6,141 matches
-
există și că Anita Barton nu mai era minoră. Pedofilia cade, poate și proxenetismul. Totuși, dacă înregistrările sunt reale, chiar așa, imperfecte, ce portret moral rămâne... VADIM ÎȘI SCHIMBĂ PĂRUL Gata, suntem și noi în rândul lumii, avem „partid popular“. Destul am fost atipici, într o Europă dominată de partide popular-creștine, noi ne încăpățânam până acum trei luni să rămânem socialiști. La ultimele alegeri am reușit un pas bun către centrul spectrului politic, unde se plasează Alianța PNL-PD. Însă fuziunea celor
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
rar mai iese la iveală și se mai lasă recunoscută. Chiar și atunci când ne place o carte, un soi de delăsare sau un fel de moleșeală ori un lasă-mă să te las încep să funcționeze de parcă ar mai exista destul timp ca deliciul cititului să fie și el acceptat. De fapt ceea ce a dispărut este vizibilitatea plăcerii lecturii. Nu mă refer la gemete ori icnete de voluptate, ci doar la știința renunțării la viteza vieții în care trăim. Poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Și, cum nu poți să ai forță peste tot, i se înmoaie. Sexul lui parcă-i un melc-de-mare, moluștele alea ieftine, destul de scârboase, dar delicioase pe care le mănânci scoțându-le cu un ac. Ce faci, fraiere? Ne-am jucat destul, zice fraierul, smulgându-mi în sfârșit chiloții, când erecția i se dusese de tot". 36 fillette, Carrere, Paris, 1987, p. 230. Un asemenea pasaj bulversează clar dispozitivul pornografic. Faptul se datorează caracterului distanțat, chiar agresiv al privirii. Sunt descrise operațiuni
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
gâfâit, imperios. Trebuia să închege o sută de povestiri, tranșându-le în volume de câte zece bucăți macre. Au apărut doar trei serii, în 1832, 1833, 1837. Restul, fragmentariat, rămâne în manuscrise. Avem, finisate și publicate, doar 30 de „drolatice“! Destul ca să ne desfătăm copios, lăbărțat, la gura sobei și-a iubitei ideale, cu savuroasele întâmplări ale unor vremuri vechi, de pomină nostimă și răspomină cruntă, dăruite miștocar, subtil, deșănțat, crinamitard, într-o ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
unor poziții pro-active de limitare a corupției. Evident că prin partide se știe cine sunt oamenii cu șpăgile, cine strânge banii ilegali pentru campanii elec torale etc. Să spui doar „bine, luați-l“ când arestează DNA pe cineva nu e destul. Partidele în sine ar trebui să aibă reguli și să prevină. În acest punct, PDL a încercat prin proiectele etice ale Monicăi Macovei, dar a eșuat să le aplice riguros. Celelalte partide nici măcar nu au încercat. Din nou, a spune
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
secolii și ne luminează-n întuneric...) Eric Clapton n-a căzut suficient de jos, ca să se ridice apoi spășit, singular și proeminent în sânul vreunei biserici multimediate, de unde să dea lecții de creștinism publicului incredul. De pățit, a pățit-o destul, fie când era dependent de stupefiante, fie când bea până uita de nevasta prietenului, cea cu care s-a și căsătorit într-un final tragic. N-a devenit ceea ce în românește se cheamă bisericos. A contribuit, cred, la asemenea atitudine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cap câte ore au vorbit tata cu mama de când au ajuns în Darmstadt și adună cu greu 3 ore într-o jumătate de veac. Fix în ziua când împlinește 60 de ani, capul familiei hotărăște că a muncit și câștigat destul. Își ia un liegestuhl, deci un balansoar, îl plantează în curte sub un nuc și 36 de ani, de dimineața până seara, nu se mai urnește din el. De acolo supraveghează orice mișcare. Iar când stă înăuntru, urmărește cine și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cutie de tablă în care, mici fiind, ne căram ceea ce aici, în Banat, se numește ujină. Adică două felii de pâine neagră unse cu untură sau marmeladă, învelite într-un șervet de pânză. Și poate un măr. Nu-i loc destul să vă narez cum, pe măsură ce doamna Stela Tomșa, draga noastră profesoară de matematică, ne striga după catalog, fiecare a povestit ceva ca un bilanț personal, care trebuia să se încheie, ca de obicei, cu dezvăluirea unui mic/ mare secret, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
modalitate de intervenție? / 229 A învăța toleranța / 230 Inducerea unor comportamente incompatibile cu agresivitatea / 231 Concluzii / 233 Bibliografie / 237 Index / 253 Introducere Amploarea comportamentelor agresive și numărul din ce în ce mai mare de victime nu mai pot fi ignorate la ora actuală. Este destul să citim prima pagină a ziarelor pentru a ne da seama de acest lucru. Fiecare zi aduce cu sine noi conflicte între persoane sau grupuri de persoane, violență printre tineri sau diferite fraude. Mijloacele media ne acaparează cu tot felul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresiune, atât pentru copii, cât și pentru adolescenți. Influențele factorilor socioculturali asupra părinților și a familiei pot contribui la modelarea comportamentelor parentale, marcând felul în care funcționează o familie. Rolul colegilor și al semenilor în dezvoltarea agresivității n-a fost destul studiat. Învățarea și evoluția personală sunt procese continui. Chiar dacă originea comportamentului agresiv se află în familie, interacțiunea cu semenii și mediul înconjurător contribuie la o dezvoltare continuă ce ajută la formarea personalității și a comportamentului copilului, tânărului și adultului. Discuția
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
te-oi vedea N-are cine mă-ndruma. Tătuțâcă, vorbă dulce Nu ne lăsa și te duce! Tătuțâcă, vorbă bună La mata lumea s-adună Plângeți flori, plângeți păreți Fără stăpân rămâneți.” ”Scoală, scoală mămuță, scoală Că ți-o fi destul de-aseară Și deschide ochișorii Și ți-i vide toți feciorii Și deschide gurița Și-i vorbi cu noi ceva Măcar două-trei cuvinte Să le ținem și noi minte.” Sau în cazul surorilor sau fraților: „Ie-ți Marie, ziua bună
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
facă pipi. Ba da, vleau. Roxana merge cu Mara în casă, iar eu mă ridic ca un hoț și merg spre piscină. Mă uit în spate, să mă asigur că Mara a intrat în casă, dar precauția e inutilă, am destul timp să acționez. Mă aplec și apuc ușor libelula, între degetul mare și arătător. Mă gândesc unde ar fi mai bine s-o arunc. Aș putea s-o strivesc între degete, n-ar dura mai mult o secundă. Stau o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
deschid și dinții mușcă din coaja neagră. Voluptate maximă. Acum peisajul s-a îmbunătățit considerabil. Printre zeci de steluțe mov, se zăresc două semințe de floarea-soarelui. Mă frec un pic la ochi (sunt cam obosit) și hotărăsc că am spionat destul. Ajunge. Privirea mea se plimbă zece secunde prin restaurant. Corporatiști, maneliști și câțiva triști. Mă-ntorc la Steaua Sus-Răsare. (E numele ei indian, dar ea habar n-are.) Prind exact momentul în care râgâie scurt, fără să-și ridice ochii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
într-un loc retras și comandă chelnerului, atent cu anumiți clienți, o halbă cu bere și trei mici. Peste jumătate de oră, se ridică și plecă: nici micii, nici berea nu mai veneau, încât își spuse că s-a odihnit destul. Făcu câțiva pași mai încolo și se opri în fața cinematografului "Cerbul de aur". Privi îndelung afișul, apoi se hotărî: își cumpără un bilet și intră în sala de spectacole. Măi să fie, își spunea Ion în gând, ieșind din cinematograf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lor desprinsă parcă din soare. Exasperat, domnul învățător interogă pe rând copiii din cartier și căută fără izbândă, dar cu o îndârjire feroce, timp de două săptămâni făptașul. Cu soția purtă certuri prelungite, reproșându-i pe drept că n-avea destul sprijin din partea ei se ocupa, săraca, mai mult cu croitoria. Răzvrătirea îndreptățită a domnului "profesor", exprimată verbal (poate și scris), ar fi continuat fără opreliști, dacă nu-i venea în minte idee genială: împrumută de la vecinul de peste gard foarfeca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în afara orașului, acolo unde trebuia să se afle aerodromul, văzu doar o întindere cenușie de asfalt pe care se lăfăiau la soare ca râmele zeci de rachete gata de misiune. Călătoria Vae soli Până la ora de plecare mai avea timp destul, încât își puse în geantă de mâncare, încălzi ceaiul, sorbi dus pe gânduri din ceașcă și se bucura în sinea lui că-și va revedea curând fiica. Ea nu știa că o să vină, poate se gândea la el sau nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Maddalena, mult mai târziu, la Opera din Roma și am făcut-o pentru că erau colegi dragi: Leo Nucci, June Anderson, Vincenzo la Scola, Bruno Bartoletti... Cum ați fost cu Raina Kabaivanska? — Foarte bine. Vorbeam des la telefon. Noi am cântat destul împreună, o actriță de te treceau fiorii, ca și Magda Oli vero. Am făcut Trubadurul de mai multe ori, dar am cântat, în ultimii ani, Sora Angelica împreună, la Madrid. Ea cam tremura, pentru că rolul e foarte dificil vocalmente, dar
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
atmosfera după furtună. Vocile devin simbolice. Rebreanu creează un adevărat „oratoriu”. Orchestra este întreaga masă a țăranilor, din care se ridică vocile, sugerând voința mulțimii. „Nu ne trebuie boieri! Ați venit să ne omorâți?... Noi nu ne speriem de soldați! Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo, huo!... Să nu trageți, fraților!” Tablourile se succed rapid, imaginile vizuale împletindu-se cu cele auditive. Din corul de mai multe voci, ideea posesiunii pământului apare ca într-un lung refren, cuprins într-o gamă
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
Roșie sau Champs Élysées și tot soiul de locuri în care aceste activități pot avea loc, însă Facebook ne oferă acces comod și ușor și îl putem avea la dispoziție oricând și oriunde avem chef. Dar software-ul nu este destul. În cazul unui pub fain, chiar dacă e cam dărăpănat, oamenii contează mai mult decât starea scaunelor de la bar. Ambele elemente ar trebui să fie super, în mod ideal. Odată ce oamenii sunt acolo, mai mulți oameni vin ca să-i vadă și
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
domeniu și subiect imaginabil, de la o anumită marcă de automobile la excursii în străinătate, de la creșterea copiilor la sfaturi medicale. Mai mult, utilizatorii aveau posibilitatea să intre pe topic-uri particulare, pentru care presa „mare“ n ar fi avut niciodată destul timp și spa țiu: avantajele și dezavantajele modelului Toyota Avensis cu motor de 1,8 litri, detaliile drumului cu mașina spre Grecia sau Turcia prin Bulgaria sau Serbia cu informații despre lucrările de pe traseu și controalele de poliție, topul grădinițelor
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
dirijat afară cu mare greutate. De multe ori ne înecam în acest fum. Ochii ni se înroșiseră, iar mirosul devenise din ce în ce mai insuportabil, căci foarte rar puteam folosi în sobe altceva decât cărbune; iar în gările unde aflam că vom rămâne destul timp ne împărțeam pentru a umbla și a găsi ceva alimente. Cu cât timpul trecea, alimentele cu care plecasem se împuținau iar locuitorii prin zonele pe unde ne opream nu aveau nici ei, decât ce mai primeau de la armatele engleză
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
exclus Salustiu, deja la casa lui prin căsătoria cu Elenuța Gabor. Singurul avantaj, singura frumusețe în acest curios „complex“ imobiliar o alcătuia grădina destul de lată și cel puțin de două ori atât de lungă cât lungimea „trenului“; însăși curtea oferind destul teren pentru construcții viitoare, o curte adumbrită de castani grandioși, lepădând la vremea lor fructele sălbatice, voluminoase și lucioase, la dispoziția copiilor, ca și sutele de cărăbuși în anotimpurile de invazie. Grădina era plină de peri, meri, cireși, pruni și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de cărăbuși în anotimpurile de invazie. Grădina era plină de peri, meri, cireși, pruni și o despica în lungimea ei o alee mărginită de ambele părți de tufe doldora de coacăze roșii și agrișe galbene. Mai rămânea însă în grădină destul loc pentru straturi de ceapă verde, tomate, salată, pătrunjel, mărar, chiar ceva porumb. În subsolul casei, o pivniță formată din două încăperi întunecoase și răcoroase adăpostea butoaie cu varză acră, bidoane de untură, borcane de murături, damigene cu vin de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
răsfățul. Mi-e foarte greu să-mi amintesc ce am vorbit în particular cu dascălii mei și unde. Poate l-am vizitat acasă pe profesorul de filosofie, poate nici n-a fost ceva important și nu s-a repetat adesea. Destul că cei trei mi-au apreciat lucrarea antisemită. Pe colegii de clasă legionari i-am abordat eu, astfel că în primăvara lui 1937, adică la vreun an după ce fusesem chemat la director în legătură cu activitatea lor clandestină, făceam parte și eu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lui, de unde veneau (toată societatea românească a Clujului venise din alte părți), unde locuiau (el părea să locuiască în cameră mobilată, ca studenții, destul de confortabil și înconjurat de cărțile incitante) sau ce ocupație aveau? Dumnezeu știe. Cât despre Petre Hossu, destul să spun că, ajungând amândoi la București, în acel an școlar, cu prilejul concursului „Tinerimii române“, și dându-ni-se de tratat tema „Ce carte ți-a plăcut mai mult?“, el a scris despre Biblie și À la recherche du
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]