6,712 matches
-
un spital, un teatru, un muzeu, peste 80 de instituții publice, o treime din trama stradală a capitalei istorice, peste 9.200 de case, ceea ce reprezintă tot fondul imobiliar al Bucureștiului la 1831. A fost complet distrus perimetrul Splaiul Independenței, bulevardul Coșbuc, Sabinelor, Calea 13 Septembrie, Izvor. Străzi cu o valoare istorică și arhitectonică incontestabilă au fost pur și simplu șterse de pe harta Bucureștiului. Calea Rahovei, cu numeroasele sale case datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor. Printre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
anonime. Mulți dintre ei nu vor îndura silnicia și nu vor supraviețui deposedării abuzive. Alții, împinși de disperare, își pierd mințile sau își curmă zilele. Numai pe strada Cazărmii s-au înregistrat cinci sinucideri, pe Bateriilor alte cinci, iar pe bulevardul Coșbuc, fiica pictorului Vermont, confruntată cu demolarea casei memoriale a tatălui ei, își punea capăt zilelor. În total, peste o sută de sinucideri în întreagă această strămutare de populație fără precedent în istoria modernă a Bucureștiului. Dar nimic nu poate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru edificarea viitorului centru civic? Bugetul de investiții pentru 1985 nu spune nimic despre aceste cifre. Să fie suma atât de exorbitantă încât până și funcționarii regimului să se fi jenat să o publice? Cât vor costa Casa Republicii și Bulevardul Victoriei Socialismului, considerate de Ceaușescu drept mărețe și luminoase ctitorii ale acestei epoci de adânci transformări înnoitoare? Din ce buget vor fi finanțate lucrările de la adăpostul atomic, conceput pe baza unor planuri cumpărate din Occident și care va fi menit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
câte-o biserică, încât aceasta să fie bine ascunsă, ocultată cu grijă, să devină pe cât se poate invizibilă, ca și cum nu ar exista. Încât cu ani în urmă, constructorii imobilului în care se află Delta Dunării, la colțul Căii Victoriei cu bulevardul Gheorghiu-Dej, au înălțat ziduri oarbe în jurul Bisericii Doamnei, Ctitorie a doamnei Maria, a lui Șerban Vodă Cantacuzino, încât aceasta să fie bine închisă, cu toate că are cea mai frumoasă frescă din București. Cobor pe Calea Victoriei și abia o pot dibui. Nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
monumentele trecutului sunt ocrotite, restaurate, conservate cu grijă, la noi (îndeosebi cele care exprimă credința noastră) sunt în cazul cel mai fericit neglijate, uitate, dacă nu distruse. Mica Biserică din Cotroceni a dispărut peste noapte, după cum cea care împodobea colțul bulevardului Bălcescu cu strada Biserica Ene dispăruse puțin după cutremurul care nici măcar nu-i zdruncinase zidurile sau temelia. Continuându-mi plimbarea prin seara bucureșteană, am ajuns pe Splai, în dreptul Domniței Bălașa. Și ea fusese, și poate mai e periclitată. Alături, largul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cruța marile imobile uniforme, fără niciun caracter, o vor împrejmui desigur în așa fel încât să o sufoce. Nu știu dacă se va reuși ocultarea ei, precum a Bisericii Olari, mutată astfel încât blocurile de la colțul nou, al Căii Moșilor cu Bulevardul Republicii, să o ascundă bine privirilor. Soarele apusese când urcam dealul Patriarhiei. De sus se putea vedea întinderea dezolantă a demolărilor în vederea noului Centru civic. În lumina care mai străjuia peste oraș se întrezărea colina golașă de pe care au fost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din cele mai tipice cartiere bucureștene a fost astfel pur și simplu șters de pe suprafața pământului. În iunie 1985, un nou val de demolări s-a abătut asupra Capitalei, într-un ritm susținut. El urmărește să pregătească terenul pentru extinderea Bulevardului Victoriei Socialismului (care începe în zona centrului civic) dincolo de Piața Unirii. Sute de case și blocuri solide au dispărut în cursul verii lui 1985. Biserica Sfântul Niculae din sârbi, de pe strada Pitagora numărul 11, clădită în 1691 și restaurată de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Înțeles, un bacșiș mare. Am ieșit din nou pe strada Însorită. Se uita după femei. Îl ațâțau minijupele. Auzisem câte ceva despre cele cinci neveste, despre priapismul și nevrozele sale. L-am Însoțit apoi la Gazeta literară. În frumoasa clădire de pe bulevardul Ana Ipătescu, fusese imediat Înconjurat de redactori și vizitatori. Nu lipseau nici celebrități cărora le știam numele din manualele școlare. M-a prezentat, mă priveau fără simpatie. Prenumele meu ciudat, probabil, nu inspira Încredere. Mi se cerea să-l repet
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vreun autobuz. Am pornit fără grabă, drum lung, spre gazda mea ploieșteană. L-am văzut atunci pe trotuarul celălalt pe tânărul avocat pe care abia Îl cunoscusem. I-am urmărit, câteva lungi clipe, silueta Înfrigurată sub umbra Înaltă a pomilor bulevardului care ducea spre centrul orașului. Era Înfășurat Într-un trenci prea lung și Într-o solitudine care, departe de ochiul public, Își Îngăduia fragilitatea. Un tânăr frumos și singur, strâns În el Însuși, de data asta, și restrâns de Îngândurări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adolescent, am plonjat, dintr-o dată, În acel ciudat colț de lume unde a iubit și a ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o exersa Secta Orbilor printre martirii deznădejdii și ai focului, printre mormintele statuare ale bulevardelor magnetice, Încifrata surdină bizantină a personajelor care Îmi solicitau insomnia, alerta lor de cârtițe suferinde revendicau contraste abolind simetria, interzicând comparațiile. Aveam Însă, dintr-o dată, nevoie să „văd” locurile prin care s-a rătăcit sufletul Alejandrei... Ca un lector să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
noastră de la Budapesta, dar și la un text al meu În revista berlineză Sinn und Form, prilej pentru expeditor de a reaminti limba maternă, despre care vorbise și textul meu. „Firește, Îmi amintesc cum ne-am plimbat și conversat pe Bulevardul Muzeului și apoi la cină, În restaurantul cu același nume”, scria Imre, În engleză. „Dar eu nu vorbesc, de fapt, engleza - pot deci să continuu În germană?”, Întreba, apoi, scrisoarea, În germană. „Narațiunea dumitale În Sinn und Form m-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-o iei mai întâi spre Sendagaya. Să nu scapi din vedere că Întunegrii își au cuibul exact de partea asta a Stadionului Național. Drumul cotește apoi la dreapta spre stadionul de baseball Jingū, iar de acolo o iei spre bulevardul Aoyama, trecând pe lângă Galeriile de Artă, până la linia de metrou Ginza. Cred că o să faci cam două ore până la ieșire. Ai înțeles în mare? — Da. — Ar fi bine să treci în mare viteză pe lângă cuibul Întunegrilor. Nu-ți servește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
funcțiune pe cel care avea bateriile încărcate, iar pe cel folosit l-a băgat, stângace, între cămașă și fustă. Deci, a trecut fix o oră de când am intrat în tunelul acela. Conform explicațiilor Profesorului, dacă mai mergeam puțin, ajungeam la bulevardul pe care se aflau Galeriile de Artă, iar în dreptul lor se făcea un drum la stânga. Dacă ajungeam până acolo, linia de metrou - invenție a civilizației și tehnologiei - ne scotea la suprafață. În felul acesta, scăpam definitiv de tărâmul Întunegrilor. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ajungeam până acolo, linia de metrou - invenție a civilizației și tehnologiei - ne scotea la suprafață. În felul acesta, scăpam definitiv de tărâmul Întunegrilor. Am mai înaintat un pic și drumul a cotit în unghi drept. Cred că deasupra noastră era bulevardul străjuit de ginkgo. Cum era doar început de toamnă, aceștia aveau cu siguranță frunzele încă verzi. Vedeam cu ochii minții lumina soarelui, simțeam mirosul ierbii și auzeam adierea vântului. Voiam să stau întins și să mă bucur cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
doar în „însemnările de atelier”, ci și în poezia propriu-zisă, ca în Hrana poemului, din volumul Gulliver: „Îl voi hrăni cu primăvara luminoasă de afară/ Cu galbenul viu al arbuștilor grăbiți să dea în floare.../ Cu spațiul nostalgic al marilor bulevarde /[...] Cu gânduri înalte / Rămase în suspensia timpului / Cu mărunțișurile decolorate ale vârstei de după cincizeci de ani.” Arta poetică echivalează un mod de a fi, o etică a creației, care o identifică pe aceea a existenței. „Universul poetic - mărturisește poetul și
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Un mare rol literar, științific, cultural îl joacă înființarea, în urma promulgării de către suveran a legii din 13 aprilie 1933, a Editurii Fundațiilor Regale sub numele Fundația de Literatură și Artă Regele „Carol II”, al cărei sediu s-a aflat în Bulevardul Lascăr Catargiu. Structura tematică a cărților editate aici a fost diversă, acestea fiind incluse în colecțiile „Biblioteca Energia”, „Biblioteca informativă”, „Biblioteca artistică”, „Biblioteca critică”, „Biblioteca «Orașe»”, „Biblioteca teatrală”, „Biblioteca documentară”, „Biblioteca enciclopedică”, „Mica enciclopedie”, „Bibliothèque d’histoire contemporaine”, „Scriitorii români
FUNDAŢIILE REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287112_a_288441]
-
Iliuță Pufulete (numele-poreclă real al bunicului prozatorului), Năvârlie, Nenciu Penciu ș.a.m.d., rareori purtând nume „neutre” stilistic. Dintre scenele reconstituite cu vervă nu lipsesc nunta de mahala („cu dar”, bineînțeles), încăierarea conjugală ori între vecini, expediția micilor „șmecheri” pe bulevard, unde, păcălind diverși „fraieri”, văd un film, beau și mănâncă fără să plătească, apoi descinderea hingherilor în mahala și eșecul tentativei lor de a înhăța cățelul din curtea unui mitocan ș.a.m.d. Atmosfera de cârciumă ori de frizerie de
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
în 1880 cu „acuarele”. O nuvelă (Victima societății) îi apare tot atunci în „Portofoliul român”. Citea mult și fără metodă, călăuzit însă de intuiție și de gust. Cafeneaua literară a jucat un rol decisiv în formarea sa. La „Fialkovski”, la „Bulevard” și „Kübler”, într-un mediu boem frecventat de profesori, actori, scriitori, el ajunge să strălucească în arta conversației. „Vehement, paradoxal [...], entuziast” (cum îl portretizează Al. Macedonski), impulsiv și cabotin, ar fi avut momente când devenea un „vrăjitor al vorbei”. A
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
fost extrase din diverse cărți, nu au fost concepute special pentru revistă. S-au adunat, ca Într-un meeting, toate. Locul e al nimănui anume și al tuturor În același timp, expropriat și apropriat numai de ele - așa cum piețele și bulevardele sînt, În timpul marșurilor, numai ale participanților. SÎnt texte care, cum spuneam, au ieșit În decor ca să protesteze Împreună, ca să obțină ceva: Noi sîntem literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, Îl excităm, Îl enervăm, Îi provocăm Întîmplarea, evenimentul de a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clitorisul detronează vaginul ca centru al plăcerii feminine, bărbații pot să se teamă de a Înceta să mai fie indispensabili din punct de vedere sexual”. Nu departe, dar pe malul stîng al Senei - obraznica și fantasta Rive Gauche - În perimetrul bulevardelor Saint-Michel și Saint-Germain-des-Prés, viața are două straturi: ziua, bibliotecile adună rîuri-rîulețe de studenți și elevi, se țin seminarii, se audiază prelegeri la Collège de France, se face shopping; după lăsarea Întunericului, Încep să palpite cluburile underground. Parisul are reputația, printre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sub beton și ventilatoare, vara, sub beton și gheață, iarna. Beijingul anului 1972 este pentru diplomații străini trimiși aici un no man’s land, pentru că orice contact Între ghettoul lor și orașul propriu-zis este cu desăvârșire interis. Claustrați Între capetele Bulevardului Urâțeniei Locuibile (denumirea Îi aparține fetiței), copiii găsesc salvarea nesperată Într-un joc foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Dar toate romanele ei cioplesc alter-ego-uri din același trunchi: fetița inteligentă și diformă, mereu străină și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sub beton și ventilatoare, vara, sub beton și gheață, iarna. Beijingul anului 1972 este pentru diplomații străini trimiși aici un no man’s land, pentru că orice contact Între ghettoul lor și orașul propriu-zis este cu desăvârșire interis. Claustrați Între capetele Bulevardului Urâțeniei Locuibile (denumirea Îi aparține fetiței), copiii găsesc salvarea nesperată Într-un joc foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Naratoarea Își amintește anatole-francian de quand j’avais sept ans și de vitalitatea de care dădea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
într-un anumit sens, cu locuința amfitrionului, devotat întru totul vocației sale literare (la orele cinci ale fiecărei după-amiezi, ani întregi s-a aflat, la biroul lui, în așteptarea „marelui necunoscut”). Lecturile duminicale din Strada Câmpineanu numărul 40, apoi de pe Bulevardul Elisabeta frapau prin lipsa oricărui protocol, printr-o principialitate flexibilă și printr-o maximă toleranță și bunăvoință (este notorie interdicția de a se întrerupe fie și lectura celei mai plictisitoare și mai lipsite de talent „opere”, pe care criticul o
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
viața culegătorului, în viața autorului anonim și în cele din urmă în viața cititorului. În acest lanț al transferurilor de iubire - ca afecțiune din ce în ce mai ascunsă, trăită tot mai "privat" - ultimul este chiar Rosetti însuși: Plimbându-mă într-o zi pe bulevardele Parisului cu bardul României, îi ziceam că modestia lui n-are ce suferi când aplaudăm Doinele sale, fiindc-aceste poezii le-am făcut eu iar nu el. Râserăm negreșit amândoi și cu toate aceste gluma era un adevăr, căci ce
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
primit nimeni la școală în martie. C. I.: Ați avut probleme la înscriere? R. R.: Vai de mine, dar ce probleme! Mă numeau "bestie moșierească". C. I.: Cine a folosit această expresie? R. R.: Milițienii care veneau la școala de pe bulevardul Focșani. Și mă dădeau afară din clasă chiar din timpul orelor, de veneam acasă plângând. Profesorii mă reprimeau la clasă. Uite așa m-am hârâit. Era un țigan locotenent de miliție care a venit și m-a dat afară de la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]