6,332 matches
-
fost abordată de un bărbat care voia să știe dacă nu eram interesată să cumpăr niște metadonă. Deși eram chitită să obțin uitarea cu orice preț, știam că metadona poate fi fatală pentru un neinițiat. Nu eram chiar așa de disperată. încă. —Mulțumesc, dar am vorbit deja cu cineva care-mi aduce niște marfă, i-am explicat temându-mă să nu-l ofensez. — A, probabil că te referi la Tiernan, a zis bărbatul. — Nu știu cum îl cheamă. —Tiernan. Pe parcursul următoarei ore, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am insistat eu. —Ei, a oftat ea melancolică. Când te-am văzut la Cloisters, cu fețișoara aia supărată, mi-ai adus aminte de mine. întâlnirea cu tine m-a proiectat înapoi în timp, cu șapte ani înainte, când eram la fel de disperată și de nenorocită ca și tine. La fel de confuză și de șocată! Când am dat ochii cu tine, mi-am spus: „Cu voia Domnului, iată-mă pe mine!“ M-am burzuluit supărată. Curva tupeistă! —Ești exact cum eram eu, a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis Luke. O să-mi prindă bine să ajung și eu mai devreme la birou. Vai, nu! De ce trebuia să fie așa de al naibii de drăguț? Cum mai scăpam eu? Și am venit fără nici o pereche de chiloți curați, am spus disperată. Sentimentul de animal prins în capcană s-a intensificat. — Poți să-ți iei dimineață, înainte să te duci la serviciu, mi-a propus el ținându-mă din scurt. Nu pot, fiindcă trebuie să ajung devreme. Am simțit că mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuia să mă duc la muncă. Intrasem în bucluc de prea multe ori în ultima vreme, încât nu mai puteam să chiulesc. Nu puteam să mai întârzii și trebuia să încetez să mai fac greșeli. Iar pentru asta, aveam nevoie disperată și imediată de somn. Dar nu reușeam sub nici o formă să adorm! Agitată, mi-am răsturnat în palmă restul de somnifere din tub și mi le-am îndesat pe toate în gură. Voci, lumină puternică în ochi, patul mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă las manipulată. Dacă vrei s-o terminăm, foarte bine, dar nu încerca să dai vina pe mine! —Dumnezeule! a exclamat el furios. Chiar nu pricepi! După care Luke s-a întors să plece. —Luke, exagerezi, am spus eu disperată încercând să-l prind de mână. Știam cât de atras era de mine. întotdeauna îl îmbunasem în felul ăsta. —Lasă-mă, Rachel! a spus el împingându-mă. Mă dezguști! Ești varză! Totalmente! Apoi a ieșit în hol. — Cum poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era „Ce face Luke?“ și, apoi, „Cum de s-a ajuns la dezastrul ăsta?“ —Bine, mi-a răspuns Brigit zâmbind ușor. E frig! Am deschis gura hotărâtă să întreb ce face Luke, dar pe ultima sută de metri am ezitat, disperată să aflu, dar incapabilă să pronunț cuvintele. Cum e la serviciu? am spus în schimb. —îmi merge bine. Bine, am spus eu din toată inima. Grozav! —Tu ai... ăăăă... vreun serviciu? — Eu? am strigat eu. Dumnezeule, nu! Dependența de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cum erai acum un an, mi-a spus Nola. Ai fi făcut orice numai ca să eviți să fii singură. M-am gândit la asta. Mi-am dat seama șocată că, desigur, avea dreptate. Oare așa fusesem? Eu fusesem creatura aia disperată? Care era înnebunită după un iubit? Cât de mult se schimbase situația! Nu ți-am spus eu c-o să fie mai bine? m-a întrebat Nola. —Nu mai fi așa de încrezută, am criticat-o eu. Nu te prinde! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu să-l reaprindă. Ar trebui să mă întorc, am spus eu. Nu voiam să plec de lângă el, dar nu mai suportam să privesc spectrul a ceea ce distrusesem. —OK, a zis Luke ridicându-se în picioare. Te conduc acasă. Eram disperată să aflu dacă are vreo prietenă. în timpul plimbării, am încercat să-l întreb. Ai...? am început, dar m-am oprit. Ai...? am repetat fără să merg mai departe. Poate că era mai bine să nu știu. Ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de Rândunel, fecioru-său care se pierduse. Nu se putea împăca cu gândul că tocmai lui i se întâmplase o nenorocire atât de mare. Băiatul era primul și singurul lui copil și ținea la el ca la lumina ochilor. Îl căutase disperat prin pădure în noaptea când dispăruse și nu-și găsise odihna nici după aceea. Se abținuse cu greu să nu-i ia de piept pe cei doi polițiști care veniseră zilele trecute la ei în tabără, atunci când aceștia le spuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o ascunzătoare unde să mă aștepți, îi făcu el hatârul, văzând-o că nu se dă dusă. Făcu apoi un pas în lateral și dispăru în spatele stejarului. Ileana îl privi aproape oprindu-se dar plecă mai departe când văzu semnele disperate pe care i le făcea Cristi. Pașii ei continuau să se audă îndepărtându-se, după care se făcu liniște. Ciripitul păsărelelor încetase, doar insectele ce zburau în aer mai scoteau un bâzâit slab. Se abținea cu greu să scoată capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunase semnalul de alarmă din camera de monito rizare. În jurul mesei numărul trei se adunase o mulțime de lume. Un bărbat trecut de prima tinerețe și pe jumătate beat strânsese în fața sa un morman consistent de jetoane colorate. Crupierul privea disperat în camera de supraveghere cerând ajutor din priviri. Când ajunsese și Vlad acolo, Boris era deja în fața ecranului. Focalizase obiectivul pe masa de ruletă, căutând să înțeleagă ce se întâmplă. Nimic nu părea a fi în neregulă. Individul juca haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care plutea în aer, Ileana și Calistrat se repeziseră la el, înfricoșați că își pierduse viața. Trupul lui nu se vedea și începuseră să îndepărteze cu mâinile goale pietrele căzute peste el. De sub o lespede uriașă se auzeau gemetele inspectorului. Disperată, Ileana trăgea din răsputeri de aceasta, fără însă a o putea mișca. Calistrat o cuprinsese cu brațele, oprind-o. Încetează! se răstise la ea. Pe asta nu o poți clinti. Trebuie să dăm de o parte pietrele celelalte, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce-i drept, îi și cerea o mulțime de lucruri și nu dintre cele mai ortodoxe, însă nu uita niciodată să-l răsplătească. Partea proastă era că, în ultima vreme, nu o prea nimerise cu afacerile. Boris observase că, alergând disperat după bani, Vlad începuse să facă greșeli. Bunăoară, treaba asta cu aurul, la prima vedere nu părea o afacere proastă, găsiseră ceva metal prețios, dar destul de puțin, în orice caz, nu pe măsura așteptărilor lui Vlad. Unde mai pui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi pus de îndată la adăpost. Aceasta era cea mai cuminte măsură pe care ar fi trebuit s-o ia, numai că de data aceasta nu putea să-și permită așa ceva. Dacă renunța acum, ar fi însemnat sfârșitul. Situația era disperată, nu mai avea nici bani și nici unde să se mai ducă. Era obligat să meargă până la capăt, indiferent ce ar fi. Trebuia să-și asume riscul, nu mai putea da înapoi. Te gândești să renunți, nu-i așa? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai era înfricoșat, ura aceea covârșitoare o simțea în continuare, rostogo lindu-se în valuri spre el. Copleșit, făcu un pas involuntar în spate. Probabil călcase pe ceva, vreo piatră ori poate un smoc de iarbă, pentru că se dezechilibrase. Căută disperat să își mențină echilibrul, dând din mâini. Nu căzu dar inima i se făcuse cât un purice. Nu știa ce se ascunde acolo, în întunericul din spatele său. Probabil un animal de mari dimensiuni îl pândea. Desigur că se oprise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o treime din efectiv și, asta chiar din prima confruntare. Oare, ce mai urma? Cum avea să se termine tărășenia aceasta? Ceva îi atrase atenția la etajul clădirii de birouri. Una dintre ferestre era luminată și cineva îi făcea semne disperate cu mâinile. Privi cu atenție, era biroul lui Vlad iar acesta, din spatele geamului închis, încerca să se facă văzut. Slavă cerului că încă mai era în viață. Godunov puse vehiculul în mișcare și trase chiar în fața intrării. Inspiră adânc, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era tot mai confuz. Podeaua începu să se învârtă în jurul său și își pierdu echilibrul. Ca să nu se prăbușească, se rezemă de peretele curb, lăsându-se cu toată greutatea pe el. Acum, respirația i se transfor mase într-un horcăit disperat. Câmpul vizual începu să se îngusteze până ce se transformă într-un singur punct. Înainte de a-și pierde cunoștința, începu să aibă halucinații. Peretele dur devenise moale, lăsându-l să alunece prin el, în întuneric. 36 Te mai întreb încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
caldă pe cuptor, spuse copilul, în timp ce se căznea să meșterească un băț pentru dobă. Da” ea pe unde i? Ia, spală țoalele supt Podu Burlacului, spuse copilul, luând-o la sănătoasa spre o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură opincile și intră în casă. De pe pat, îl priveau ceilalți doi copii, Costică și Mitică, care se jucau cu un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Umbre de fum privesc disperat pe ferestre, caut și sper vii sau nu... cern nădejdi; clonarea mea continuă, voi trage alt bilet la loz în plic. Metoda secretă hormoni excitanți, induce dopamină dragostea e stăpână, dorințe înșelătoare și atracții alternante. Memorez traumatismele până la ștergerea lor
Programarea omului. Atac by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83906_a_85231]
-
-o pe Zina. Dar și prietenul meu se pare că devine copil numai după câteva pahare. Sting veilleusa, rămâne ca unică sursă de lumină televizorul cu umbre tremurate albăstrii - peste maximum un sfert de oră, ne trezim într-un bubuit disperat de uși. Pe fata cea mică a vecinului o mușcase rău de fund cățeaua țiganilor de pe stradă. Dacă moare, doamna Liana, eu ce mă fac? se tânguie Sile în bucătărie ca un copil, parcă faptul ar fi fost gata împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
așezat pe o băncuță În fața unei curți să-mi trag sufletul. M-a pufnit și râsul de spectacolul pe care Îl dădusem, Îmi imaginam cum apăream În fața celorlalți; fugisem În urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni din autobuz nu mă văzuse și nici șoferul. Era un râs ce nu puteam să mi-l explic (dea râsul-plânsul) făcând-o și pe colega mea să râdă și să nu mai fie necăjită din cauza genții. Cineva
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
prin spânzurare, treisprezece generali revoluționari din armata maghiară care visaseră că pot să se elibereze de sub puterea austriacă. Parcă le vedeam fețele inexpresive și resemnarea din priviri cu funia amenințătoare clătinându-se înaintea ochilor, lumea cârcotașă huiduindu-i și prieteni disperați care nu puteau să-i ajute să scape cu viață. Se așternuse o liniște surdă tăiată din când în când de câte un croncănit de ciori, de foșnetul frunzelor moarte și de vânt. N-au fost decât cinci unguri, mi-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ieșeam din sală și mă ascundeam pe unde apucam să pot fuma cu sete țigară de la țigară. Le sudam, cum îmi plăcea mie să spun și nu mă opream decât atunci când mi se făcea rău. De dincolo de porți, un strigăt disperat tăia liniștea în clipe de groază și pașii grăbiți desenau o urmărire. Căminul era situat într-un cartier plin de țigani și de multe ori aveam de-a face cu ei. De data asta o fată era cea urmărită. Am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vizor. Tocmai se apropie de mine, când Erjika, fata cea blondă care fusese urmărită și de la care pornise întregul scandal, vântură o sticlă de băutură deasupra capului și voi să-l lovească pe la spate pe țigan. I-am făcut semne disperate să ascundă imediat sticla, fiindcă oricine era prins cu alcool în incinta internatului risca externarea în prima fază, iar la următoarea abatere era exmatriculat fără drept de apel. Blondul profită de clipa mea de neatenție șimi trimise un pumn în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
La un moment dat el se întoarse și o lovi peste față. Șocul fusese atât de mare pentru biata Creață Lîncât picioarele i se muiaseră și dădu să cadă. El o prinse de după umeri și o ridică pe brațe. Zbiera disperat la cei din jur să i se aducă apă. Am sărit ca un arc care fusese prea întins și se rupsese, dar n-am făcut nici un pas căci cineva mă prinse de mână. Nu mai e treaba ta, am auzit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]