5,499 matches
-
a Sfântului Duh” să-i apere și să-i conducă spre mântuire. De altfel, el este încredințat că, prin privegheri, „se lucrează dragostea”, care îi unește strâns pe credincioși în „dragostea lui Hristos”. Nimeni nu se poate ruga, (intrând în comuniune cu Dumnezeu), dacă nu este împăcat cu sine și cu semenii săi. Nimeni nu poate cânta imne lui Dumnezeu, dacă are sufletul învrăjbit și răvășit de ură. Prin cântarea omofonă se cimentează dragostea dintre creștinii adunați laolaltă. Dragostea și pacea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numea adesea „frați”, „preaiubiți”, „frați preiubiți” și cu care se ruga și priveghea cântând imne de slavă lui Dumnezeu. Sfântul Niceta de Remesiana întruchipa omul duhovnicesc. A fi duhovnic înseamnă a trăi în Duhul care unește pe toți credincioșii în comuniunea de credință, de nădejde și de dragoste a sfinților. Manifestarea dragostei față de Dumnezeu se realizează prin părtășia la comuniunea sfinților, alăturându-ți glasul inimii în imnul păcii și al dragostei pe care îl cântă cetele cerești, preamărind pe Dumnezeu. Din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfântul Niceta de Remesiana întruchipa omul duhovnicesc. A fi duhovnic înseamnă a trăi în Duhul care unește pe toți credincioșii în comuniunea de credință, de nădejde și de dragoste a sfinților. Manifestarea dragostei față de Dumnezeu se realizează prin părtășia la comuniunea sfinților, alăturându-ți glasul inimii în imnul păcii și al dragostei pe care îl cântă cetele cerești, preamărind pe Dumnezeu. Din scrierile sale și din atitudinea sa față de păstoriții săi, ca și din iubirea sa sinceră și puternică față de Biserică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cu privire la hirotonirea ca preot a lui Cassian există cel puțin două teorii care susțin: una că ar fi fost hirotonit preot la Antiohia de către patriarhul Alexandriei, un partizan al Sfântului Ioan Hrisostom și care l-ar fi delegat să obțină comuniunea cu Sfântul Scaun și alta care spune că ar fi fost hirotonit preot la Roma. Dovezi susținătoare nu sunt pentru nici una din teorii. Adăugată seriei de incertitudini privitoare la mișcările și opera lui Cassian dintre anii 404 și 405, e
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și Dacia. Toți acești scriitori apar după retragerea aureliană din 271 - 275 d. Hr.. Populația străromână se afla într-un proces continuu de formare. Există mai multe forme de manifestare a ceea ce putem numi ecumenism regional, și anume: a. O comuniune de credințe diferite și o comuniune de elemente creștine de origine diversă descoperită mai ales în inscripțiile funerare. Trei sferturi din inscripțiile creștine ale Scythiei Minor sunt în limba greacă comparativ cu cele latine. Acest fapt dovedește superioritatea culturală a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
după retragerea aureliană din 271 - 275 d. Hr.. Populația străromână se afla într-un proces continuu de formare. Există mai multe forme de manifestare a ceea ce putem numi ecumenism regional, și anume: a. O comuniune de credințe diferite și o comuniune de elemente creștine de origine diversă descoperită mai ales în inscripțiile funerare. Trei sferturi din inscripțiile creștine ale Scythiei Minor sunt în limba greacă comparativ cu cele latine. Acest fapt dovedește superioritatea culturală a grecilor și comunicațiile directe ale acestei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
rugăciunii și viața lor plină de sfințenie. De pildă, nu știm dacă episcopul Bretanion a scris ceva, dar istoricul Sozomen ne informează că împăratul semiarian Valens, venind cu suita sa la Tomis și cerând, în biserică, episcopului să intre în comuniune cu arienii, acesta i-a prezentat cu curaj învățătura ortodoxă elaborată de primul Sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, care interzicea orice tangență a dreptcredincioșilor creștini cu ereticii. Vrednicul ierarh tomitan a părăsit biserica și pe împărat, continuând slujba
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfântul Vasile cel Mare. După aprobarea hotărârilor celui de al II-lea Sinod ecumenic din 381 împăratul Teodosie cel Mare a desemnat pe episcopii ortodocși de nivel deosebit și a cerut ca ierarhii din Tracia și Scythia Minor să păstreze comuniunea de credință cu episcopii Terențiu de Tomis și Martyrius de Marcianopolis. Acest fapt demonstrează că acest episcop tomitan era o autoritate în materie de credință și de învățătură ortodoxă. Vrednicul ierarh Teotim I, „episcop al Tomisului Scythiei”, taumaturg, probabil localnic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
calomnios numele lui glorios al lui și, prin aceasta, ei par să-și scuze până la un punct greșelile lor. Dar acela, după ce a părăsit răutatea veacului acestuia, cu ajutorul lui Dumnezeu fiind primit în pacea Bisericii, credem că are parte de comuniunea cu slujitorii lui Dumnezeu. Poate am adăugat și altele despre Sfântul bărbat, pe care le-am aflat ca un adevăr de netăgăduit, dar trebuie să urmărim mai departe planul nostru ca să nu fim datori altei promisiuni.” Lecturând acest text, pot
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
apud Aubry, 2005, p. 130), „căsătoria nu mai este evenimentul fondator al cuplului”. Deși căsătoria a fost deposedată de însemnele sacralității cu care se împăuna odinioară, ea se obstinează să rămână în inconștientul colectiv ca o lagună de siguranță și comuniune, ca o valoare certă printre atâtea decoruri schimbătoare, chiar dacă regulile și ierarhiile axiologice au traversat modificări de fond, iar perspectiva unui divorț planează mai amenințător ca niciodată. „Din adâncurile deznădejdii sale”, observă inspirat C. Roudinesco (2006, p. 179), „ea pare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în stagiile de formare în educația adulților, dat fiind faptul că, la acest nivel, grupul supus unui program de formare diferă din multe puncte de vedere de grupul de tip „clasă de elevi”, având o relevanță mult sporită (o reală comuniune de interese de formare, comunicare și împărtășire acțională, învățare interactivă și colaborativă, lipsa de importanță a oricărei clasificări, ierarhizări performanțiale intragrup, constituirea unor afinități elective de rang superior între colegi etc.); • deplasarea radicală spre un caracter criterial al evaluării procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
importanță în structura ei formală, dar și informală, intră într-o altă perioadă, foarte importantă, și anume cea de dezvoltare ca resursă umană a instituției respective. Dezvoltarea de personal - staff development, cum mai este întâlnită în literatura de specialitate - reprezintă „comuniunea” dintre angajat (considerat resursă umană) și organizație. Sintagma staff development „desemnează un proces ce urmărește creșterea sau dezvoltarea profesională a membrilor unei organizații, proces realizat într-un climat suportiv și bazat pe respect” (Păun, 1999, p. 161). Mai înseamnă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
apud Aubry, 2005, p. 130), „căsătoria nu mai este evenimentul fondator al cuplului”. Deși căsătoria a fost deposedată de însemnele sacralității cu care se împăuna odinioară, ea se obstinează să rămână în inconștientul colectiv ca o lagună de siguranță și comuniune, ca o valoare certă printre atâtea decoruri schimbătoare, chiar dacă regulile și ierarhiile axiologice au traversat modificări de fond, iar perspectiva unui divorț planează mai amenințător ca niciodată. „Din adâncurile deznădejdii sale”, observă inspirat C. Roudinesco (2006, p. 179), „ea pare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în stagiile de formare în educația adulților, dat fiind faptul că, la acest nivel, grupul supus unui program de formare diferă din multe puncte de vedere de grupul de tip „clasă de elevi”, având o relevanță mult sporită (o reală comuniune de interese de formare, comunicare și împărtășire acțională, învățare interactivă și colaborativă, lipsa de importanță a oricărei clasificări, ierarhizări performanțiale intragrup, constituirea unor afinități elective de rang superior între colegi etc.); • deplasarea radicală spre un caracter criterial al evaluării procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
importanță în structura ei formală, dar și informală, intră într-o altă perioadă, foarte importantă, și anume cea de dezvoltare ca resursă umană a instituției respective. Dezvoltarea de personal - staff development, cum mai este întâlnită în literatura de specialitate - reprezintă „comuniunea” dintre angajat (considerat resursă umană) și organizație. Sintagma staff development „desemnează un proces ce urmărește creșterea sau dezvoltarea profesională a membrilor unei organizații, proces realizat într-un climat suportiv și bazat pe respect” (Păun, 1999, p. 161). Mai înseamnă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
gustul și intensă drama, pe atât de caraghioasă forma ei în plan concret. E un bufon ca aceia din textele lui Shakespeare, o paiață înțeleaptă care îndărătul fiecărui giumbușluc ascunde singurătate și contemplare a singurătății, dar și dorința nemărturisită de comuniune și de completare. Apariția Sufleorului (Marian Râlea) îl întremează și-l animă. Urmează să-și joace ultima carte, rolul vieții lui, toate rolurile deodată, doar să joace și să fie văzut! Doar să retrăiască bucuria chemării la rampă, fiorul aplauzelor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unei închisori? Inutil să căutăm un răspuns tranșant, poate fi și așa, și așa. Ana lui Alexa Visarion înaintează prin sugestii-perechi, duale, prin așternerea întregului câmp la dispoziția unor idei ce cheamă imediat opusul: profan-sacru, constrângere libertate, înălțare prăbușire, singurătate comuniune, speranță deziluzie etc. Cum sunt ele puse în mișcare în curgerea fatalmente mediată de concretețea imaginii cinematografice? Printr-o accentuare derutantă a unuia dintre cele două elemente contras tante. Un exemplu paradigmatic: începutul ne-o prezintă pe tânăra biciclistă (Cristina
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
slobodă. "Cum te cheamă, fato" ? "Mai du-te în p... mă-tii", răsună pe ecran. "Cum te cheamă?", se arcuiește și întrebarea din final. "Ana"". Numele iconic al sacrificiului, în cazul de față vom vedea al unui alt simbol: înălțarea, comuniunea, participarea. Referințele înalte, venind de departe, dintr-un autentic fond ideatic al unui cineast intelectual, cu impresionante propensiuni către reflexivitate, sunt înfipte în corpul vai, atât de nemilos construit al Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între replica-înjurătură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vrea să-l țină pe spectator legat de o cât se poate de pământeană întâlnire, cu celălalt să-l împingă de la spate, să-l arunce în vârtejul a ceea ce s-ar numi marile întrebări. În sfârșit..., versurile baladei devin instrumentul comuniunii. Epava plutitoare nu mai urâțește peisajul ocrotitor, întinderea de apă a nimănui, splendid filmată, ca de altfel întreaga peliculă, de un tânăr director de imagine, Pătru Păunescu. Cuvintele trec de la unul la altul, ba chiar și foile unui scenariu care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decât adevărul și neadevărul textului, muzica acestuia, lăsându-ne să-i ascultam vocile, melosul și stridențele. Ambiguitatea, pe care o condamnă în poezie savanții sau filosofii, care caută în toate o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o smerenie și frică a omului în fața definitivului. Alexa Visarion opune certitudinii din actul interpretării autenticitatea de simțire subiectivă, paradoxul. Controlează mimesis-ul prin eliberarea expresiei, prin ducerea stării
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
are leac în arta mea. Gonesc pe nisip, dar deșertul de sub mine îmi întreține imaginația. Trăiesc într-o țară pe care o iubesc, dar unde, atunci când se spune adevărul, nu este nimic adevărat. Farmec și destin tragic deopotrivă... Solitudinea sau comuniunea/ solidaritatea cu ceilalți? Care dintre aceste două ipostaze existențiale este mai adecvată pentru un creator, din orice domeniu? Dar pentru un om de teatru? Singurătatea este temă majoră în creația mea, alături de ambiguitatea actelor umane și de degradarea ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și țări, dar care e cu structura, vibrația și identitatea noastră. Am fost chemat în Est și în Vest să lucrez pe scene celebre sau doar cunoscute, pentru că duceam cu mine un filon românesc, o identitate a noastră care solicită comuniune și dialog. Și eram eu... Aveți așteptări de la public? Dacă mie îmi place ceea ce fac, s-ar putea să mai placă și altora N-am așteptări de la public, am dragoste și responsabilități față de el, dragoste și nerăbdare de a ne
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ultimului deceniu este lansată ideea promovării „omului de tip nou, multilateral dezvoltat”. „Fiecare corp trebuia modelat pentru a deveni un membru productiv al maselor socialiste”și acest rol era parțial delegat familiei românești (Kligman, 2000, p. 33). într-o evidentă comuniune cu ideile fascismului, această fantasmă demiurgică a lui Ceaușescu, propovăduită cu insistență în cadrul învățământului politic obligatoriu pentru toți cetățenii țării, nu lăsa loc manifestărilor naturale, umane. În consecință, domeniile umaniste ce aveau în centrul atenției ființa umană cu toate caracteristicile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
travaliul de doliu al tatălui este un proces de durată și foarte intim care, de regulă, nu trebuie obturat prin intervenție farmacologică. Doliul perinatal generează tensiuni centrifugale și asupra cuplului, ca rezultantă sinergică a celor doi poli care îl populează. Comuniunea în durere, de cele mai multe ori, nu consolidează diada parentală, dimpotrivă apar disfuncționalități nu numai în ceea ce privește comunicarea, dar și în aria relațiilor sexuale etc. M. Froehlich (2000) comunică o incidență îngrijorătoare a divorțului (90%) în familiile care s-au confruntat cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
intrauterin, și anume să-și mângâie reciproc 203TRAUMA ȘI SUFERINȚA obrajii prin perdea, similar cum procedau prenatal, când se atingeau prin membrana despărțitoare. Relaționând de timpuriu, percepându-și reciproc prezența, între gemeni se înfiripă nu o simplă alianță, ci o comuniune emoționantă, care sfidează coordonatele de spațiu și timp. Așa se explică de ce pierderea perechii gemelare pentru copilul rămas singur este o situație cu un important impact dramatic, după cum relatează cei care au avut parte de o asemenea tragedie. Un caz
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]