5,830 matches
-
Important când faceți acest lucru este să protejați sau să creșteți încrederea de sine. Nu îi lăsați pe oameni să se deprime pentru că percep acest lucru ca pe o critică. Al doilea pas este să le cereți ajutorul în rezolvarea dilemei pe care o discutați. Dacă nu sunt de acord să vă ajute și nu sunt un spirit maleabil, atunci v-ați blocat și va trebui să inițiați o altă acțiune. Pasul al treilea este să stabiliți o întâlnire în care
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
destinul femeii se schimbă decisiv. 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei Mediul social și privat din toate timpurile dictează un anume tip de pattern comportamental, spațial, genurial. Românul, foiletonul, teatrul secolului al XIX-lea tratează toate dilemele legate de femeie de pe pozițiile moralei burgheze dominante. Spre deosebire de ocupațiile masculine, măi dinamice (război, revoluții, dueluri, curse de cai, jocuri de pierzanie etc), cele feminine sunt statice și, de aceea, destul de monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
menés par une intrigante de leur société" [Girardin, 1843, p.212]. 217 Mitul lui Tristan și Isolda este fondator în literatura occidentală prin legitimarea literară a dragostei ilegitime și nefericite. Acest mit deschide tradiția reprezentării unei iubiri tragice, bazată pe dilemă între două soluții nefericite: separarea sau viața comună în marginea societății. Mitul lui Tristan și Isolda este unul subversiv și inaugurează, cum bine arată Denis de Rougemont, o lungă tradiție de adulter, o nouă tema romanesca cu o carieră promițătoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lui Tristan și Isolda este unul subversiv și inaugurează, cum bine arată Denis de Rougemont, o lungă tradiție de adulter, o nouă tema romanesca cu o carieră promițătoare. Emma Bovary și Anna Karenina, pește secole, se vor afla în fața aceleiași dileme. 218 "Îl courait une légende très compliquée sur le ménage Balbi, le mari et la femme ayant passé par une foule d'aventures, des débordements mutuels, un divorce prononcé en France, un raccommodement survenu en Italie, qui leș avait fait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mediul academic. Pentru generația lansată profesional și civic-politic după 1989, adaptarea s-a făcut în linii mari aproape spontan, în orice caz fără referințele, inevitabile în cazul supraviețuitorilor maturi ai ceaușismului, la foarte specificele experiențe existențiale și profesionale, la eternele dileme etice și morale, și la amintirea tuturor acestora, deși cei mai lucizi și responsabili tineri au avut de luat decizii etico-profesionale și existențiale la fel de dificile. Scriitorii deveniți în „tranziție” eminamente publiciști, din vocație sau împinși de nevoie, aveau uneori în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ceaușism și tribuna „noii direcții noi în cultura română”, Observator cultural gândit și condus de Ion Bogdan Lefter, mi-au părut prea marcate de idiosincrazii personale și prea eterogene pentru a putea fi formulate analitic ori subsumate unui program. Ludica Dilema, inițiată sub semnul „extremismului de centru” (ca să preiau titlul rubricii lui Radu Cosașu, potrivit pentru întreaga publicație), a fost multă vreme blocată în acel spirit, deși atingea adesea cu inteligență și talent chestiuni publice preocupante, dar nu întotdeauna suficient pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vreme blocată în acel spirit, deși atingea adesea cu inteligență și talent chestiuni publice preocupante, dar nu întotdeauna suficient pentru a contribui la dezbateri publice serioase, excepție făcând câțiva autori valoroși - în primul rând Andrei Pleșu -, mai curând inclasabili. Titlul Dilema Veche, ales la refondarea publicației după o scurtă criză birocratică, sună a program - cu alte cuvinte, cantonează săptămânalul în stilul cultural care l-a consacrat. Revista Cuvântul a renăscut în ultimii ani sub conducerea lui Mircea Martin, spiritus rector de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Noica și partidul-stat, prin care ontologia sa etnică și antioccidentalismul său au fost puse pe un taler al balanței, pentru a permite ca pe celălalt taler să apară Castalia românească. Dacă Noica le vedea pe toate pe același taler? 3. Dilema centralătc "3. Dilema centrală" Așa cum splendida carte a lui Liiceanu demonstrează într-o manieră de neuitat, „școala” lui Noica a fost, una peste alta, un episod intelectual de excepție în istoria României comuniste. Sub îndrumarea lui Noica, o mână de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin care ontologia sa etnică și antioccidentalismul său au fost puse pe un taler al balanței, pentru a permite ca pe celălalt taler să apară Castalia românească. Dacă Noica le vedea pe toate pe același taler? 3. Dilema centralătc "3. Dilema centrală" Așa cum splendida carte a lui Liiceanu demonstrează într-o manieră de neuitat, „școala” lui Noica a fost, una peste alta, un episod intelectual de excepție în istoria României comuniste. Sub îndrumarea lui Noica, o mână de tineri gânditori talentați
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a debutat prin „nesupunerea filozofică” deja aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care s-au angajat toți foștii discipoli de la Păltiniș. Rămâne, totuși, o dilemă centrală. De ce își îndemna Noica discipolii să producă înaltă cultură pereat mundus, ignorând contextul social, ideologic și politic? Cu alte cuvinte, e adevărat că înalta cultură sau (autoînșelătoarea) „rezistență prin cultură” trebuie să aibă prioritate în raport cu obligația morală de a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o spațializare orizontală a identității naționale. Pentru o aplicație a acestui model teoretic, vezi studiul meu „Romania and the Balkans. From Geocultural Bovarism to Ethnic Ontology”, Transit (versiunea online), februarie 2002, apărut în Alexandru Zub, Adrian Cioflâncă (coord.), Globalism și dileme identitare. Perspective românești, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2002, pp. 79-118. 9. Imitația și autenticitatea sunt teme centrale în culturile neoccidentale. Folosind paradigma Autohtoniști contra Occidentaliști, aș sugera că ambele tabere sfârșesc prin a imita ceva. Occidentaliștii imită Occidentul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fi amenajat și gestionat practic pluralismul axiologic? În sine, pluralismul axiologic pare un ideal greu de atins. Cultura europeană a fost dintotdeauna sensibilă la dificultatea alegerii între valori cardinale: tragedia elină a oferit paradigma, plasându-l pe protagonist într-o dilemă inextricabilă în plan moral, religios, politic, sentimental etc. Gray ne reamintește (curios, îl citează pe Bernard Williams și nu pe Hegel cel din Prelegerile de estetică!) de dilema lui Agamemnon, care și-a sacrificat fiica în interesul expediției militare împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cardinale: tragedia elină a oferit paradigma, plasându-l pe protagonist într-o dilemă inextricabilă în plan moral, religios, politic, sentimental etc. Gray ne reamintește (curios, îl citează pe Bernard Williams și nu pe Hegel cel din Prelegerile de estetică!) de dilema lui Agamemnon, care și-a sacrificat fiica în interesul expediției militare împotriva Troiei. Eroul tragic era sfâșiat între valori polare și, cel puțin în anumite contexte, reciproc excluse: fiica sau cetatea, datoria sau pasiunea (ca în tragedia franceză a clasicismului
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în proiectul comunitarist, modern și secular, pentru care mistica nu este o temelie legitimă, nici măcar sub forma întru câtva atenuată a tradiției, datinei, cutumei. Am evocat rapid aceste raționamente preponderent teologice sau teologico-politice pentru a sugera din nou profunzimile și dilemele comunitarismului, pe fundalul dificultății generale de a gândi politicul (și umanul) în absența completă a dimensiunii religioase (ori spirituale). Când se disociază de Buber, Etzioni revine în postura ingrată (de fapt, de-a dreptul tragică) a modernului ateu, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin a vă ruga să eliminați replica referitoare la moartea lui Vincenzo - personaj care prin corecturile efectuate anterior dispare din acțiunea filmului [15 octombrie 1973]. O notă către Oficiul de difuzare a filmelor Cluj provoacă, la o lectură actuală, o dilemă : Vă rugăm să corectați copia ce o dețineți a filmului „Clownii” (Italia), conform indicației de a înlătura din actul III replicile : „Dacă blonda îmi dă 5 gologani, o...” „Dar e nemțoaică”. Imposibil de ghicit dacă cenzorul a respins punctele de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
actul III replicile : „Dacă blonda îmi dă 5 gologani, o...” „Dar e nemțoaică”. Imposibil de ghicit dacă cenzorul a respins punctele de suspensie, cuvântul „nemțoaică” sau și una, și alta. Oricum, mai jos, pe document, apare scrisă de mână rezolvarea dilemei : „S- a tăiat tot la Oficiul București”. Nu numai filmele importate din Occident au fost cenzurate - cele din țările socialiste prietene nu au fost iertate nici ele. Pe listă găsim filmele iugoslave Operațiunea Belgrad, Când voi fi mort și livid
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu oarece afinitate pentru istoria și cultura acestui spațiu geografic unde, printre altele, a văzut lumina zilei și s-a format, făcându-ni-se deja cunoscut, sub acest aspect, în trei ipostaze; 1. prin câteva articole publicate în Viața Medicală, Dilema și Revista 22 cu privire la Paulescu, contrate elegant printr-o punere la punct academică de către profesorul Constantin Ionescu Târgoviște; 2. printr-o atitudine destul de vocală publicată în Medica Academica (nr. 22 din nov. 2011), în care sprijină fără rezerve reforma sanitară
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
hidroxil de către aminoacidul la care se adaugă și, cedare de hidrogen aminoacidului care se adaugă) ceea ce nu se poate realiza într-un exces de apă în care se presupune că ar fi apărut viața. Un pas important în rezolvarea acestei dileme a fost făcut prin experimentul Miller-Urey din 153 care, utilizând o mixtură de gaze (metan, amoniac, hidrogen și vapori de apă) în care se descarcă energie electrică, după trecerea printrun sistem de răcire ce realizează condensarea, în contact cu apa
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
faptul că această informație nu întotdeauna este de cea mai bună calitate și cel mai adesea nu este înțeleasă corespunzător, dar pe care pacientul o folosește, nu rareori, ca pe o armă împotriva medicului sau sistemului medical. De aici numeroasele dileme privind etica activității medicale și întrebarea: ce este etic sau nu din punctul de vedere al umanului sau socialului? Iată de ce de-a lungul timpului s-au emis numeroase reglementări sub formă de coduri etice și deontologice cu scopul de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
folosite în analize mai profunde, mai ales atunci cînd sînt repetate ("panel"). Autorul este de părere că, în general, marketingul supraevaluează plasticitatea imaginilor politice și labilitatea cetățenilor, probabil din nevoia de legitimare socială; legitimitate care, oricum, se lovește de o dilema majoră: cum pot fi convinși concomitent atît candidații potențiali, cît și cetățenii-țintă, că marketingul este suficient de eficient pentru a nu avea nevoie să recurgă la manipulare? Publicitatea politică, inspirată și ea din activitățile economice, nu se înfruptă din principiul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ale marketingului politic figurează profesionalizarea personalului auxiliar neparticipant la jocul politic 47 și creșterea costurilor activității politice, determinată de recursul la acest tip de expertiză. Dezvoltarea acestei industrii politice necesită o muncă de legitimare socială, care se lovește de o dilemă majoră: cum pot fi convinși, în același timp, atît candidații potențiali, cît și cetățenii-ținte că marketingul politic este eficient și nu comportă riscul unei manipulări, cu alte cuvinte, că nu constituie o manipulare? III. Publicitatea politică Publicitatea ar putea fi
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
psihosexuale ale lui Freud, un alt teoretician, Erick Erikson a arătat că oamenii trec printr-o serie de etape psihosociale, fiecare din ele conținând componente pozitive și negative. Datorită acestui lucru, în fiecare etapă, oamenii au de făcut față unei dileme sau crize care reprezintă efectul confruntării lor cu alegerile dintre cele două componente. Așa cum Mead și Cooley au sugerat, alegerile pe care oamenii le fac sunt în mare măsură un produs al mediului social și mesajelor pe care indivizii le
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
nu sunt aplicabile la situația lor și atunci unii dintre ei le încalcă. Teoria lui Merton cu privire la devianță sugerează că aceasta apare ori de câte ori există o discrepanță între obiectivele instituționale și mijloacele disponibile de a le atinge. Indivizii prinși în această dilemă resping atât obiectivele cât și mijloacele. O dată ce ei fac acest lucru devin devianți. Dată fiind blocarea căilor de acces la mijloacele instituționalizate și dezirabile social, care caracterizează starea anomică, indivizii își adaptează conduita și-și reglează acțiunile la diferite situații
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
la teama de adevăr”, pentru că am constatat, tot revăzând izvoarele, că apropierea de subiectul ca atare, de viața adevărată a lui Eminescu adică, vine dintr-o sete generală de cunoaștere - dar teama mărește prudența cu cât te simți mai aproape de dileme. Nu este vorba de frică, și nici de teamă în sensul propriu al cuvântului - ci mai degrabă de ceea ce s-ar înțelege prin expresia de limbă „mi-e teamă”, „teamă mi-e” - adică de o oarecare nesiguranță. Nu mă tem
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în manuscrisele mai vechi ale poetului pe care el nu și le mai vede din 1883; asta îl face pe Perpessicius, în 1958, când editează notele sale la postumele eminesciene (vol. V din OPERE, p. 387 și 397) să pună dilema: „sau va fi existat o ultimă transcriere-Eminescu a poeziei, sau cel care a copiat în 1889, pentru Fântâna Blandusiei, a căutat să fie cât mai credincios indicațiilor manuscrisului”. Această dilemă scoate din discuție „notesul” lui Eminescu și-i permite lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]