6,220 matches
-
Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte a calului. A scăpat coama din mâini și a căzut în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
e! a exclamat Maria înciudată. Să știi și tu că se lucrează la o anumită temperatură. Se folosesc multe instrumente. De bigudiuri și de vopsele ai auzit? Păi, vezi! exclamă fata destul de tare, victorioasă, când îl văzu pe Ionuț cum clatină din cap neștiutor. Da, copii! interveni mama Mariei în discuție răsucindu-se greu pe scaun, din cauza centurii de siguranță. Este necesar să studiezi fiecare instrument, să știi cum se folosește și când. Nu este de joacă cu treaba asta. Părul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
epuizat din sala de nașteri, cu mâinile pline de sânge până la cot și să-l întrebe gâfâind: Aveți vreo veste, doctore? La care doctorul poate răspunde: —Doamne, nu, omule! Nu s-a dilatat decât trei centimetri! Iar bărbatul tău va clătina din cap atoateștiutor, deși nu va înțelege nimic altceva decât că mai trebuie să se mai plimbe o vreme. Mai are voie să i se citească pe față cum suferă atunci când aude chinurile prin care trece iubita lui înăuntru. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
costume ieftine dădeau buzna peste noi. Toți aveau ochii mari și erau nerăbdători să vadă staruri și să se îmbete, în orice ordine vreți voi. Tradiția noastră, a chelnerițelor, era să stăm rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
l-am așezat înapoi să doarmă, eu și mama am rămas tăcute pe pat. Ploaia s-a oprit, iar soarele a ieșit dintre nori. Parfumul de verdeață din grădina umedă pătrundea în cameră prin fereastra deschisă, ca și foșnetul frunzelor clătinate de vânt. Era o seară de februarie plină de pace. Nu vrei să mănânci ceva? m-a întrebat în sfârșit mama. Am clătinat din cap. Dar trebuie să mănânci. Mai ales acum, că ai un copil de îngrijit. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nori. Parfumul de verdeață din grădina umedă pătrundea în cameră prin fereastra deschisă, ca și foșnetul frunzelor clătinate de vânt. Era o seară de februarie plină de pace. Nu vrei să mănânci ceva? m-a întrebat în sfârșit mama. Am clătinat din cap. Dar trebuie să mănânci. Mai ales acum, că ai un copil de îngrijit. Trebuie să fii puternică. Vrei să-ți fac niște supă? Am tresărit involuntar. —La plic? am întrebat. —La plic, mi-a răspuns ea cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a pupat de noapte bună și a ieșit tiptil din cameră. Eu am căzut într-un somn profund și fără vise. Kate m-a trezit cincisprezece minute mai târziu cârâind după micul-dejun. Am hrănit-o, apoi m-am cățărat clătinându-mă înapoi în pat. Tocmai începusem că alunec din nou în mrejele somnului, când l-am auzit pe tata coborând spre bucătărie. După câteva minute, l-am auzit boncăluind în sus, pe scări, și urlând la mama: —Fetele tale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Îmi lua cam o jumătate de oră ca să-mi adun energia să mă urnesc din loc. Parc-aș fi avut plumb în picioare. După ce mă duceam la baie, tot ce mai eram în stare să fac era să mă întorc, clătinându-mă, în pat. Îmi promiteam să stau întinsă numai cinci minute, după care să mă îmbrac omenește. Dar după aceea se făcea ora s-o hrănesc din nou pe Kate. Iar după asta trebuia să stau iar întinsă. Numai cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
N-o să fac decât niște paste sau ceva de genul ăsta. —Paste, a oftat mama cu aceeași privire îndepărtată în ochi, de parcă și-ar fi amintit de o altă viață, de o altă vreme, de o altă lume. Da, a clătinat ea din cap în timp ce în ochi i-a apărut o sclipire care se traducea prin noțiunea de identificare. Da, îmi aduc aminte de paste. (Mama continua să folosească aceeași voce cu care te-ai fi așteptat să spună „adevărat grăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vreme, clar detestându-se pentru întrebarea cu pricina. —Busuioc, ulei de măsline, semințe de pin, parmezan și usturoi, i-am răspuns calmă, de parcă n-ar fi fost mare lucru. Nu voiam să intre în panică. A, da, a murmurat ea, clătinând din cap cu înțelepciune, atotștiutoare, de parcă se întâlnea cu ingredientele astea la modul cotidian. — Întâi toc busuiocul foarte mic, i-am explicat, ca un chirurg care îi explică viitorului pacient cum o să-i facă un triplu by-pass. Cu blândețe, exhaustiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era douăzeci după opt. La care izbucneau hohote răgușite. Și cum, atunci când încerca să se apere snopind în bătaie câte-un puști localnic, toată lumea îi zicea că-i un bătăuș, fiindcă era mult mai solid decât ceilalți băieți. Noi am clătinat din cap plini de milă, stând cu coatele pe masă în jurul lui Adam, privindu-l și simțind că ni se rup inimile de oful bietului puști de doisprezece ani căruia totul îi ieșea pe dos. Nimeni nu mai scotea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mici mări de jur împrejurul insulițelor de sare de Saxa, pe care un suflet conștiincios (de obicei James) le aruncase pe masă ca să oprească avansarea torentului devastator de vin roșu vărsat. Eu mă aflam la al douăzeci și doilea pahar de Sambucca, clătinându-mă cu scaunul sprijinit doar pe cele două picioare din spate sau stând pe genunchii lui James și spunându-i oricui mă asculta cât de mult îl iubesc. N-aveam pic de rușine. Concentrația de alcool din sângele meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zânele spălatului vaselor aveau să-și facă apariția în mijlocul nopții și să curețe locul. Puteți să luați perechea cea nouă de pantofi. Și banii de sub perna mea. Numai spălați-mi podeaua din bucătărie. În fiecare dimineață, după petreceri, mă duceam clătinându-mă la bucătărie, mă opream preț de-o clipă cu mâna pe clanță și-mi imaginam cu căldură că, atunci când aveam să deschid ușa, bucătăria avea să sclipească datorită soarelui reflectat de suprafețele lustruite, că toate cănile, farfuriile, castroanele, cratițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
exact cum trebuie, a spus asistenta. —Mulțumesc, am spus strălucind de mândrie. —E un copil perfect sănătos, a zâmbit asistenta. —Mulțumesc, am repetat eu. Am deschis ușa să plec, dar un nou val de urlete m-a făcut să mă clatin pe picioare. Ne-am luptat să ne croim drum înapoi prin mulțimea de bebeluși roșii la față și urlători. Din câte-am reușit să-mi dau seama, unora dintre ei li se făcea vaccinul antituberculoză, ceea ce contribuia la starea generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
luat „prafuri“? am întrebat-o simțindu-mă absolut caraghioasă. Aveam o ușoară stare de disconfort fiindcă folosisem un termen de jargon precum „prafuri“. —Aăm, mi-a răspuns Anna cu gura plină până la refuz de ciocolată cu stafide și biscuiți și clătinând din cap. Umpărățiinguă! a gesticulat ea supărată spre Helen atunci când aceasta a început să sfâșie ambalajul mai multor batoane și pur și simplu să înghită totul pe nemestecate. Cumpără-ți singură, Helen, a reușit, în sfârșit, să se exprime, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Problema e că nu sunt sigură pe mine și sunt suspicioasă, am spus. Adam a tăcut. A rămas pe loc uitându-se încruntat la mine. —Tu n-ai greșit cu nimic, am continuat eu șovăielnic. La replica asta, Adam a clătinat ușor din cap, cu o expresie întunecată pe chip. Ei, de fapt cred că a fost o clătinare a capului. Arăta foarte mult a clătinare din cap. Cu toate că fusese abia schițată, iar expresia lui Adam fusese foarte întunecată. Sigur, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rimel negru, o rochie scurtă, cu nasturi, violet (în fond, asta e culoarea pasiunii), pantofi negri și sexy, cu curelușe din piele întoarsă plasate pe glezne și o sticlă de vin roșu. Întotdeauna aveți grijă să nu începeți să vă clătinați din cauza sticlei de vin înainte de a ajunge la destinație. Ca un bonus opțional, câteva prezervative în geantă sunt mereu apreciate. Dacă nu le puteți procura - de exemplu, se poate să nu fie sezonul lor -, atunci va trebui să vă descurcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ai dreptate, mamă. Sunt femeie în toată firea. Sunt singura persoană care poate să rezolve problema asta. Și trebuie să mă gândesc și la Kate. Ea e cel mai important om din toată povestea asta. Și mulțumesc, tată, am continuat clătinând din cap în direcția lui. Îmi face bine să știu că mă pot baza pe tine ca, în cazul în care am nevoie, să-mi aduni o trupă de linșaj. O trupă de linșaj? a bolborosit tata. Ei, nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
favoare ieșind cu el. Și-acum mi-a dat papucii, a zis plângând Laura. Nu mi-a mai lăsat nici o șosetă. Iar n-o să mai știu nici un nume de la Top of The Pops. Doamne, asta-i nasol! am spus eu clătinând din cap cu resemnare. Ascultă, mi-a spus Laura pe un ton tragic. Trebuie să închid. O să întârzii la serviciu. Vorbim mai târziu. Și a închis. Ce ziceți de chestia asta?! Probabil că Laura crezuse c-o sunasem ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu o voce egală: —Arăți bine, Claire! Mi-a spus chestia asta cu entuziasmul cu care un cioclu i se adresează de obicei unei persoane care, în ciuda tuturor așteptărilor, a supraviețuit unui teribil accident de mașină. — Da, a continuat el, clătinând din cap și părând ușor surprins. Chiar arăți bine. Păi, de ce să nu arăt bine? I-am aruncat un zâmbet nu foarte larg, dar atotștiutor, care transmitea - sau cel putin eu așa speram - demnitate și ironie în cantități egale. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deschizând și închizând gura. Arăta cam ca un pește. Un pește palid și serios. S-a... s-a făcut așa de mare, a crescut așa de mult, a reușit, într-un final, să zică. —Așa fac copiii, i-am răspuns clătinând din cap cu înțelepciune. Subtextul fiind desigur: „Dac-ai fi fost prin preajmă, ticălosule, ai fi văzut-o crescând.“ Dar n-am spus nimic. Nu era nevoie. James știa. Se vedea pe fața lui spășită și rușinată. —Și o cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că m-ai lăsat să intru în casă. Ei, nu ești singurul căruia nu-i vine să creadă, mi-a venit să-i zic, dar am tăcut. — De ce? l-am întrebat cu o politețe glacială. —A, mi-a răspuns el clătinând din cap și zâmbind ușor amuzat, de parcă nu putea să acorde prea mare încredere propriei imaginații care o luase razna. Am crezut că mama și surorile tale mi-au pregătit ceva urât la sosire. De pildă, să-mi toarne ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestia asta. Toate trei au clătit din cap dându-mi dreptate. — Și-a fost așa de arogant! am izbucnit eu din nou. Mi-am adus aminte cum îi place cafeaua! Toate trei au tras aer adânc în piept. Au rămas clătinând din cap întristate de prostia mea. Asta e rău, s-a pronunțat Anna. Acum știe că încă îți pasă de el. Dar nu-mi pasă, am protestat violent. Îl urăsc de moarte pe contabilul ăsta infidel și cu bățul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
supărat pentru că trebuie să ne împărțim lucrurile, iar eu, eu, EU! am încercat să-l facă să se simtă mai bine. Închipuiți-vă! Eu l-am consolat pe el. După tot ce s-a întâmplat! —Bărbații ăștia! a exclamat Anna clătinând din cap obosită și neîncrezătoare. Nu poți să trăiești cu ei, nu poți să trăiești cu ei. Nu poți să trăiești cu ei, a continuat mama, dar nici nu poți să-i împuști. A urmat o pauză. Apoi Helen a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar care s-au sacrificat în van. M-am privit în oglindă și am fost nevoită să recunosc că arătam bine. Eram înaltă și slabă și aproape elegantă. Nu se mai vedea nici un pepenaș prin zonă. —Dumnezeule, a exclamat Helen clătinând din cap cu neascunsă admirație. Uită-te la tine! Și-a trecut așa de puțin timp de când erai o nemernică obeză! Asta era o adevărată laudă! —Strânge-ți părul sus, mi-a sugerat Helen. Nu pot. E prea scurt, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]