7,569 matches
-
Alexandru Râșcanu fiicei sale Măriuța În aprilie 1795 include și și altele. Chirilă Râșcanu vede ctitorirea bisericii În anul 1781, conform inscripției bisericii făcută de Alexandru Râșcanu. Înscripția se păstra pe o bucată de tuci, de formă pentagonală, folosită drept clopot până la 1847, În care se bătea cu un ciocan pentru a auzi credincioșii. La 1790 Alexandru Râșcanu vel spătar ar fi donat două cărți bisericii sale, conform Însemnărilor sale de pe ele. Unele surse ne indică construirea bisericii cu hramul Sfânta
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
credincioși, din lemn, donator necunoscut, 1901; cristelniță din metal, stare rea, donator necunoscut, 1924; patru felinare pentru procesiuni, din metal și sticlă, donator necunoscut, 1945; patru sfeșnice, din lemn, donator necunoscut, 1945; un policandru din bronz, donator necunoscut, 1900; un clopot din bronz, amplasat În clopotniță, donator necunoscut, 1900; dulap pangar, din lemn, stare mediocră, donator necunoscut, 1900; trei mese, din lemn, donator necunoscut, 1901; două scaune, din lemn, În Sfântul Altar, donator necunoscut, 1943; o bibliotecă, din lemn, donator necunoscut
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Evhologhion (1922), Tipic (1911), Triod (1921), Penticostar (1934), cruce pentru procesiuni, analog, din lemn de tei (1955), strană pentru cântăreți bisericești (1901), cristelniță, din metal (1954), felinare pentru procesiuni (1960), sfeșnice, din lemn de tei (1945), policandru din bronz (1900), clopot (1900), Octoih, legat În pânză, Catavasier (1971), Apostolat social, 4 volume, Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, broșată (1953), colecția revistelor „Biserica Ortododoxă Română” (1949-1975), „Ortodoxia” (1949-1975), „Mitropolia Moldovei și Sucevei” (19491975) . Cimitirul satului Conform unei fișe Întocmite la 19 aprilie 1967
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Sf. mo(a)ște a diferiți sfinți și una bucată de argint suflată cu auru, care to(a)te sunt salbă la Maica D(omnu)lui. 40 Una crestelnițe de brad, vechi. 41 Două lăzi de brad vechi. 42 Un clopot mijlociu. 43 Una bucată schijă pentru ti(a)că. Aciasta fiindu averia interio(a)ră a mai sus numitei Biserici după cum se vede mai sus s au subscris de subsemnatul preot, iar cât privește de averea exterio(a)ră nu
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și-l vârî la cingătoare. În jur se făcuse liniște. Bodo și Simeon zăceau plini de sânge la pământ. Hugo se aplecă asupra cioplitorului. Câteva clipe Simeon Își ținu răsuflarea, așteptând lovitura mortală. Dar se luminase de-a binelea și clopotele mânăstirii Începuseră să bată pentru slujba de dimineață. Hugo se grăbea. În orice clipă puteau trece alți drumeți. Îl lăsă pe chior să zacă acolo unde murise: „Nimeni nu-l cunoaște și n-are de unde ști În slujba cui a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
foc colibei. Dar unul din ei, cel mai falnic, un cavaler Înalt cu părul ca spicul de grâu și ochi albaștri și reci, i-a certat: „Proștilor, vreți să se știe că ați trecut pe aici? De ce nu trageți și clopotul cel mare din Molsheim să dați de veste peste tot ce aveți de gând! Omule“, s-a Întors el către mine, „nu-ți fie teamă, sunt tineri, obraznici și hăbăuci! N-o să-ți facă nimic. Dimpotrivă. Uite aici un ban
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îndreptă deci spre chilia starețului ca să-i ceară sfat. Îl găsi cu totul tulburat și cenușiu la față. Un curier de la castel venise cu vestea că ducele Bertold fusese ucis noaptea trecută. Tocmai dăduse poruncă să se tragă fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
permiteau nici măcar privirii să ajungă la castel. Cineva mi-a sugerat să încerc prin curtea bisericii care conform tradiției era lângă palat. În curte, chiar în fața lăcașului de cult cu hramul "Adormirea Maicii Domnului”, un mormânt atrăgea atenția , și un clopot a cărui istorie n-am aflat-o decît parțial. M-am învârtit în jurul locului de veci de pomană. Nicăieri nu scria vreun nume, însă era greu de crezut să nu fie cineva acolo. Dealtfel se știe, nici în cavoul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pentru totdeauna. Stăteam în pridvorul casei singur-singurel, trist, abătut și neconsolat, strângând cu putere la piept pernuța mică și frumoasă de catifea, care nu mai ajunsese la surioara mea pentru a-și demonstra puterile miraculoase... "Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi din sat... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat." (Ion Pillat) 19. SPRE ALTE ORIZONTURI Peste familia noastră se așternuse deodată un doliu apăsător: nimeni nu glumea, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pridvorul casei singur-singurel, trist, abătut și neconsolat, strângând cu putere la piept pernuța mică și frumoasă de catifea, care nu mai ajunsese la surioara mea pentru a-și demonstra puterile miraculoase... "Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi din sat... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat." (Ion Pillat) 19. SPRE ALTE ORIZONTURI Peste familia noastră se așternuse deodată un doliu apăsător: nimeni nu glumea, nimeni nu râdea; cu toții eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
terciul ăla verde și-l mâncau așa cum era. Asta era hrana. Iarba se făcuse maronie, izlazul era uscat, pârjolit. Frunzele copacilor îngălbeneau și picau una câte una pe pământul încins ca un cuptor. Era jelanie mare. Tot mai des băteau clopotele bisericilor, anunțând plecarea într-o lume mai bună și încetarea suferințelor pentru cei răposați. Păsările și animalele mai mici și mai mari fuseseră scarificate ori pieriseră, pur și simplu, de foame. Peste sat se așternuse liniștea sinistră premergătoare unei catastrofe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în primire postul ca o santinelă, veghind cu strășnicie întreaga proprietate asupra căreia era singurul și neînfricatul stăpânitor. În nopțile scurte de vară, ori în cel lungi și friguroase ale anotimpului alb, lătratul lui puternic și sonor, ca al unui clopot de bronz, se făcea cunoscut până la marginea orizontului. Semnalele lui sonore emise în eter erau cunoscute și îndrăgite de grumăzeșteni, deși mulți dintre ei nu-l văzuseră niciodată. Câteodată, în iernile cu viscol și ger năprasnic, aducându-și aminte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
plaja" din volumul "Octombrie, Noiembrie, Decembrie". "Îți aduci aminte plaja Acoperită cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculți? Felul în care Te uitai la mare Și spuneai că m-asculți? Îți amintești Pescărușii isterici Rotindu-se-n dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de pești, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Și-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca să mă privești? Ninsoarea Se stingea Amestecată cu păsări În apă, Cu o aproape bucuroasă disperare Priveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dacă opera mea sau, mai simplu, cărțile mele, au un fir roșu, care să le străbată? Deși nu cred că ar fi absolut necesar, răspunsul meu este da: acesta e legat de inițiere. Și este foarte vizibil în Meșterii de clopote, romanul meu, în primul volum chiar. Pe acest lucru este construită întreaga carte. Dar el e, deopotrivă, extrem de vizibil, în opera poetică. În majoritatea poemelor și cărților. Și în celelalte romane: Stradivarius, sub o anume formă chiar în Mireasa fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mână și dintr-o dată se văzu în luciul ei: era o bubă, o ciupercă cleioasă de puroi. Ești Borges, râse. Numai tu crezi că excrementele umbrelor din oglinzi spun ceva despre moarte... Din cazarma cu turn a Sătmarului se auziră clopote. Moartea se înfurie: Te-am ajutat să găsești casa aceea veche în cartierul Barracas în care s-o poți incendia pe Alejandra. Ai pus-o înainte de moarte să-i spună lui Martin:..." Uneori aud clopote care există și alteori clopote
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
turn a Sătmarului se auziră clopote. Moartea se înfurie: Te-am ajutat să găsești casa aceea veche în cartierul Barracas în care s-o poți incendia pe Alejandra. Ai pus-o înainte de moarte să-i spună lui Martin:..." Uneori aud clopote care există și alteori clopote care nu există..." N-am fost niciodată în Buenos Aires, se apără poetul local. N-am nici o lețcaie în buzunar ca să fi plătit clopotarii Sătmarului...! Moartea observă că arabescurile mânerului seamănă cu niște cârpe: încercă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
clopote. Moartea se înfurie: Te-am ajutat să găsești casa aceea veche în cartierul Barracas în care s-o poți incendia pe Alejandra. Ai pus-o înainte de moarte să-i spună lui Martin:..." Uneori aud clopote care există și alteori clopote care nu există..." N-am fost niciodată în Buenos Aires, se apără poetul local. N-am nici o lețcaie în buzunar ca să fi plătit clopotarii Sătmarului...! Moartea observă că arabescurile mânerului seamănă cu niște cârpe: încercă să-și tragă înapoi mâna de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zâmbet șarmant. Ești neschimbată! îi zic. Ei, am mai îmbătrânit! zice râzând... Nu, nu a îmbătrânit. Uneori are un fel al ei de a privi pe fereastră. Stă așa câteva clipe cu ea, apoi își atinge cochet obrazul. Se aud clopotele bisericii "Sfântul Nicolae Domnesc. Văd și umbra Casei Dosoftei. A.B.Cartea ta Post-hipnotice este fascinantă, treci dintr-o pagină în alta și nu dorești să te oprești. Cât ai lucrat la ea? La Post-hipnotice (Ed. Timpul, 2013, Coperta și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
jucăm de-a eu și tu / tu intrai în catedrala / eu eram Marguerite d'Anjou / îmi dădeai o bicicletă / eu vedeam că n-are arc / și-o puneam să pedaleze / pe vitează Ioana d'Arc / e vreun cocoșat pe-aproape / clopotele-s toate-n port / ies în șiruri împăiate / păsări negre la raport / să nu-ncerci să smulgi vreo pană / că să-mi scrii un madrigal / că te-nchide-ntr-o icoană / cuviosul Cristobal"... Peste câțiva ani, întorcându-mă acasă într-o vacanță de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din Arsura cu fotografia dr. Nicolae Lupu, vicepreședintele partidului național țărănesc. Era vorba despre biserica din Arsura „un sat aproape de Prut, în județul Fălciu”, construită după o chetă, din casă în casă, organizată de fiul satului și familia, înzestrat cu clopote, picturi și icoane, cu candelabre, policandre și alte odoare scumpe, sfințită la 21 iunie de către Î.P.S.S. Mitropolitul Nicodim al Moldovei și de către P.S.S. episcopul Tit Simedria de la Bălți și P.S.S. episcopul Nifon de la Huși”... În anii 1962-1967, când lucram
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a fost o necesitate care și-a menținut încrederea românilor două decenii... * Al. Stejaru, exprimând altruismul dar și nostalgia locuitorilor, scria în cronica din Făt-frumos nr.4/1935: „În afară de regretul sufletesc estetic după Suceava voievodală și pitorească (a dangătelor de clopote și a țârâitului de greieri, printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o înlocuiește, publicația
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
douăzeci în douăzeci de secunde. "Timpul, unealtă invizibilă care nu lasă urme, mai puțin chiar decît bastonul de cauciuc. Timpul, darul cel mai de preț; și dușmanul cel mai necruțător cînd e izolat și abstract, cînd nu mai e decît clopot de vid în care persistă a viețui numai neliniștea, nesiguranța, închipuirea dezlănțuită. Concluzia practică? Una cunosc: să-și umple tot omul memoria cu fapte bune ca să aibă cu ce se obloji și mîngîia. Ele, singure, pot îndulci scurgerea lentă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
civili recrutați din comuniștii verificați, care s-au angajat să facă această treabă". În 1951, noaptea de Paște a fost sărbătorită de către toți deținuții lagărului de la Baia Sprie, în subteran. "Agățate cu sfori de colțurile de rocă, sfredelele rezonau precum clopotele bisericilor în libertate. La bătaia clopotelor, amplificată de intensitatea bolților, au dispărut și ziduri, și frontiere, și munții de plumb. A rămas covîrșitoarea credință. Ferecați în piatră dură, în muțenia lor de ieri, au azi chipurile fulgerate de lumină. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-au angajat să facă această treabă". În 1951, noaptea de Paște a fost sărbătorită de către toți deținuții lagărului de la Baia Sprie, în subteran. "Agățate cu sfori de colțurile de rocă, sfredelele rezonau precum clopotele bisericilor în libertate. La bătaia clopotelor, amplificată de intensitatea bolților, au dispărut și ziduri, și frontiere, și munții de plumb. A rămas covîrșitoarea credință. Ferecați în piatră dură, în muțenia lor de ieri, au azi chipurile fulgerate de lumină. Au fost sute aici, îngenuncheați în fața liturghiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cuvânt - adică nu se mai poate Întoarce pe o cale pe care au dreptul să pășească cei „cuminți și anonimi”. Orice revenire la „bun-simț”, prudență comună sau calcul firesc pragmatic seamănă - la cineva care a anunțat un alt destin la clopotul mare al Națiunii! - cu o cădere aproape, cu o declasare ciudată, cu o oboseală a ideii pe care și-o face orice erou despre sine Însuși. Deoarece aici suntem Încă În câmpul eroilor și voi reveni Întotdeauna, din post-adolescență, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]