6,344 matches
-
dom' Tomiță zicea să-l iau în birje... Jud.: Pe cine să iei în birje? Leanca: Clondirul... că zicea... Jud.: Cine zicea? Leanca: Dom' Toma... se sparge... Jud.: Cine se sparge? Leanca: Clondirul, dom' judecător!" Leanca este femeia de cartier, comică prin petulanță și intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iute clipind. C. MILLE Atmosfera de la Contemporanul făcuse din C. Mille (1861-1927) un adversar al căsătoriei religioase. Când însă îi veni rândul și lui să-și întemeieze o familie, consimți la toate ceremoniile burgheze, nu fără a se apăra prin comice sofisme. Poeziile strânse într-un "caiet roșu" ar fi fost prețuite de Eminescu, dar ele sunt proză curată. Numai Dinu Millian, autobiografie acoperită în spiritul seriei Jacques Vingtras a lui Jules Vallès, constituie o interesantă imagine a tumultuoasei epoci (Iașul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
număr de istorii de haiduci (Iancu Jianu, Tunsu Haiducul, Codreanu Haiducu etc.), citite cu interes nu numai de copii dar și de unii scriitori. TEATRUL MĂRUNT PÎNĂ LA 1900 Teatrul din această epocă e foarte nesusținut. Preferința e pentru operele comice și reviste, autori de astfel de spectacole fiind G. Benges-cu-Dabija, D. R. Rosetti-Max, I. Negruzzi, Caragiale însuși. Lui G. Bengescu i se datoresc și tragedii (Pygmalion, Amilcar Barca). Drama națională Curcanii a lui Gr. Ventura obținu și ea durabile succese
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și să ne-auză", nefăgăduind nici o statornicie. Tonul e fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o glastră trei ramuri verzi de lămâiță și un ram
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toate astea se adaugă monologul sepulcral, sentențios: Taci, Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcate În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!... Taci. În poeziile din ultimile două decenii, hieratismul exotic e înlocuit cu poze ortodoxe în peisagiu autohton. Impresia de comic și balivernă e adesea foarte puternică și o lectură injustă dăunează. Poezia trebuie jucată, interpretată ca și solilocviile lui Jehan Richtus, ea fiind de fapt o producție argotică, în dialectul prăpăstios al cafenelei bucureștene. Minulescu e un Eleutheriu Poppescu devenit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ar voi să se căsătorească cu Crina, fuge de ea. Tofana îl împușcă. În câteșitrele actele cortina cade bine pe câte o replică memorabilă. Psihologia e schematică, firește, cum se și cuvine în teatru. Sbilț e mefistofelul piesei și latura comică, un sarcastic parazit, filozof cinic și istoric al familiei. El înveselește pe spectatori prin aforismele lui moderat paradoxale. Tofana e mai puțin intelectuală cât femeia fascinată de prestigiul cuceritorului profesional și jignită de rezistența lui. Factorul ereditar, patima roșie, adică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a trăi din justeța critică. Ea e operă de umoare, aci neagră, mahmură, aci veselă, și criticile sunt niște monoloage în care autorul nu se ia în serios. Ca un strălucit exemplu al ușurinței de a oscila de la serios la comic și chiar la funambulesc, fără falsitate, e cuvântul de întîmpinare rostit către principesa Ileana, în care se dovedește că "Triunghiul albastru" e un "cerc" al cărui centru e domnița. Sadovenist, Al. O. Teodoreanu s-a dedicat cu ardoare cronicii gastronomice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este fiecărui să bea cât îl ține punga și boiul său, numai cât pre vecin și tovarăși de ospăț să nu supere. Altfel se va certa". Versurile sunt simboliste, iar o parte (Cîntece de ospiciu) un joc pur, cu efecte comice, pe baza insanităților alienaților, exemplu această parodie după Jean Richepin: Tralalali, tralalala, Am mai ucis un gardian. Tralalali, tralalala, Acum sunt liber - castelan. LUCIA MANTU Lucia Mantu caragializează și ea în "miniaturi", "instantanee", scoțând din barocul adreselor oficiale și al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
avut comedia Titanic-vals de Tudor Mușatescu, în care se produce tot un om umil și de treabă, Spirache, funcționar la prefectură și câștigător pe negândite a cincizeci de milioane, ce nu-i modifică deloc onestitatea funciară. De un singur efect comic este scena cu pălăria. Eroul și-a cumpărat o pălărie cu 400 de lei și fiindcă i se pare că a fost păcălit cu 100 de lei, minte acasă că a luat-o cu mai puțin. Dar oricât de mică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
E tipul "grecului" care caută cu orice preț să parvină: "am trebuință acum de parale, pentru ca se me fac ispravnicos mai degrabă". O paranteză: Tipul acesta, desigur foarte interesant, e utilizat de Alecsandri mai mult pentru a stoarce un efect comic din chipul de a vorbi stricat al grecilor din vremea aceea. Toți câți au utilizat acest tip, gîndindu-se mai mult la efectul comic al vorbirii, l-au caricaturizat cu mijloace așa de ieftine, încît nu l-au redat niciodată. Grecul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
paranteză: Tipul acesta, desigur foarte interesant, e utilizat de Alecsandri mai mult pentru a stoarce un efect comic din chipul de a vorbi stricat al grecilor din vremea aceea. Toți câți au utilizat acest tip, gîndindu-se mai mult la efectul comic al vorbirii, l-au caricaturizat cu mijloace așa de ieftine, încît nu l-au redat niciodată. Grecul din țările române de la începutul veacului al XIX-lea, fanariotul lacom și fără scrupule, inventiv când era vorba să triumfe, are o oarecare
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cetățeni? Să vă-nchidă la cetate? Toader: Dracu să-i discurce (scapă jos condicile ce ține subțioară). Suzana: Da aceste ce sânt Toadire? Toader: Condici de însemnat toți trecătorii prin sat; tabloane de gâște, rațe, pui de găină, ouă, toate! Comic ieftin, nenatural, dar din care se vede ciocnirea dintre "civilizație" și viața românească de sat și din care se vede și greșeala de concepție, de a pune această ciocnire nu atât pe seama faptului, cât mai ales pe seama limbii. Când Veveriță
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unui om care caută efect cu orice preț" este procedura lui Alecsandri din unele comedii! Este procedura lui Caragiale din unele schițe! Este una din "procedurile" prin care "Junimea" se desfăta! În Amintirile sale, dl Panu ne istorisește ce efecte comice scotea V. Pogor din această "procedură"... În această a doua fază însă, când Eminescu e sub influența "Junimii", atitudinea sa în privința sistemelor lingvistice, dacă nu e disprețuitoare ori pătimaș dușmană, e totuși deosebită de atitudinea din faza întîi. În faza
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cea bănească, ca Jupân Dumitrache: el e un "bagabont", un "coate-goale". El nu e o pârghie a stării noi de lucruri, ci un mititel șurub al mașinii. În Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale, voind să scoată un puternic efect comic, pune frazele cele mai războinic-revoluționare în gura unui personaj ridicol de fricos, care tremură și de umbra lui. Pentru a face cât mai puternic contrastul dintre frica personajului și "ideile" profesate de el, Caragiale le exagerează pe acestea din urmă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui Caragiale: " Căci pentru orice om cu mintea sănătoasă - zice d-sa - este evident că o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul își ia persoanele sale din societatea contemporană cum este, pune în evidență partea comică așa cum o găsește, și același Caragiale, care astăzi își bate joc de fraza demagogică, și-ar fi bătut ieri joc de ișlic și tombateră și își va bate joc mâine de fraza reacționară..."1 1 Critice, II, p. 180. ăComediile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
jos de nivelul trotuarului - e aceeași dorință de declasare ascendentă, care formează tema comediei române de la Băcălia ambițioasă a lui A. Russo până la Noaptea furtunoasă a lui Caragiale -, e fudulia Ziței Țircădău de a vorbi "franțuzește". Dar Zița e numai comică, deloc primejdioasă. Din contra: fiica Ziței va vorbi chiar franțuzește și nepoata ei va citi pe Anatole France. "Imitația" caricaturală, care e Zița, e începutul, fatal ridicol, al civilizației. Imitația caricaturală care e pseudobaudelairismul, încă o dată, nu numai că nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
după ce i-a adăpat, caii au început să se joace unul cu celălat, să sară în două picioare și să fugă. Tata ținea de căpestre, caii fugeau din ce în ce mai tare, fugea și tata, dus pe sus de cai. în această cursă comică dar periculoasă, tatei i-a sărit căciula de pe cap, caii au luat și mai mare viteză, dar tata nu le-a dat drumnul. în poarta gospodăriei caii s-au oprit. Tata arăta ca de pe altă lume. Mâinele care ținuseră strâns
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a priceput. Trebuie să vină o altă generațiune, care să fie în stare a-l pricepe și prețui. Aceasta e cauza, de genii necunoscuți în viață, și după moarte mai târziu au început a fi recunoscuți de atare. Cât de comic stă însă lucrul cu Eminescu! El în mijlocul aceleiași generațiuni, în un interval tare scurt de 5 ani, a fost pe aici să moară de foame, când era viu,/și/ i s-a ridicat numaidecât monument și i s-a pus
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1883, în mijlocul acelorași oameni, mai piere de foame și la anul 1889 același public plânge după el ca după cel mai mare poet al nostru și ar sta să dea oricât să-l vadă viu. Aceasta este a treia situațiune comică în suirea lui Eminescu pe scara geniilor. Același public, sedus pentru aceleași scrieri, l-a și ignorat și l-a și ridicat până la cer, ca și cum ar fi femeie nervoasă care acum plânge și-și blestemă bărbatul, acum râde și-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de-a spune bancuri. El reclamă tot un răspuns-clișeu - " Nu", și îl somează pe interlocutor să nu arate că ar cunoaște bancul și să se pregătească să râdă la poantă. Bancurile spuse fără acest prolog uzat sunt mult mai apreciate. Comicii profesioniști, ca Dave Allen ori Johnny Garson, nu utilizează niciodată asemenea prologuri. Mulți oratori publici folosesc expresia: "Asta-mi aduce aminte de povestea cu", care are aceeași soartă. "Și știi ce a spus?" este un tic verbal plictisitor, folosit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
etapa celei mai fanteziste idei. Se preia cea mai nebunească idee emisă pe parcursul întregii ședințe și se răsucește pe toate fațetele, astfel încât să poată da naștere altor soluții utile. Dat fiind faptul că o idee fantezistă este, de regulă și comică, discutarea ei descrețește frunțile și le sporește încrederea în propriile forțe. În plus, cea mai fantezistă idee are uneori capacitatea de a deschide drumul unor soluții noi, extraordinare, neidentificate încă până în acel moment. Pe o coală de hârtie nouă liderul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
social și psihologic. În parodii T. adoptă rolul de critic literar care ironizează clișeele, pozele meditative, ticurile stilistice, ca în textele care pleacă de la Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Aureliu Busuioc ș.a. Epigramele și miniaturile lui valorizează paradoxul, surpriza comică, poanta și caricarea absurdă a viciilor, în spiritul unei tradiții bine însușite: „La izvoarele cu ape/ Vii, ca limba strămoșească,/ Cerbii vin să se adape,/ Porcii... să se bălăcească” (La izvoare); „Despre călăi, mă prind/ Că te întreb, Partid:/ De ce
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Cerbii vin să se adape,/ Porcii... să se bălăcească” (La izvoare); „Despre călăi, mă prind/ Că te întreb, Partid:/ De ce i-ai pus în zid, în loc să-i pui... la zid?” (Zidul Kremlinului). Este la T. o întreagă paletă a atitudinii comice: bonomie și condescendență, ironie, zeflemea, sarcasm și invectivă. Acțiunea de demitizare și demistificare coboară în sfera rutinieră a cotidianului, a familiarului, degradat chiar atunci când pornește de la motive sacre: „Săraci și goi, ca adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
familiarului, degradat chiar atunci când pornește de la motive sacre: „Săraci și goi, ca adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață,/ De-ar fi costat și acolo mărul/ Cât costă azi, la noi, la piață” (Adam și Eva). „Fauna” tradițională a comicului este prezentă in corpore: despoții, patrioții de paradă, cozile de topor, impostorii, proștii, mediocritățile, grandomanii, detractorii și categoria mai nouă a bișnițarilor, chefliii, avarii, îngâmfații: „Deși murea, se bucura nespus/ Că și-n mormânt va sta cu nasu-n sus....” (Unui
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
nasu-n sus....” (Unui îngâmfat). Dar T. depășește gluma de moment: „Doamne, da, imperiul cade/cu toți șovinii, roi?/ O-ntrebare-nsă mă roade-/ De ce cade peste noi?” (Căderea imperiului), obținând adâncimea reflexivă a negației. El convinge astfel că trece pragul comicului circumstanțial. Foarte personal e și volumul De ce v-ați dus de-acasă? (1991), ce cuprinde „convorbiri nostalgice cu unii moldoveni statorniciți în Moscova temporar sau pentru totdeauna”. A scris și cărți pentru copii. SCRIERI: Scuzați pentru deranj..., pref. Vasile Badiu
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]