5,404 matches
-
hrăni, ceea ce a permis indienilor Paiute să le fure într-o seară 18 animale, iar câteva zile mai târziu alte 21. Până în acest moment, expediția pierduse 100 de animale, iar alimentele se împuținau; îi aștepta o altă porțiune de deșert. Boii familiei Eddy au fost uciși de amerindieni și au fost nevoiți să-și abandoneze carul. Familia Eddy terminase toate proviziile, iar ceilalți membri ai expediției au refuzat să-i ajute măcar pe copii; au fost constrânși să meargă pe jos
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Breen a ocupat o baracă, familiile Eddy și Murphy pe a doua, iar familiile Reed și Graves pe a treia. Keseberg a construit o baracă lângă cea a familiei Breen. Pentru a repara acoperișurile au folosit cârpe și piei de bou. Barăcile nu aveau ferestre sau uși, ci doar o gaură mare pentru a intra. Din cele 60 de persoane de lângă lacul Truckee, nouăsprezece erau bărbați care aveau peste optsprezece ani, doisprezece erau femei, iar douăzeci și nouă erau copii, dintre
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
în grabă corturi în care puteau locui douăzeci și una de persoane, printre care doamna Wolfinger, fiul său și căruțașii lui Donner: în total șase bărbați, trei femei și doisprezece copii. Când au ridicat tabăra, proviziile aduse de Stanton erau pe sfârșite. Boii au început să moară, iar carcasele lor au fost înghețate și stivuite. Deși lacul nu era înghețat, bărbații au învățat să prindă păstrăvi. Eddy, cel mai priceput la vânătoare, a reușit să ucidă un urs, dar după aceea nu a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
să ucidă un urs, dar după aceea nu a mai avut noroc. Familiile Reed și Eddy nu mai aveau nimic, iar Margret Reed a promis să plătească dublu la sosirea în California, familiilor Breen și Graves, pentru carcasele a trei boi. Graves l-a făcut pe Eddy să plătească 25 de dolari (în mod normal prețul pentru doi boi sănătoși), pentru carcasa unui bou mort de foame. Disperarea creștea în tabără și unii membri s-au gândit că acolo unde căruțele
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
aveau nimic, iar Margret Reed a promis să plătească dublu la sosirea în California, familiilor Breen și Graves, pentru carcasele a trei boi. Graves l-a făcut pe Eddy să plătească 25 de dolari (în mod normal prețul pentru doi boi sănătoși), pentru carcasa unui bou mort de foame. Disperarea creștea în tabără și unii membri s-au gândit că acolo unde căruțele nu au reușit să treacă, un grup de persoane pe jos ar avea mai multe șanse. Au făcut
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a promis să plătească dublu la sosirea în California, familiilor Breen și Graves, pentru carcasele a trei boi. Graves l-a făcut pe Eddy să plătească 25 de dolari (în mod normal prețul pentru doi boi sănătoși), pentru carcasa unui bou mort de foame. Disperarea creștea în tabără și unii membri s-au gândit că acolo unde căruțele nu au reușit să treacă, un grup de persoane pe jos ar avea mai multe șanse. Au făcut mai multe tentative în grupuri
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
șanse. Au făcut mai multe tentative în grupuri mici, dar de fiecare dată s-au întors învinși. Asupra lor s-a abătut o altă furtună de zăpadă; a nins aproape o săptămână, iar zăpada a acoperit trupurile cailor și ale boilor, singura lor sursă de hrană. A murit Spitzer și apoi Baylis William, unul din căruțașii familiei Reed. Franklin Graves a făcut 14 perechi de rachete de zăpadă din jugurile animalelor. Cu acestea un grup de 17 persoane, bărbați, femei și
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
au pornit din nou la drum încercând să găsească un traseu. Eddy până la urmă a cedat și a mâncat și el carne umană, care curând s-a terminat. Au desfăcut rachetele de zăpadă pentru a mânca șnururile din piele de bou și au discutat despre uciderea lui Salvador și Luis pentru a se hrăni. Eddy i-a avertizat, iar aceștia au fugit în timpul nopții. În acea noapte a murit Joay Fosdick; din grup au rămas șapte membri. Eddy și Mary Graves
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
mult încât zile întregi nu se putea ieși în aer liber. Dieta s-a redus curând la piei de bovine, care odată ce erau tăiate în benzi subțiri, erau fierte până se transformau într-o gelatină dezgustătoare, asemănătoare cu lipiciul. Oasele boilor și cailor au fost fierte în mod repetat pentru a face supe, încât au devenit friabile și se sfărâmau. Puțin câte puțin, micuții Murphy au prăjit covorul din baracă și l-au mâncat. După plecarea grupului cu rachetele de zăpadă
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
au fost nevoiți să se transfere în baraca familiei Breen; servitorii au mers să locuiască cu celelalte familii. Într-o zi, familia Graves a venit la familia Reed să le ceară ceea ce le datorau și au luat toate pieile de bou ce reprezentau unica sursă de hrană. În California cea mai mare parte a soldaților (și a bărbaților în putere), erau plecați să lupte în Războiul mexicano-american; în toată regiunea drumurile erau blocate, comunicațiile întrerupte și proviziile indisponibile. Se căutau voluntari
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
lolo" „lăptic”. Unele asemenea cuvinte au trecut în registrul de limbă curent: "bébé", "maman" „mămică”, "papa" „tătic”. Un loc aparte îl ocupă sintagmele metaforice vizuale pentru a denumi unele lucruri: "œil de bœuf" „fereastruică rotundă sau ovală” (literal „ochi de bou”), "gueule de loup" „gura leului” (literal „bot de lup”), "patte d’oie" „riduri la coada ochiului” (literal „labă de gâscă”), "langue de chat" „prăjitură sau bucată de ciocolată subțire și lunguiață” (literal „limbă de pisică”). Prin conversiune (numită și derivare
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
din soiuri străvechi. Ogrăzile sunt semănate cu cereale: grâu, mei, alac, secară etc; garduri vii și garduri de spini separă proprietățile, gardul de ruje (tulpini de floarea soarelui) delimitează grădina, iar vrajnița cu boc asigură intrarea carului tras de bivoli, boi sau cai. Satul muzeu va avea biserică, școală, cimitir, moară, oloire, vâltoare, potcovărie, stupini, stână, șura danțului, pălincie, arie (cu batoză, dibol, trier, stoguri) și, bineînțeles, o fântână a satului”. Profesorul preconiza ca Muzeul etnografic în aer liber de la Măriuș
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
de lauri la alergări în celebrele întreceri panelenice organizate în cinstea lui Pelias (Ἄθλα ἐπί Πελία), la care au participat cei mai bravi eroi din acea epocă mitică. În "Odiseea", personajul este evocat ca fiind faimos pentru cirezile sale de boi, atât de bogate, încât au stârnit invidia lui Neleu, regele din Pylos. Acesta din urmă ar fi promis mâna fiicei sale Pero doar celui care îi va aduce boii din Phylace, o sarcină deosebit de grea. Singurul care s-a încumetat
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
Odiseea", personajul este evocat ca fiind faimos pentru cirezile sale de boi, atât de bogate, încât au stârnit invidia lui Neleu, regele din Pylos. Acesta din urmă ar fi promis mâna fiicei sale Pero doar celui care îi va aduce boii din Phylace, o sarcină deosebit de grea. Singurul care s-a încumetat să încerce a fost un ghicitor vestit (μάντις), al cărui nume nu este dezvăluit în epopee. Soarta i-a fost la început potrivnică, deoarece slugile lui Iphiclos l-au
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
custura ruginită și a preparat licoarea, pe care Iphiclos a băut-o timp de zece zile. În urma tratamentului, el și-a recăpătat virilitatea și a dobândit un fiu, pe Podarces. Ghicitorul și-a primit recompensa și a condus cirezile de boi la Pylos, unde a obținut mâna frumoasei prințese pentru fratele său. Iphiclos, fiul lui Phylacos, mai este menționat uneori ca făcând parte dintre argonauți, participanții la expediția condusă de Iason pentru aducerea din Colhida a lânii de aur. Totuși, nici
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
vindecare miraculoasă a unor tulburări psihice, este revendicat de „preistoria” psihiatriei ca precursor al unor metode terapeutice actuale. Alte studii subliniază persistența unor forme asemănătoare de „psihoterapie”, cu origini arhaice, în anumite mănăstiri și biserici din vremurile moderne. Iphiclos și boii săi legendari apar în expresia latină: Devenit proverbial, mai ales în cultura engleză a secolului al XIX-lea, citatul este preluat din capitolul IX al romanului "Kenilworth" al lui Walter Scott. Scena e memorabilă prin umorul ei, care i-a
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
la subiect, cu o întrebare care să îl coboare din sfera aluziilor erudite direct în realitatea prozaică: „"Quid hoc ad Iphicli boves? What has all this to do with the shoeing of my poor nag?" (Ce legătură are asta cu boii lui Iphiclos? Ce-are de-a face cu potcovitul bietei mele gloabe?)” Expresia este folosită pentru a semnala îndepărtarea de la subiectul unei discuții, într-un sens analog cu expresia de origine franceză „să revenim la oile noastre "(revenons à nos
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
viguroși care au percheziționat avanposturile romane în zona de câmpie, însă dovezile arheologice confirmă faptul că aceștia erau crescători de animale în pașunile montane și se ocupau de agricultură pe pantele și văile inferioare. Ei creșteau mai ales oi, capre, boi și o rasă locală de cai de munte foarte renumiți în antichitate, asturconii, care încă există și astăzi. În conformitate cu Pliniu cel Bătrân, acești cai erau mici de statură, cu foarte puțin mai mari decât poneii, erau rapizi și antrenați pentru
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
prima parte, eroul țărănesc eponim, prezentat de autor ca fiind sărac, leneș și prostănac, își dovedește incompetența și lipsa de prevedere într-o serie de trocuri dezavantajoase, ceea ce face ca să obțină în final o pungă goală în schimbul unei perechi de boi. Cea de-a doua parte a textului prezintă aventurile lui Dănilă într-o pădure din apropierea satului, unde acesta se hotărăște să devină pustnic, neștiind că acel teritoriu era stăpânit de o oaste de diavoli. Confruntat cu aceasta, el supraviețuiește mai
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
sărac și împrumuta permanent de la rudele sale tot ce îi lipsea de pe lângă casă. Bătut la cap de nevasta sa zgârcită, fratele mai mare îl sfătuiește pe Dănilă să meargă la târg și să-și vândă singura avere: o pereche de boi tineri și puternici, iar cu banii obținuți să-și cumpere niște boi mai mici și un car. Fratele mai mic se duce cu boii la târg, dar pe drum realizează o serie de schimburi inechitabile, motivate parțial de naivitatea și
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
casă. Bătut la cap de nevasta sa zgârcită, fratele mai mare îl sfătuiește pe Dănilă să meargă la târg și să-și vândă singura avere: o pereche de boi tineri și puternici, iar cu banii obținuți să-și cumpere niște boi mai mici și un car. Fratele mai mic se duce cu boii la târg, dar pe drum realizează o serie de schimburi inechitabile, motivate parțial de naivitatea și de indolența sa. Astfel, el își dă boii care se smuceau permanent
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
sfătuiește pe Dănilă să meargă la târg și să-și vândă singura avere: o pereche de boi tineri și puternici, iar cu banii obținuți să-și cumpere niște boi mai mici și un car. Fratele mai mic se duce cu boii la târg, dar pe drum realizează o serie de schimburi inechitabile, motivate parțial de naivitatea și de indolența sa. Astfel, el își dă boii care se smuceau permanent unui trecător în schimbul unui car care mergea ușor la vale. Ajuns la
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
să-și cumpere niște boi mai mici și un car. Fratele mai mic se duce cu boii la târg, dar pe drum realizează o serie de schimburi inechitabile, motivate parțial de naivitatea și de indolența sa. Astfel, el își dă boii care se smuceau permanent unui trecător în schimbul unui car care mergea ușor la vale. Ajuns la un deal, Dănilă nu mai poate urni carul, așa că i-l cedează unui alt trecător pentru o capră. Nici acest schimb nu-l mulțumește
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
părțile, așa că o dă unui alt trecător în schimbul unui gânsac. Țipetele păsării îl asurzesc așa că, odată ajuns la târg, Dănilă o schimbă pe o pungă goală. Analizând întreg lanțul de întâmplări care l-au făcut să schimbe o pereche de boi pe un obiect inutil, el concluzionează că "„parcă dracul mi-a luat mințile”". Întors acasă, Dănilă îi cere fratelui său mai mare să-i mai împrumute încă o dată carul cu boi pentru a aduce lemne de foc din pădure. El
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
care l-au făcut să schimbe o pereche de boi pe un obiect inutil, el concluzionează că "„parcă dracul mi-a luat mințile”". Întors acasă, Dănilă îi cere fratelui său mai mare să-i mai împrumute încă o dată carul cu boi pentru a aduce lemne de foc din pădure. El așază neatent carul cu boi sub un copac pe care începe să-l taie; arborele cade drept peste car și-l sfarmă, iar boii sunt uciși. Se gândește să-i spună
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]