5,413 matches
-
rând. 4.1. Verosimilul acțiunii Adeziunea publicului, în epoca clasică, se bazează pe verosimilul acțiunii care o implică pe aceea a "moravurilor" personajelor și vorbirii lor. 4.1.1. Refuzul miraculosului Teoreticienii clasicismului nu încetează să mediteze asupra condițiilor de credibilitate a acțiunii dramatice. Cu toții înțeleg să blameze miraculosul care nu este compatibil cu verosimilul. Deznodământul nu trebuie să rezulte dintr-o intervenție divină, altfel nu ar suscita decât "dezgustul" spectatorului, după cuvintele lui Chapelain, în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atins scopul nu a urmat drumul cel bun. Se vrea oare ca un întreg public să se înșele asupra acestui fel de lucruri, și ca nimeni să nu fie judecătorul plăcerii pe care o simte?" (scena VI)24 4.2. Credibilitatea comportamentului Ca și la Aristotel, personajul, în epoca clasică, este subordonat acțiunii. Coerența comportamentului său îi asigură verosimilul. Trei condiții, deja enunțate de Aristotel, și dezvoltate de Horațiu, sunt necesare pentru a satisface acest verosimil intern. Comportamentul trebuie să fie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este mult mai ușor de înșelat, nefiind vorba decât de un mic spațiu față de altul care nu este mai mare, vreau să spun de două ore la douăzeci și patru." Chapelain a înțeles corect că evaluarea duratei acțiunii fictive de către spectator condiționează credibilitatea ficțiunii. Godeau subliniază aici una din dificultățile majore de care se lovesc teoreticienii clasicismului și a cărei dovadă o reprezintă divergențele lor. Dacă sunt unanimi în dorința de a reduce timpul ficțional la o zi, nu se pun de acord
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în spectacol; făceți-i pe ei înșiși actori; fiecare să se vadă și să se iubească în ceilalți, pentru ca toți să fie mai uniți prin asta." 2.3. Realismul iluzionist al dramei burgheze Când tragedia și comedia își pierd orice credibilitate, pentru că păcătuiesc, în ochii publicului, atât prin imoralitate, cât și prin neverosimil, se naște drama. "Este oare permis să trezești interesul unui popor pentru Teatru și să faci lacrimile să curgă la un eveniment care, presupunându-l adevărat și petrecut
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezintă de exemplu un oraș, să dea impresia unui oraș construit numai ca să dureze două ore. Realitatea timpului trebuie restabilită. Totul trebuie să fie provizoriu și totuși să dea dovadă de respect. Este de ajuns ca un loc să aibă credibilitatea unui loc zărit în vis." Brecht recurge la niște procedee pe care le găsește la Piscator. Acesta din urmă a introdus, mai exact, cinematograful în decorul de teatru, făcând deosebirea dintre "filmul dramatic" și "filmul de comentariu" pe care îl
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
folosite în proporție de 2,7%. Trebuie totuși să observăm că sursele neautorizate, nu totdeauna de încredere, cum sunt prietenii, cunoștințele, părinții și rudele, sunt utilizate într-o proporție foarte mare pe întreg eșantionul: 45,6%. Utilizarea acestor surse fără credibilitate este prevalentă în localități precum Constanța (61,2%), Baia Mare (57,0%) și Târgu-Mureș (53,0%). Diferența între localități privind alegerea surselor de informare este semnificativă, conform testului χ2 Pearson: Pearson χ2 = 79,914, df = 7, p < 0,001. Semnalăm, ca
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
religii a lui Zoroastruxe "Zoroastru". Culegerea de texte care formează scrierea sacră a zoroastrismului poartă propriu-zis numele de „Avesta”, În pahlavi Abest³g, cu o etimologie incertă. Printre explicațiile care s-au dat acestui termen, trei au un grad mare de credibilitate: „text fundamental” (F.C. Andreas), „elogiu (lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>")” (Bartholomae, 1906, p. 108), „porunca (lui Zoroastruxe "Zoroastru")” (Henning, 1946, p. 725). Textul avestic, pe care Îl cunoaștem astăzi, provine dintr-o redactare scrisă În epoca sasanidă (cf. infra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcționar (sau un cronicar), pe de o parte, și un istoric, pe de altă parte. El a încercat întotdeauna să descopere relațiile dintre experiențele umane și instituțiile care au izvorît din aceste experiențe. Descoperirea unor astfel de relații depinde de credibilitatea faptelor deținute, care trebuie examinate în amănunțime. Mai importantă este interpretarea relațiilor dintre diverse surse de probe. O asemenea analiză atentă îl ajută pe istoric să determine direcția în care se îndreaptă istoria; dar el trebuie să fie stăpîn pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționalităților era Oszkár Jászi. Acesta a încercat să oprească naționalitățile să părăsească teritoriul cuprins între granițele Ungariei istorice, făcîndu-le promisiuni democratice, dar nu a reușit, cu toate că recomandările referitoare la persoana sa erau impecabile. Ungaria era cea care avea probleme cu credibilitatea față de naționalitățile ei și mai ales față de naționalitatea română. Românii preferau unirea cu conaționalii lor. La mijlocul lui martie 1919, colonelul Vyx i-a înmînat o notă lui Károlyi, prin care îl anunța că liniile de demarcație care trasau înaintarea trupelor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un tratat", comenta Iorga, "și ne aflăm în fața realității asigurărilor de "25 de ani de pace" și de "respectare a granițelor" ale lui Hitler". Încheia afirmînd că "tratatele au la Berlin valoarea unei bucăți de hîrtie". Odată cu ocuparea ținutului Rinului, credibilitatea Micii Antante s-a spulberat, iar sistemele defensive ale Franței (și ale României) au fost măturate. Primul ministru al Angliei, Stanley Baldwin, citise însă și el Mein Kampf și comenta: "Dacă Hitler o ia spre est, asta n-o să-mi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1927, în prezența sa (de față fiind și Gheorghe Brătianu și Grigore Nandriș), atunci cînd s-a ridicat problema veridicității istorice, Iorga a spus: "Ce valoare are adevărul dacă trebuie să apăr interesele țării mele?"164 Orice am crede despre credibilitatea lui Giurescu, remarca aceasta putea foarte bine să fi fost rostită de Iorga. Ea se înscrie perfect pe linia "Legii supreme" a lui Eminescu. Primul număr al "Revistei istorice române" din martie 1931 i-a dat replica lui Iorga, cerînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istorice și apelînd la evoluția organică. Absența documentelor scrise timp de un mileniu nu ne oferă altă alternativă, date fiind scrierile cronicarului anonim, care nu pot fi ignorate doar pe motiv că ar fi legende medievale sau fantezii lipsite de credibilitate. Anonymus respecta tradiția medievală, înfrumusețînd realitatea și relatînd povești ca toți cronicarii acelor vremuri. Dar există în toate aceste cazuri un miez de adevăr. În Ungaria există monumente înălțate în memoria lui Anonymus. Poate că cea mai importantă dovadă a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Neamul românesc" și-a redus uneori apariția la două numere pe săptămînă; în cele mai grele perioade apărea săptămînal și se vindeau 90 de exemplare. Șeicaru, op. cit., p. 82 71 Șeicaru, op. cit., pp. 82-85. Considerînd acest incident drept tipic, iar credibilitatea lui Șeicaru mai puțin decît garantată, atunci cînd era implicat direct, autorul le-a cerut membrilor familiei Iorga să confirme relatarea. Aceștia au confirmat toate aceste amănunte întristătoare 72"Neamul românesc", 7 martie 1937 73 Vezi Nicolae Iorga, Pagini de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și el victorian. și totuși, poate n-ar trebui să fim atât de surprinși. În primul rând, acești oameni erau excepționali prin faptul că traversaseră, nepătați politic și etic, treizeci de ani de tulburări; astfel de traiectorii rarisime le amplificau credibilitatea politică. În al doilea rând, ei proveneau dintr-o generație remarcabilă de reformatori sociali care au atins maturitatea politică Între 1880 și 1910 - fie ei socialiști (Blum, Attlee), liberali (Beveridge sau viitorul președinte italian Luigi Einaudi, născut În 1874) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
coalițiile de guvernare până În mai 1947, ele au reușit, prin demonstrații populare și sindicatele afiliate, să mobilizeze nemulțumirea populară, transformând eșecul propriilor guverne Într-un avantaj electoral. Succesele electorale ale comuniștilor locali, combinate cu aura invincibilei Armate Roșii, au dat credibilitate „căii italiene” (sau franceze, sau cehe) „spre socialism”. Până În 1947, 907.000 de persoane intraseră În Partidul Comunist Francez. În Italia, cifra atingea 2.250.000, fiind mai mare decât În Polonia sau Iugoslavia. Chiar În Danemarca și Norvegia, un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din problemele Europei, Rusia reintrase În scenă. Rezistența populației sovietice, succesele Armatei Roșii, precum și, s-o spunem pe șleau, talentul naziștilor de a-și face dușmani chiar și printre țările cele mai antisovietice i-au adus lui Stalin influență și credibilitate, În cancelariile diplomatice și pe străzi deopotrivă. Bolșevismul aureolat de putere devenise seducător. Fiindcă Uniunea Sovietică era realmente puternică: În ciuda pierderilor imense din primele șase luni ale invaziei germane - când Armata Roșie a pierdut 4 milioane de oameni, 8.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deloc indiferent la linia generală a politicii poloneze, mai ales cea externă. Împreună cu rezultatul impasului din Germania, aceasta era grija lui principală, cel puțin În Europa. Prin urmare, Partidul țărănesc a fost treptat marginalizat, suporterii săi amenințați, liderii supuși atacurilor, credibilitatea subminată. În alegerile parlamentare din ianuarie 1947, măsluite cu nerușinare, Blocul Democratic condus de comuniști a câștigat 80% din voturi, iar Partidul țărănesc numai 10%2. Nouă luni mai târziu, Miko³ajczyk fugea din țară pentru a scăpa cu viață. Rămășițe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ungaria și Bulgaria au fost arestați, judecați și Împușcați Între 1945 și 1947 pentru un amestec de vini reale și imaginare, de la simpatii fasciste și colaboraționism până la spionaj În favoarea Occidentului; În fiecare caz, procurorii au avut grijă să le conteste credibilitatea și patriotismul ca reprezentanți ai „poporului” bulgar, maghiar, polonez. Socialiștii care refuzaseră să Îmbrățișeze Partidul Comunist, precum bulgarul Krastin Partahov (judecat În 1946 și condamnat la Închisoare, unde a murit trei ani mai târziu), au fost și pedepsiți ca dușmani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
retragerea În termen de șase luni, era să-i determine pe americani să abandoneze Berlinul, care să devină astfel un „oraș liber”. Dacă se Întâmpla acest lucru, implicarea americană În apărarea Europei de Vest și-ar fi pierdut dramatic din credibilitate, iar opinia neutralistă și antinucleară ar fi câștigat teren În RFG și nu numai. Dar chiar dacă puterile occidentale insistau să rămână În Berlin, URSS putea cere la schimb, când Își dădea acordul, garanția că Bonnul nu va primi arme nucleare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
URSS și Statele Unite erau sătule de solicitările clienților lor germani. Primul deceniu al Războiului Rece le conferise politicienilor germani din Est și din Vest o influență fără precedent asupra stăpânilor de la Moscova și Washington. De teamă să nu-și piardă credibilitatea În fața germanilor „lor”, fiecare dintre marile puteri s-a lăsat șantajată Întru „fermitate” de Ulbricht, respectiv Adenauer. Moscova - care, după cum am văzut, nu intenționase să aibă un stat-client În estul Germaniei ocupate, ci acceptase această variantă În lipsă de altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tocmai „postideologică”14. Dar cele două cazuri erau În realitate similare. Togliatti și partidul său se distingeau prin importanța acordată, de-a lungul deceniilor postbelice, stabilității politice, păstrării și consolidării instituțiilor din viața publică democratică - chiar dacă, astfel, comuniștii pierdeau În credibilitate ca avangardă revoluționară. Italia era și ea administrată printr-un sistem de favoruri și funcții care semăna oarecum cu Proporz, cu toate că avantaja puternic una din părți. Dacă Italia a dobândit stabilitatea politică În schimbul unui nivel intolerabil de corupție publică, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța În Europa a accentuat importanța simbolică a imperiului său de peste mări: dacă francezii nu fuseseră reduși, În propriii lor ochi, la o „masă de protoplasmă neajutorată și fără speranță” (cum Îi descria Eisenhower În 1954), acest lucru se datora credibilității de care se bucurau În continuare ca mare putere colonială. De Gaulle restabilise prezența franceză În Africa la Conferința de la Brazzaville din februarie 1944. Acolo, În capitala Africii Ecuatoriale franceze, peste râu de Congo-ul belgian, conducătorul Francezilor Liberi și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a obținut 80% din voturi În Franța și 96% În Algeria 6. Una dintre trăsăturile distinctive ale lui de Gaulle era Încrederea nestrămutată În ordine și legitimitate. Eroul Francezilor Liberi, criticul nemilos al regimului de la Vichy, omul care a redat credibilitatea statului francez după august 1944 nu era de partea algerienilor rebeli (mulți dintre ei foști petainiști) și cu atât mai puțin de partea tinerilor ofițeri care li se raliaseră În cadrul insurecției. Prima sa misiune, așa cum o Înțelegea el, era să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Tito la Moscova. Cât despre contemporanii lui Hrușciov și mai tinerii aparatcici, precum Leonid Brejnev, ei erau la fel de vinovați ca și el de complicitate la crimele lui Stalin și, din această postură, nu Îi puteau contrazice afirmațiile sau contesta credibilitatea. Destalinizarea controlată le convenea tuturor. Dar atacul lui Hrușciov asupra lui Stalin n-a putut fi ținut secret - și aici se află sâmburele eșecului său. Deși cuvântarea nu a fost publicată oficial În Uniunea Sovietică până În 1988, serviciile secrete occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de dovada clară că statele socialiste din blocul sovietic sufereau de represiune politică și disfuncții economice severe. Dar acest moment nu sosise Încă. La apogeul statului asistențial european, când aparatul administrativ se bucura Încă de o autoritate vastă și o credibilitate indiscutabilă, se ajunsese la un consens remarcabil. Opinia generală era că statul era de preferat, sub toate aspectele, pieței libere: nu numai pentru a Împărți dreptatea, a apăra teritoriul sau a distribui bunuri și servicii, ci și În elaborarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]