată în balconul ei, cu capul plecat spre o haină căreia îi cârpea gulerul sau îi întărea nasturii. Cele care mă umpleau de încântare erau chiar ultimele versuri din cântecul ei: ... Și-acolo vom dormi pân-la sfârșitul lumii. Somnul celor doi îndrăgostiți, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un secret la care nimeni altcineva din familie nu avea, poate, acces. Dincolo de datele și anecdotele legendei noastre familiale, vedeam ivindu-se viața în deplina ei frumusețe dureroasă. Seara, ne-am alăturat bunicii în balconașul apartamentului ei. Împodobit cu flori, balconul părea atârnat deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nemișcate pe genunchi, privirea i se topea pe cerul străveziu. Licărirea unui surâs îi lumina chipul... Puțin câte puțin, ne-am lăsat în voia acelei liniști. Aplecați peste balustradă, cu ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să plutească. Orizontul se apropia de noi ca și cum ne-am fi avântat spre el prin răsuflarea nopții. În zare am deslușit sclipirea aceea stinsă - ar fi zis că erau paietele unor valuri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de noi ca și cum ne-am fi avântat spre el prin răsuflarea nopții. În zare am deslușit sclipirea aceea stinsă - ar fi zis că erau paietele unor valuri mici pe suprafața unui râu. Neîncrezători, am scrutat întunericul care se revărsa pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă a ploilor năprasnice. Pânza ei părea să se limpezească treptat într-o lumină mată de iarnă. Vedeam acum ieșind din mareea aceea fantastică conglomeratele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbea! - Aveam pe atunci aproape vârsta voastră. Era în iarna lui 1910. Sena se transformase într-o adevărată mare. Parizienii mergeau cu barca. Străzile semănau cu niște râuri, piețele - cu niște lacuri mari. Cel mai mult mă mira liniștea... În balconul nostru auzeam liniștea aceea somnoroasă a Parisului inundat. Niște valuri clipocind la trecerea unei bărci, o voce înăbușită la capătul unui bulevard scufundat. Franța bunicii noastre, asemenea unei Atlantide cețoase, ieșea din valuri. 2 - Chiar și președintele era nevoit să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
timpul, credea el probabil, aveau să capete cu totul alt relief, ca obiectele de argint colorate de patina veacurilor. Într-una din serile de vară îmbibate de răsuflarea înmiresmată a stepei, ne-a smuls din visare replica unui trecător de sub balconul nostru. - Ba nu, jur că au spus la radio: a ieșit în spațiu! Și o altă voce, neîncrezătoare, răspundea îndepărtându-se: - Crezi că-s prost sau ce? „A ieșit...” Dar acolo sus nu este nimic unde să poți ieși. E
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atomice care spintecau Polul Nord, cu uzinele lui care, în curând, aveau să producă mai mult oțel decât toate țările din lume laolaltă, cu holdele lui de grâu care unduiau de la Marea Neagră până la Pacific... Cu stepa aceea fără de hotar. Și, în balconul nostru, o franțuzoaică ne vorbea despre barca ce străbătea un oraș mare, inundat, și acosta la zidul unei clădiri... Am tresărit încercând să înțelegem unde eram. Aici? Acolo? În urechile noastre se stingea șoapta valurilor. Nu, nu era pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
facă exces de zel (datorită lor reușesc cu adevărat campaniile), vecinul de dedesubt se străduise să desprindă de pe zid surplusul arhitectural cel mai flagrant: două chipuri frumoase de bacante care își zâmbeau melancolic de o parte și de alta a balconului bunicii noastre. Ca să reușească, a trebuit să înfăptuiască acte de vitejie foarte riscante, cocoțat pe pervazul ferestrei lui, cu o unealtă lungă de oțel în mână. Cele două chipuri, unul după altul, se desprinseseră de pe zid și căzuseră jos. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de cioburi pe asfalt, celălalt, urmând o traiectorie diferită, se scufundase în verdeața stufoasă a daliilor, amortizându-și căderea. La venirea nopții l-am recuperat și l-am dus la noi. De atunci, în timpul lungilor noastre seri de vară din balcon, chipul acela de piatră cu zâmbetul lui obosit și ochii galeși ne privea printre ghivecele cu flori și parcă asculta istorisirile Charlottei. De cealaltă parte a curții umbrite de frunzișul teilor și al plopilor se înălța o casă mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zi, în vremurile lor legendare, Parisul se ivea din apă, soarele strălucea și, în același moment, auzeam strigătul încă îndepărtat al trenului imperial. Acea ordine a evenimentelor ne părea la fel de legitimă ca și apariția lui Proust printre țăranii din Neuilly. Balconul îngust al Charlottei plutea sub suflarea înmiresmată a câmpiei, la hotarul unui oraș adormit, rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
consterna. Scrutam șirurile de haine negre pentru a-i descoperi pe posibilii zurbagii. Președintele ar fi trebuit să-i identifice, să-i dea afară îmbrâncindu-i de pe peronul Élysée-ului! În seara următoare, lampa bunicii s-a aprins din nou pe balcon. Am văzut în mâinile ei câteva pagini din ziarele pe care tocmai le scosese din cufărul siberian. Ne-a vorbit, balconul s-a desprins încet de zid și a plutit, cufundându-se în umbra înmiresmată a stepei. Nicolae era așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-i dea afară îmbrâncindu-i de pe peronul Élysée-ului! În seara următoare, lampa bunicii s-a aprins din nou pe balcon. Am văzut în mâinile ei câteva pagini din ziarele pe care tocmai le scosese din cufărul siberian. Ne-a vorbit, balconul s-a desprins încet de zid și a plutit, cufundându-se în umbra înmiresmată a stepei. Nicolae era așezat la masa de onoare împodobită cu minunate ghirlande de mediolla. Auzea când o replică grațioasă a doamnei Faure, așezată în dreapta lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lase să zboare toate musculițele care-și căutau o moarte luminoasă sub abajur. Puțin câte puțin, ochii noștri au reînceput să vadă. Stelele și-au alcătuit din nou constelațiile. Calea Lactee s-a îmbibat cu fosfor. Iar dintr-un colț al balconului nostru, printre tulpinile încâlcite de măzăriche, bacanta detronată ne trimitea zâmbetul ei de piatră. Charlotte s-a oprit în prag și a suspinat ușor: - Știți, de fapt, La Marseillaise era un marș militar, nimic mai mult. Cam ca și cântecele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
țar, iar știrea căderii lui provoca o explozie de bucurie delirantă la cei care, încă ieri seară, îl aclamau urându-i o domnie îndelungată și prosperă. Realmente, îmi aminteam foarte bine vocea lui Heredia, al cărei ecou mai răsuna pe balconul nostru: Oui, ton Père a lié d’un lien fraternel La France et la Russie en la même espérance, Tsar, écoute aujourd’hui la Russie et la France Bénir, avec le tien, le saint nom paternel!1 O asemenea răsturnare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
S-a trântit ușa de la intrare. Am adunat în grabă toate hârtiile, am închis cufărul și l-am împins sub pat. Seara, din cauza ploii, Charlotte și-a aprins lampa înăuntru. Ne-am așezat lângă ea imitând ceasurile de veghe de pe balcon. Îi ascultam istorisirea: Nicolae și Alexandra, în loja lor, aplaudând Cidul. Le cercetam chipurile cu o tristețe dezamăgită. Eram cel care întrevăzuse viitorul. Cunoașterea aceea îmi apăsa grozav sufletul de copil. „Unde este adevărul?”, m-am întrebat urmărind distrat istorisirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noi limba curentă, școala ne forma după tiparul tinerilor sovietici model, jocurile paramilitare ne obișnuiau cu mirosul puștii, cu exploziile grenadelor de manevră, cu ideea dușmanului din Apus, împotriva căruia va trebui să luptăm într-o bună zi. Serile din balconul bunicii nu mai erau, parcă, decât un vis de copil. Și când, în timpul lecțiilor noastre de istorie, profesorul ne vorbea despre „Nicolae al II-lea, poreclit de popor Nicolae cel Crud”, nu făceam nici o legătură între călăul acela vestit și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Eram asemenea unui cercetător care, examinând un meteorit, este atras, mai presus de orice, de mici cristale strălucitoare încastrate în suprafața lui bazaltică. Și, așa cum visezi la o călătorie îndepărtată al cărei țel îți este încă necunoscut, visam eu la balconul Charlottei, la Atlantida ei, în care lăsasem parcă, în vara care trecuse, o parte din mine. II 1 În vara aceea, mi-a fost teamă să-l întâlnesc din nou pe Țar... Da, să-l revăd pe tânărul împărat împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]