6,546 matches
-
impas. în omul care nu a avut astfel de trăiri în copilărie se acumu¬lează mai usor nesiguranță și teama. Copiii, neavând simțul discernământului, sunt fascinați de toate imaginile din cărți, chiar dacă unele nu sunt altceva decât fantasmagorii. Părinții și dascălii trebuie să învețe a deosebi lucrurile autentice și valoroase de cele fantasmagorice și să cumpere apoi cărțile potrivite. Părerea că basmele și legendele ascultate în copilărie l-ar înstrăina pe copil de viață se numără și ea printre periculoasele sugestii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
jucării anima le, tabla magnetică, siluete animale, mulaje animale, planșa cu imagini fapte bune , fapte rele. STIMULAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ Înv. Musca Viorica, Școala Gimnazială Boghicea De-a lungul timpului, am căutat mereu răspuns la întrebările care ma frământa că dascăl, ca deschizător de drumuri spre cunoaștere: a) Insistăm oare de ajuns, folosim metode adecvate, astfel încât elevii noștri să-și însușească corect limba română? b) Urmărim și corectam sistematic, zi de zi, ora de oră, exprimarea și scrierea elevilor noștri? c
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pentru lectură, incepand cu clasa întâi, contribuie nemijlocit la însușirea și exersarea unei citiri corecte, expresive. Putem spune că studiul literaturii începe din clasa întâi. în acest sens, un rol important îl are conversația problematizata, care menține vie relația dintre dascăl și elev. Deseori, am formulat întrebări care au stârnit entuziasmul copiilor, au dus la formularea unor răspunsuri deosebite. Am acordat o mare atenție textelor din Abecedar, pe care le-am analizat, comentat amănunțit, ținând cont de particularitățile de vârstă. De
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pentru că a fost leneșa și rea nu a primit de la motan decât niște broaște. Actul de creație este diferit de la copil la copil; el reflectă inteligență, gândirea creatoare, nivelul de cunoștințe al acestora, încercările,căutările lor, iar datoria noastră de dascăli este de a-i îndruma cu dragoste și înțelepciune . Fiecare joc abordat devine o aventură a creativității și imaginației exprimată în cuvinte simple, accesibile vârstei căreia i se adresează și de care sunt create. Rolul meu a fost acela de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
au alții despre arta naivă. Pentru a evita toate aceste discuții rezultate de pe urma vizitelor lui Mișu Vintilă la atelier, am reluat o veche pasiune, grafica în tuș pe planșe de 40x50, 40x60 cm, pasiune ce o datorez lui Peter Schweg dascălul meu din anul I a Școlii de Artă Reșița. Peter Schweg era un bun grafician, un bun pedagog. Invita toată clasa în atelierul său, unde am văzut grafică suprarealistă, de la dimensiuni mici până la dimensiuni de 70x100 cm. Fiind de vârstă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
acceptăm propriul său stil pe care dorea ca să ni-l impună cu forța. O tactică bine gândită; impunându-ne propriul său stil îi dădea astfel ocazia de a se lăuda că el ne-a învățat, că a fost ca un dascăl al picturii pentru noi, iar ca drept răsplată noi l-am copiat. Un discurs de laudă, ce fără să-și dea seama, în unele discuții anterioare îl și folosise, în momentul în care ne-a povestit despre alți artiști cu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
alcoolemiei și alcooluriei, până la combaterea etilismului cronic. Prin împletirea armonioasă a învățământului cu cercetarea, prof. Gh. Ghimicescu a format o școală de analiști și oenologi capabili să onoreze posturile pe care le ocupă, iar prin rezultatele muncii să omagieze memoria dascălului lor. Imaginea sa, a unui om blând, de o superioară simplitate, care a lăsat datele fundamentale ale omului de știință și ale profesorului, rămâne un exemplu viu pentru cei care l-au cunoscut și le-a făcut onoarea să colaboreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rarii oameni de pe această planetă care au viețuit în trei secole. Puțin i-a lipsit să izbutească. Dar cine a fost profesorul Vicol și de ce mi-am propus să-l evoc în acest cadru? Bine-cunoscut în lumea muzicienilor, ca fost dascăl, la Conservatorul bucureștean, a multe serii de dirijori, profesorul Vicol era cunoscut și de scriitori, de aceia dintre ei care, în special iernile, se retrăgeau la Cumpătul, la „casa de creație“, pentru a lucra. M-am numărat și eu, într-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și proletar, Scrisoarea III ș.a. Aici, Eminescu e vizionar, satiric prin excelență, e poetul unei imense scârbe sau dimpotrivă un "înflăcărat apărător al valorilor tradiționale", decantând totul într-un mare număr de "teme fantastice". Un alt mit este cel al "dascălului (înțeleptul, magul)", personajul misterios care știe să citească din cartea lumii, fiind "urmașul zeilor din timpurile mitice"; o poezie în care își află loc "metafizica negației absolute". Un al patrulea mit este cel "erotic", cel din "micile poeme bucolice" dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tratate, dar ea răzbate de pretutindeni, încorporată în operă: "Dacă privim opera eminesciană în ansamblu comentează Mihai Cimpoi unele din poemele și nuvelele sale sau chiar în articolele publicistice având formă de dezbatere filosofică (Immanuel Kant este chiar prototipul bătrânului dascăl din Scrisoarea I și personaj-referent în Archaeus), găsim o implicată sau explicită situare în problematicitate sau ridicare la rangul de problemă sub genericul Totul este problemă [...] Eminescu procedează ca și Heidegger spre a găsi drumul de ieșire din labirintul contradicțiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dintâi școală primară din Fălticeni, condusă de preotul Neofit Scriban. În această perioadă face cunoștință cu limba germană (pe care o va cunoaște destul de bine, după cum atestă unele scrisori ale sale), cu profesorul Ziegmary, care "era mai mult vânător decât dascăl". De la acesta, viitorul scriitor va deprinde secretele artei cinegetice, o adevărată pasiune a vieții sale, despre care spunea că este "un frumos și bărbătesc sport". După absolvirea școlii primare, își continuă studiile la Iași, în cadrul pensionului lui Louis Jordan. 1857
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Visul. 1879. Colaborare la Convorbiri: În vacanțe, Sfântul Andrei, Ochii mamei (nuvele), 1 mai, Măririle săracului, În cimitirul de la... (traducere din V. Hugo), Gloria când (versuri). 1880. Apar în revista "Junimii" două din cele mai bune nuvele: Aliuță și Petrea Dascălul. La aceeași "Tipografie Națională" din Iași se publică prima ediție a Novelelor lui Gane, în 2 volume (317, 341 p.), cu dedicația "amicilor mei din "Junimea"". Volumul întâi cuprinde: Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scriitorului (281, 279, 294 p.), supravegheată de autor. Volumul I și II reproduc fidel cuprinsul celor două volume de Novele apărute la Iași în 1880. Cel de al treilea cuprinde: Stejarul din Borzești, Zgârcitul, Ion Udrilă, Ura din copilărie, Petrea Dascălul, Friguri de autor, Agatocle Leuștean, Două zile la Slănic, Dac-a vrea Dumnezeu. La Iași, editura librăriei Frații Șaraga tipărește un volum de Poezii (reluat într-un nou tiraj peste un an sau doi), cuprinzând 25 de lucrări: Primăvara, La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de martir". 1892. Apare Scrisoare cătră directorul Convorbirilor literare. 1894. Gazeta Transilvaniei (nr. 124 din 17 iunie și nr. 162, 168, iulie-august) reproduce, după Convorbiri, două nuvele ale lui Gane: Dac-a vrea Dumnezeu și Agatocle Leuștean. 1895. Nuvela Petrea Dascălul este tradusă în limba maghiară de G. Lukács, în Magyar-Róman szemle, iar Sfântul Andrei se tipărește la Stockholm, în volumul Fron rumänien Noveller, în traducerea lui Mauritz Boheman. 1896. La 11 ianuarie este ales pentru a patra oară primar al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pietrei fundamentale a bisericii Sf. Niculai, Discurs la realizarea reformei învățământului secundar și superior, Discurs la înmormântarea lui Gh. Cantacuziao, Anchetă literară, Încheiere. Traduse de M. W. Schroff, șase nuvele ale lui Gane (Comoara de pe Rarău, Aliuță, Sfântul Andrei, Petrea Dascălul, Astronomul și doftorul, Stejarul din Borzești) sunt publicate în volumul Bilder aus Rumänien, București, Bd. I. 1903. Editura "Librăriei nouă" tipărește la Iași volumul autobiografic Zile trăite (294 p.). Colaborare sporadică la Revista idealistă. Apare la Cernăuți, în limba germană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Aglae Pruteanu, I. Simionescu, Iacob Negruzzi, Elena Văcărescu, A. D. Xenopol. În traducerea lui Iks, apare la Cernăuți, în limba germană, cel de al doilea volum de Novellen care cuprinde: Comoara de pe Rarău, Stejarul din Borzești, Aliuță, Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul, Andrei Florea Curcanul, Sfântul Andrei, Hatmanul Baltag, Două nebunii, Ciubucul logofătului Manole Buhuș, Zgârcitul, Cânele Balan, În vacanțe, Ion Urdilă, Ura din copilărie. Colaborează la Junimea literară. 1907. În Viața românească, apare Mângăiere. La 14 iulie N. Gane este numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
erau pe vremea aceea cei mai culți prelați care au jucat un rol important în luptele pentru Unire. Apoi cea întăi limbă străină ce am învățat a fost limba germană cu un profesor Ziegmary, care era mai mult vânător decât dascăl. În fiecare duminică se ducea cu o pușcă împrumutată de la tatăl meu la iazul de lângă târg sau la vreo pădure învecinată și nu se întorcea niciodată cu torba goală. Cu ce naiva admirațiune mă uitam la dihăniile aninate de geanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
păstrează și acum de V. Pogor, iar cel al doilea s-a furat, la o aniversară ce a avut loc în Otelul "Pastia". Odată isprăvită cetirea pieselor destinate pentru dosar, câțiva dintre membrii cei mai nerăbdători strigară pe nas ca dascălii din biserică: "Ușile!... Ușile!"... și în aceeași clipă ușa care dădea în odaia de alăturea se deschise în două laturi, lăsând să se vază o masă întinsă frumos, împodobită cu tot soiul de mezeluri pe care străluceau vreo două duzini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zău, că uneori avea dreptate micul critic de la spatele meu, căci pentru a vedea greșeli nu era trebuință să fie de forța lui Rembrandt sau a lui Verussi. Și încetul cu încetul au prins și ei gust și fără nici un dascăl, numai din ce-au văzut la mine, au început și ei la rândul lor să desemneze, să picteze, încât an cu an, zi cu zi, s-au înmulțit tablourile care împodobesc astăzi păreții odăilor noastre. Desigur, această galerie sui generis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din jur - copiii, părinți, prieteni, colegi - până când o boală necruțătorae i-a curmat firul. Dacă am alege doar două cuvinte pentru a zugrăvi o viață de om, acesta nu pot fi altele decât omenie și vrednicie. O viață exemplară de dascăl, care a știut să împletească de fiecare dată cu măiestria și înțelepciunea istoriei din care nu învățăm totdeauna destul, cu bunătatea și devotamentul față de copii, de colegi și de familie... Ce cugetare ar fi mai potrivită pentru un astfel de
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
distins în gradul cel mai înalt prin talent și hărnicie, oriunde a muncit, a dovedit cu prisosință că omul sfințește locul. În urmă-i au rămas roadele unei munci de câteva decenii săvârșite cu pasiune și inteligență. A fost acel dascăl total, urmaș al spiritualității și gândirii didactice proprii lui Spiru Haret, care s-a preocupat în aceeși măsură și de gospodărirea școlii, dar și de educație, fără de lipsuri, teamă, incertitudine... Mereu aproape de copiii nevoiași, de cei nefericiți, și-a urmărit
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
descoperirea unor probe arheologice - ceramică, unelte, morminte), și prin publicarea rezultatelor în reviste de specialitate. Cabinetul și cercul de istorie COLUMNA, rezultatele meritorii ale elevilor la concursuri și olimpiade, programe artistice reușite, toate dovedesc că Maria Vrabie a fost un dascăl complet. Ca director al acestei școli a probat calități manageriale ce au trezit admirația întregului colectiv. Renovarea școlii, dotarea cabinetelor, demersurile convingătoare pentru înființarea Liceului Miron Costin, crearea unei ambianțe de muncă și seriozitate, calm și înțelegere în sprijinirea celor
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
educației nu era nouă; ea fusese formulată încă din secolul al XIX-lea, printre alții și de K. D. Ușinski; în sprijinul ei aducea noi argumente, acum la început de secol, și pedagogul german W. Rein, profesor al mai multor dascăli transilvăneni, printre care P. Șpan și O. Ghibu. Nu se poate însă vorbi de o preluare, din altă parte, a acestei idei; ea s-a conturat din înseși condițiile vitrege în care a trăit populația românească din Transilvania. Ea a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
consecință, pedologia, care are un scop teoretic, revenindu-i sarcina cunoașterii copilului, poate fi experimentală; pedagogia, avînd un scop practic, aplică doar rezultatele cercetării pedologice (36). Față de această poziție ia atitudine IZABELA SADOVEANU: pedagogia experimentală analizează activitatea elevului și a dascălului spre a dovedi, pe cale experimentală, dacă procedeele educative corespund scopului educației; "rolul pedagogiei experimentale față de practica pedagogică este acela al unui criteriu științific, al unui control conștient și inteligent al acestei activități" (37). Cunoscătoare a spiritului epocii, Izabela Sadoveanu a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ceva" (XXXVI). Este aici o reacție față de acea practică școlară fie ea "tradițională" sau "nouă" în care din cauza "activității" educatorului, elevii sînt reduși la pasivitate. Totuși, profesorul francez acordă o excesivă prețuire învățămîntului livresc, chiar la nivelul claselor primare. ("Dacă dascălul tace, iar copiii citesc, totul merge strună", XXV). Într-o vreme în care C. Freinet se făcuse cunoscut în Franța prin "textul liber" și "desenul liber", Alain reafirmă valoarea educativă a imitării, a copierii marilor modele. El ia ca prototip
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]