5,639 matches
-
politicii de securitate (Huntington, 1957, pp. 1-3). Modelul Huntington, al „controlului civil obiectiv”, a fost propus ca model ideal În programele de asistență occidentală de sub egida NATO, UE sau OSCE. Joseph Nye, asistentul secretarului american al Apărării pentru Securitate Internațională, concluziona, În 1995, În cadrul unei conferințe despre relațiile civil-militare În Europa de Est că: Răspunsul corect este „negocierea” liberală, care definește drepturi și responsabilități specifice pentru conducerea militară și civilă. Armata trebuie să recunoască faptul că respectă legea; trebuie să rămână apolitică și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și a propune strategii și structuri de forțe alternative (apud Holcomb, 2006, p. 149). Evaluarea se bazează pe metoda scenariilor și pe scoruri acordate de comandanți, la toate nivelurile, scoruri care sunt apoi agregate printr-un exercițiu trimestrial. Se poate concluziona că procesul de evaluare și management al riscului strategic este un proces inexact, bazat mai mult pe anticipări rezultate dintr-o combinație de inputuri empirice, științifice și psihologice. De aceea, strategia este mai mult o artă. Am văzut ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
reprezintă. Din această cauză, din perspectiva alegerilor, a fi membru În comisia de supraveghere a serviciilor de informații ar putea deveni mai degrabă, o povară, nu o recompensă, deoarece nu pot face publice eforturile lor din cauza caracterului lor secret. Putem concluziona că eficacitatea supravegherii parlamentare a serviciilor de informații se bazează nu numai pe autoritatea (puteri statuare) și abilitatea (resurse și experiență) unei comisii de supraveghere, dar și pe curajul sau atitudinea adoptată de parlamentari de a face responsabil executivul. Traducere
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
poată implementa pe deplin aici și acum, ci în sensul ca acțiunile lor să poată fi ghidate pe termen lung de obiectivul realizării pe deplin a principiilor în discuție"67. În sfârșit, în al treilea rând, pe ce bază a concluzionat Rossi că moraliștii doresc să "reducă la tăcere, să ignore sau să se sustragă forțelor non-morale care dau contur politicii"? Desigur, moraliștii nu ne vorbesc aproape deloc, sau cel puțin nu ne vorbesc în detaliu, despre aceste forțe non-morale, însă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în orice contexte reale sau imaginabile - asupra temeiurilor non-morale (inclusiv atunci când trebuie să decidem ce instituții, politici publice, aranjamente sociale etc. trebuie să adoptăm "aici și acum")75. Nu este surprinzător, în aceste condiții, că Newey ajunge foarte rapid să concluzioneze că moralismul confundă normativitatea politică și normativitatea morală, în sensul că susține "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"76 și că toate deciziile politice trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii, este un proiect filosofic profund deficitar, dacă nu unul de-a dreptul eronat. Din nou: departe de a sprijini realismul, propunerea lui Rossi este mai curând un argument împotriva acestuia. Argumentul fundamental pentru moralism concluzionează, printre altele, că filosofia politică este îndreptățită să recurgă la intuițiile morale. Raymond Geuss nu este deloc de acord cu această concluzie. Intuițiile - ne-a atenționat Geuss - nu constituie instrumente demne de încredere pentru filosoful politic, prezintă întotdeauna riscul "încărcăturii
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
o diviziune a eticii, de vreme ce despre aproape toate celelalte proiecte din filosofia politică se poate spune cu certitudine că sunt proiecte care se mișcă (și) în spațiul normativității morale. Sintetizând diversele observații și argumente ale realiștilor analizate pe parcursul cărții, putem concluziona, fără teama de a greși prea mult, că ideea îndepărtării sau izolării filosofiei politice de etică, propusă de realiști radicali precum Raymond Geuss, William Galston, Robert Jubb, Enzo Rossi, Matt Sleat sau Fabian Freyenhagen, este fundamentată, în esență, pe trei
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că guvernământul "trebuie să aibă ceva de spus" tuturor persoanelor sau grupurilor asupra cărora pretinde autoritate -, iar aceasta înseamnă, desigur, că trebuie să le poată spune ceva în scopul legitimării utilizării puterii în relația cu ele - nu trebuie să se concluzioneze că acel ceva trebuie să fie acceptat în mod necesar de fiecare persoană sau fiecare grup. Așa ceva este imposibil: unele persoane sau grupuri pot fi anarhiste, sau complet nerezonabile, sau răufăcătoare, sau cu totul potrivnice statului" (Williams, In the Beginning
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sensul lui Rawls). Același lucru este valabil, a arătat Larmore, și în cazul idealului democratic radical al legitimității susținut de Habermas. Acest ideal depinde de recunoașterea reciprocă între cetățeni a statutului lor de persoane libere și egale. Ca atare, a concluzionat Larmore, ideea, sugerată de Habermas, potrivit căreia o concepție a legitimității poate fi pe deplin autonomă față de principii morale impuse "din exterior" politicului este o idee falsă (Charles Larmore, "The Moral Basis of Political Liberalism", în The Journal of Philosophy
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
referă la întrebarea dacă cele două sunt sate sărace sau nu. Judecând după câteva aspecte relevante cum ar fi, infrastructura, posibilitățile de angajare și de obținere a veniturilor, după venitul familiei obținut în medie de fiecare dintre ele, se poate concluziona că Tălmăcelul este mai puțin sărac decât Ludoșul. Totuși, nu răspundem la întrebarea inițială. Studiile sociologice actuale abordează problematica sărăciei comunitare într-un mod foarte riguros, utilizând criterii bine delimitate de determinare a ei. Dificultatea determinării sărăciei comunitare constă în
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cu ocupație de agricultor; * sunt persoane care cred ca pot să-și controleze viața; * optimiști în legătură cu viitorul; * cei ce consideră că nivelul de viață al țăranului este mai bun acum decât pe vremea colectivizării. Urmărind cele patru profiluri, se poate concluziona că ipoteza enunțată se confirmă. Mai mult, observația ce se impune, este aceea că cei ce agreează schimbarea manifestă în același timp și alte atitudini / comportamente / tipuri de strategii care țin de modernitate (sentimentul controlului asupra propriei vieți, acceptarea riscului
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
pentru norme absolute; 2) slăbirea ideii că pentru bunul mers al societății sunt necesare norme și valori tradiționale și 3) relativizarea și ajustarea normelor, astfel încât acestea sunt mai consistente cu experiențele cotidiene ale oamenilor (Inglehart, 1997). Alți autori în schimb, concluzionează în urma unor cercetări de teren că normele tradiționale rămân neschimbate în perioadele de dezvoltare economică și socială accelerată. Ce se poate spune despre tradiționalism, modernitate și postmodernitate la nivel individual și la nivel socio-cultural în spațiul românesc? Produce modernizarea intr-
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ca variabilă explicativă pentru o serie de strategii acționale. Astfel, modernitatea socio-economică poate fi considerată variabilă independentă pentru comportamente ce presupun asumarea unui risc, cum ar fi realizarea unor investiții, demararea unor afaceri. Într-un astfel de studiu, Sebastian Lăzăroiu concluzionează că cu cât un individ este mai tânăr, cu cât are o atitudine mai favorabilă față de reforma economică, cu cât are o modernitate socio-economică mai ridicată și posibilitatea de a accesa relații sociale utile și în condițiile în care are
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
al ortodoxiei ca religie, prin faptul că aceasta a fost un suport permanent pentru identitatea națională și inclusiv prin faptul că instituțiile statului au avut după 1989 o relație activă, nu doar formală cu instituția religioasă (Dungaciu, 2004, Heintz, 2004). Concluzionând, am putea spune că românii se plasează la polul tradiționalist în ce privește credința și participarea religioasă. Atitudinea față de rolul femeii în societate este tratată pe larg în EVS 1999, printr-o serie de itemi ce pot fi văzuți în graficul și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mod consistent, mai ales de către subiecții din rural. Desigur că există și nuanțări ale acestei opinii, caracteristice anumitor categorii sociodemografice (vezi tabelul de mai jos; în tabel au fost trecute doar categoriile sociodemografice ce au avut valori reziduale ajustate semnificative). Concluzionând, România este puțin înclinată să îmbrățișeze valori de tip hedonist. În ce privește dezvoltarea personală, una din nevoile superioare amintite de obicei în discuția despre postmodernitate, aceasta este valorizată chiar și în rural: 67,7 % consideră că e bine " Să se pună
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
venit ridicat, cu studii medii și ca regiune, cei din Oltenia. Muntenia și Moldova sunt semnificativ mai înclinate să opteze pentru "Rău" (calculul valorilor reziduale ajustate). Totuși deși interpretarea primară a acestor doi itemi arată o opinie favorabilă, nu putem concluziona că ruralul românesc este înclinat majoritar spre nevoi superioare. Analize mai aprofundate, arată că populația României în general, atât urbanul cât și ruralul este puțin preocupată de astfel de nevoi (Voicu, 2005: 187). 3.3. Tradiție, modernitate, postmodernitate în Tălmăcel
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
acestei întrebări, prezentate comparativ cu situația gospodăriilor din țară, sunt exprimate în graficul nr. 3.6. Se poate observa o modernitate mai ridicată a gospodăriilor din Tălmăcel, acestea fiind mai bine dotate cu aparatură modernă decât cele din Ludoș. Putem concluziona așadar, cel puțin din aceste două puncte de vedere, o modernitate mai ridicată a Tălmăcelului. De asemenea, la aproape toți itemii ce se referă la aparatura modernă, modernitatea gospodăriei este mai ridicată în cele două sate față de gospodăriile din țară
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din punct de vedere al gradului de tradiție, modernitate și postmodernitate elementele care o indică pe aceasta din urmă fiind aproape inexistente. Cu greu se pot face diferențieri între ele din acest punct de vedere. De asemenea este dificil de concluzionat, că un sat este mai modern sau mai tradițional decât celălalt, întrucât ambele au atât elemente de tradiționalism, cât și de modernitate. Cel mult, am putea spune că în Tălmăcel întâlnim un tradiționalism mai apropiat de sensul său comunitar, adică
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
modernitate. Cel mult, am putea spune că în Tălmăcel întâlnim un tradiționalism mai apropiat de sensul său comunitar, adică mai înclinat spre comportament imitativ, coeziune, comportament de întrajutorare. Urmărind itemii relevanți pentru cele trei, tradiționalism, modernitate și postmodernitate, se poate concluziona faptul că tradiționalismului este mult mai bine reprezentat, decât celelalte două. Modernitatea își face simțită prezența mai ales la nivelul dotării gospodăriei și mai puțin la nivel atitudinal. Iar mentalitățile, atitudinile, valorile, comportamentele și strategiile de viață caracteristice postmodernității sunt
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și mai realistă a comunității. Același autor consideră că sistemul comunitar are patru caracteristici de bază: o atitudine refractară a oamenilor față de schimbare, ierarhie socială tradițională bazată pe naștere, mobilitate scăzută și cultură tradițională magică, religioasă, irațională (Burke, 1999: 69-72). Concluzionând, trebuie să remarcăm multiplele sensuri ale termenului de comunitate (au fost identificate peste 90 de utilizări distincte ale acestuia). Realizând un inventar al definițiilor date comunității în literatura de specialitate între 1954 și 1973, Sutton și Munson au arătat că
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
societatea premodernă și cea modernă bazându-se pe opoziția între feudalism -capitalism și cea între țărănime-nobilime și proletariat-burghezie. Mai apropiat de actualitate, Robert Redfield pune sub semnul întrebării încercările clasicilor de a opune comunitatea de societate, ruralul de urban și concluzionează că între cele două tipuri polare sunt alte tipuri intermediare, în loc de opoziție existând mai degrabă un continuum. 2.2.2. Perspective teoretice actuale în cercetarea comunității După ce au debutat cu metode caracteristice monografiei (realizate de antropologi ca R. Redfield și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ședințele Primăriei și Consiliului local (0,518) Factorul 2 Ascultarea posturilor de radio locale (0,796) Informare indirectă, pasivă Urmărirea emisiunilor posturilor tv locale (0,793) Lectura ziarelor locale (0,586) Sursa: prelucrare prin analiză factorială după Eurobarometrul Rural 2005 Concluzionând, și acceptând premiza că o informare mai activă și directă înseamnă în același timp o implicare mai intensă în viața comunitară, se poate afirma că Banatul și zona centrală a Transilvaniei, manifestă o astfel de implicare intensă, în contrast cu zona etnică
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
identifică puternic cu faptul de a fi român, ei accentuând această identificare tocmai datorită dezavantajelor oferite de asumarea etniei lor. Comparând datele pe Tălmăcel și Ludoș, rezultă o identificare mai puternică a celor din Tălmăcel cu faptul că sunt români. Concluzionând se poate spune că: vârsta corelează pozitiv cu identificarea cu satul, regiunea sau națiunea, cu comunitatea de oameni a satului, cu religia, (în rândul tinerilor întâlnindu-se frecvent sentimente de indiferență, lipsă de implicare sau chiar rușine); ocupația corelează negativ
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
rezultate prin calculul unor coeficienți de corelație și a valorii reziduale ajustate. În tabel sunt trecute doar categoriile pentru care VRA a fost semnificativ, la pragul de 0,05. Urmărind și alte variabile demografice și rămânând la nivelul ruralului, putem concluziona (în urma corelării acestor variabile cu cea referitoare la mândria de a fi român) că, tind să se declare "nu prea mândri" și "oarecum mândri" cei foarte tineri (18-24 de ani) și cei cu studii medii, în timp ce subiecții peste 65 de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
2004: 10). O nouă lege funciară, Legea 1/2000 privind concentrarea terenurilor agricole, desființează fermele de stat și redistribuie proprietatea privată în limitele a 50 de hectare de teren arabil, astfel încât, se creează condițiile pentru ieșirea din economia de subzistență. Concluzionând, până în 2003 a fost redat în proprietate privată aproximativ 74% din teritoriul agricol al țării, 96% din proprietarii de teren intrând și în posesia titlurilor de proprietate. Care este calea de urmat pentru a realiza reforma agriculturii românești? Răspunsul la
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]