5,759 matches
-
din topologie spațiul narațiunii, spațiul discursului, domeniile și limitele, din psihanaliză, dorința și seducția, din matematică, sistemele haotice și din filosofia limbajului și semantica formală, lumile posibile. Cyberage Narratology arată că problema legitimității metaforei a creat o ruptură între naratologia descriptiv formală, inspirată de analiza discursului și științele cognitive și discursul speculativ postmodern despre narațiune. Pe de o parte, detractorii metaforei caracterizează împrumuturile din alte domenii ca pe niște inevitabile distorsiuni ale conceptului original pentru că nu toate caracteristicile lor pot fi
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
epicizării, vizibilă de la început la M., este puternică; limbajul cade adesea în prozaic, golindu-se de emoție. Lira meditativă (1998) este o culegere net superioară, în care poetul, depășind impasul, dă la iveală versuri în care îmbină fericit imagismul, notația descriptivă impresionistă și un simbolism al bogatelor sinestezii sunet-imagine-miros, cu deschideri către un expresionism utilizat ca o exacerbare spre tragic a melancoliei. Poemele sunt fine arabescuri, muzicale, cu modulații sinuoase, în care ochiul și auzul fantasmează în marginea realului (în al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
cele două reprezentări ale reversului, vom preciza că acesta este simbol al vieții și al morții, în sensul că un șarpe poate lua o viață, dar o poate și salva. FRANCISC RAINER A fost profesor, titular al catedrei de anatomie descriptivă, la Facultatea de Medicină a Universității ieșene din anul 1913. În 1919, a plecat la București, lăsând în urma sa ,, o școală de anatomie în cea mai modernă accepțiune a timpului”, bazată pe aserțiunea ,,anatomia, știință a formelor vii”, fixată pentru
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
alcătuind dicționare de personaje din opera lui Liviu Rebreanu, din romanul Sfârșit de veac în București de Ion Marin Sadoveanu, din romanele lui Duiliu Zamfirescu și din Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon. Articolele din dicționarele sale sunt întocmite descriptiv, prin rezumarea conștiincioasă, onestă a fișei caracterologice a unui personaj. SCRIERI: Popa Borcea, București, 1938; La barbut, București, 1942; Vine nebunu!, Luță, pref. Sică Alexandrescu, București, 1955; Dicționarul personajelor din opera lui Liviu Rebreanu, București, 1995; Casa de odihnă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289100_a_290429]
-
amurgul unei lumi, la disoluția unei clase. Totodată, Crepuscul este un roman al universului familial, vădind capacitatea scriitorului de a „recupera” epic atmosfera unei epoci revolute (aici, aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul etalează în pagini descriptive remarcabile imaginea unui oraș de altădată (în filigran se descifrează Timișoara), scene de gen (talciocul, evenimente de familie cu ecou comunitar etc.), portrete și momente de rememorare implicând impactul cu istoria. Zilele (1972) continuă tendința spre fresca socială, prefigurată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
de interes al celor două definiții către un nivel empiric, privitor la instituțiile indispensabile unui regim democratic. Definiția minimalistă implică, în mod logic, și o definiție maximalistă. Dacă se are în vedere faptul că "democrația" se definește, simultan, ca termen descriptiv, dar și ca termen prescriptiv, definiția maximalistă trebuie să pornească (neapărat) de la idealuri sau principii, mai degrabă decât de la instituții concrete, așa cum prevede definiția minimalistă. O definiție de acest gen, dacă e bine articulată, ar fi utilă acestei analize, care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
hepatic și a structurilor din vecinătatea pediculului hepatic. Metastazele hepatice, ganglionare sau peritoneale pot fi prezente încă din stadii incipiente ale bolii [4,13]. STADIALIZARE Clasificarea Bismuth-Corlette este bazată pe informații anatomice legate strict de tumoră, cu importanță mai mult descriptivă, fără a avea un rol semnificativ în descrierea rezecabilității sau a prognosticul colangiocarcinoamelor. Totuși, bazându-se mai mult pe elemente de histopatologie, clasificarea TNM are un rol redus în prezicerea rezecabilității preoperatorii, încadrarea într-un stadiu fiind posibilă de obicei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Claudiu Turculeţ, Mihai Matei () [Corola-publishinghouse/Science/92164_a_92659]
-
al tensiunilor cultivate printr-o îndelungă pedagogie a excluziunii și a accentuării diferențelor, de care binevoitorii coloniști succesivi s-au făcut vinovați. Deși, să o precizăm imediat, Scholastique Mukasonga nu aruncă anatema asupra nimănui, păstrîndu-se, pe cît posibil, în zona descriptivului narativ, lăsînd interpretările și nerostirile pe seama sensibilității și înțelegerii fiecăruia. Notre-Dame du Nil nu e un roman revanșard sau revendicativ, nu cerșește milă, nu acuză direct și nu oferă soluții. Dincolo de tragedia colectivă se citește și drama individuală a exilului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de creștere. Tendințele evolutive temporale ale CHC sunt în creștere, cu toate ca beneficiază de strategii de prevenție primară și secundară. Vaccinarea împotriva hepatitei B a condus la scăderea CHC asociat, în ariile endemice. Posibilitățile de intervenție terapeutică includ transplantul hepatic. EPIDEMIOLOGIE DESCRIPTIVĂ ȘI TENDINȚE EVOLUTIVE CARCINOMUL HEPATOCELULAR PE PLAN INTERNAȚIONAL Date statistice globale Carcinomul hepatocelular (CHC) este cea mai frecventă tumoră malignă a ficatului [1-10]. Baza de date GLOBOCAN 2012 a estimat o rată mondială a incidenței și a mortalității prin CHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
și a alchimiei, iar motivul Ondinei eminesciene este apropiat de mitul creației. Pastelurilor lui Vasile Alecsandri li se valorifică semnificațiile date de „calorismul” extremelor nord-sud (ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul pastelurilor hibernale și impresionismul celorlalte, punându-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu natura afectivă a poetului. Și „conștiința simbolică” bacoviană îi relevă criticului contrastul dintre imaginar și text, ordonarea rostirii lirice prin ritm și rimă trădând alienarea ființei poetice. S. nu aglomerează discursul critic cu pedante disecări de text, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
sau prin care acționează unul asupra celuilalt, transformând atât universul psiho-comportamental al celuilalt, cât și realitatea socială și naturală. Inițiatorul teoriei actelor de limbaj - Austin - este cel care pune în scenă ideea că limbajul nu are în principal o funcție descriptivă, ci una acțională, performativă. Rolul fundamental descriptiv sau referențial al limbajului, Austin îl numește „iluzie descriptivă”. Prin exprimările noastre concrete sau actele noastre de limbaj noi îndeplinim cel puțin unul din următoarele acte: actul locuționar, actul ilocuționar și actul perlocuționar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
transformând atât universul psiho-comportamental al celuilalt, cât și realitatea socială și naturală. Inițiatorul teoriei actelor de limbaj - Austin - este cel care pune în scenă ideea că limbajul nu are în principal o funcție descriptivă, ci una acțională, performativă. Rolul fundamental descriptiv sau referențial al limbajului, Austin îl numește „iluzie descriptivă”. Prin exprimările noastre concrete sau actele noastre de limbaj noi îndeplinim cel puțin unul din următoarele acte: actul locuționar, actul ilocuționar și actul perlocuționar. Ultimele două dau seamă de dimensiunea performativă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
socială și naturală. Inițiatorul teoriei actelor de limbaj - Austin - este cel care pune în scenă ideea că limbajul nu are în principal o funcție descriptivă, ci una acțională, performativă. Rolul fundamental descriptiv sau referențial al limbajului, Austin îl numește „iluzie descriptivă”. Prin exprimările noastre concrete sau actele noastre de limbaj noi îndeplinim cel puțin unul din următoarele acte: actul locuționar, actul ilocuționar și actul perlocuționar. Ultimele două dau seamă de dimensiunea performativă, acțională a producțiilor noastre discursive, astfel încât, prin discursul nostru
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prezintă o anumită „încărcătură” subiectivă datorită legăturii judecăților apreciative cu valorile și criteriile valorice, dar mai ales datorită predominării termenilor vagi. Consecințele acestei predominări fiind imprecizia și ambiguitatea referențială. Am putea discrimina și o modalitate explicativă în opoziție cu una descriptivă. Opoziția descriere / explicație, dar e o opoziție, mai curând, complementară, întrucât explicațiile pur teoretice ar rămâne doar simple speculații fără descrierile faptelor, iar descrierile empirice se înscriu, în genere, într-un cadru explicativ. Ficțiunea, producție a imaginației, este văzută ca
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
referință la realitate a enunțurilor, am putea spune că aceste nuanțări ale adevărului se regăsesc mai mult în științele sociale și mai puțin în științele naturii, predominante în modalitatea apreciativ-evaluativă și cea explicativă, mai puțin în modalitatea designativ informativă și descriptivă. 3.5.3. „Doxa” și „episteme” prin limbaj Încă din antichitate, Platon delimitase între două forme sau finalități ale actului de cunoaștere: doxa (credință sau opinie), pe de o parte și episteme (știință), pe de altă parte; aceasta în dialogul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
încurajeze anumite reacții ale audienței de masă”. (Tim O’Sullivan, 2001:265). Ea le spune oamenilor, mai curând, ce să gândească și nu cum să gândească. Discursul propagandistic nu ia atât o formă argumentativă cât una afirmativ-imperativă, nu este atât descriptiv, cât prescriptiv și normativ. Rolul fundamental al discursului propagandistic este unul mobilizator, impulsionând și stimulând ideile, atitudinile, comportamentele și acțiunile compatibile și susținătoare direcției ideologice propuse. Un loc specific, în cadrul discursului propagandistic, îl ocupă anumite intervenții discursive scurte numite slogan
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Lectures. Scopul fundamental al lui Austin, în William James Lectures fiind acela de a se opune convingerii larg răspândită în filosofia anglo saxonă a vremii, conform căreia limbajul are funcția de a descrie o stare de fapte. Acest caracter fundamental descriptiv al limbajului, Austin îl va numi „iluzie descriptivă”. (cf. Moeschler, 1999:45 CONCLUZII Dintr-o perspectivă mai profundă, se poate spune că realitatea, în sens kantian de „lucru în sine”, nu poate fi rostită. Cuvintele par sau sunt nepotrivite pentru
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
James Lectures fiind acela de a se opune convingerii larg răspândită în filosofia anglo saxonă a vremii, conform căreia limbajul are funcția de a descrie o stare de fapte. Acest caracter fundamental descriptiv al limbajului, Austin îl va numi „iluzie descriptivă”. (cf. Moeschler, 1999:45 CONCLUZII Dintr-o perspectivă mai profundă, se poate spune că realitatea, în sens kantian de „lucru în sine”, nu poate fi rostită. Cuvintele par sau sunt nepotrivite pentru a reda o astfel de realitate, nu din cauza
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
etc. O altă etapă în evoluția statisticii o reprezintă delimitarea evidenței statistice de evidența contabilă. Evidențele statistice, chiar dacă se rezumau la simple consemnări de fapte, ofereau datele necesare pentru informarea organismelor statului, referitoare la aspectele fiscale, militare și administrative. Faza descriptivă apare odată cu dezvoltarea rapidă a vechilor activități, cu apariția altora, cu extinderea relațiilor comerciale și culturale și corespunde trecerii de la „simple consemnări de fapte”, la analiza comparativă a datelor, la „descrierea faptelor” în interacțiune. Curentul „descrierea statului” (sec. XII-XVIII) a
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
metode cantitative de studiere a fenomenelor economice și sociale; Edmund Halley s-a preocupat de estimarea numărului populației, a elaborat prima tabelă de mortalitate și a introdus conceptul de durată probabilă de viață. Faza probabilistică apare în disputa dintre curentul descriptiv și cel al aritmeticii politice și în care a triumfat ultimul. Odată cu dezvoltarea opticii numerice, denumirea de aritmetică politică se substituie cu denumirea de statistică și capătă o nouă dimensiune prin introducerea calculelor probabiliste. În acest context se plasează formularea
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
știință cât și metodă utilizată în multe alte științe. Complexitatea manifestărilor lumii înconjurătoare a impus o optică informațională asupra statisticii, optică ce are la bază teoria entropiei lui Shannon, teoria energiei informaționale a lui Onicescu, teoria corelației informaționale. Depășirea stadiului descriptiv, al simplei metode cantitative, a însemnat, istoric vorbind, deplasarea gândirii statistice spre interpretarea analitică a fenomenului și obținerea de concluzii inductive, pe baza observațiilor empirice. Această schimbare de conținut a făcut ca statistica să se întrepătrundă în mod constant cu
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
relațiilor internaționale a fost pusă serios în discuție. Behavioraliștii au atacat ceea ce ei considerau a fi asumpții necritice sau simple ipoteze. Fără rigoarea unei cercetări științifice și a unei tendințe critice, relațiile internaționale tradiționale nu reprezentau decît o istorie pur descriptivă sau o teorie normativă. Disputa rezultată a fost numită, după principalii ei protagoniști, dezbaterea Bull-Kaplan sau dezbaterea tradiționalism contra scientism sau, mai pe scurt, "a doua dezbatere". Această dezbatere ne aduce înapoi la identitatea problematică a relațiilor internaționale ca disciplină
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
prin asimilarea unei metodologii inspirate de Karl Popper, cu ajutorul căreia legile sale puteau fi "falsificate". Nici atunci, aceste trei asumpții nu se împăcau neapărat între ele. Teoria sistemelor a fost criticată pentru că nu era falsificabilă, ci doar o simplă taxonomie descriptivă (Reynolds 1973: capitolele 2 și 3). Unele abordări erau într-atît de empiriste, încît își atribuiau accesul direct la lumea reală, idee pe care Karl Popper ar fi criticat-o aspru. Aceste teme vor fi de aceea tratate separat. După o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
drept balanță a puterii "ca sistem", un fel de mecanism cu autoreglare. Acești doi critici stabilesc patru tipuri de categorii generale rezultate din întrebuințarea conceptului de balanță a puterii: atunci cînd se referă la o situație, el este o categorie descriptivă (vezi Morgenthau 2-4); cînd propune o politică, este o categorie prescriptivă. Folosit ca un concept teoretic central, este o categorie analitică, iar în cazul în care cu-prinde toate aceste niveluri, sugerînd o legătură între descriere, analiză și prescripție, este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
relațiilor politice. O astfel de accentuare a cauzelor extraeconomice în analiza imperialismului poate fi găsită și la Laclau, care definea dependența economică ca "absorbția constantă de către o regiune a surplusului economic al altei regiuni" (Laclau 1979: 36), o definiție pur descriptivă ce nu prea i-ar deranja pe mercantiliști. Dar economiștii nemarxiști care s-au ocupat de problema dezvoltării au mers mai departe. Sanjaya Lall a negat că influența externă și condiționarea sînt "ceva special, apărut în statele mai puțin dezvoltate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]