5,717 matches
-
ce spunea vodă când a pomenit de moștenirea ce a lăsat Chelsiia fiicei sale Maria: “Casăli ei, cu pivniți de piatră și cu cinci dughene, ce-s pe Podul Vechiu, unde ședu arcarii”. Cred că îți mai amintești de poruncile domnești privind viile nelucrate. Uite că la 28 octombrie 1698 (7207) Antioh Cantemir poruncește: “Dat-am cartea domniei mele rugătoriului nostru egumănul... de la Cetățuie, să hie volnic cu cartea domniei mele” ca să ia viile nelucrate din Valea Cozmoaiei fiindcă “acele vii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că “ Aceste vii cu pomăt și cu loc cu tot le-am dat... sfintei mănăstiri de la Bărboi”, ba că “iar și mai multe am dat pentru părintele Nohit egumenul... și să aibă a-și face părintele Nohit egumenul și dres domnesc”. Păi părintele Nohit egumenul n-are decât să-și facă dres domnesc și pace. Nu-ți amintești de un mitropolit despre care am mai vorbit noi, care s-a făcut stăpân pe niște danii către Mitropolie și chiar mai mult
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dat... sfintei mănăstiri de la Bărboi”, ba că “iar și mai multe am dat pentru părintele Nohit egumenul... și să aibă a-și face părintele Nohit egumenul și dres domnesc”. Păi părintele Nohit egumenul n-are decât să-și facă dres domnesc și pace. Nu-ți amintești de un mitropolit despre care am mai vorbit noi, care s-a făcut stăpân pe niște danii către Mitropolie și chiar mai mult, le-a lăsat moștenire nepoților sfinției sale? Iată acum o danie limpede făcută
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o poiană care de care mai frumoasă, s-a nimerit ca una largă și luminoasă să fie taman în locul unde se întrolocau două drumuri însemnate. Cel ce venea dinspre Țara de Jos, prin Vaslui, cu cel ce curgea de la ctitoria domnească a Bârnovei. Un loc mai potrivit și mai frumos pentru așezarea unui han nici că se putea găsi. Pe aici treceau chervanele încărcate cu mărfuri aduse din porturile Brăilei și Galaților. Pe aici treceau poștalioanele, apoi cotiugaragiii care cărau lemne
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
neam și pentru țară, dacă nevolnicii zilelor noastre ne sfarmă, ne ciuruiesc și ne risipesc?! Nica sfânt!” Zguduitoare mărturisire! Peisagist desăvârșit, Ion Muscalu descrie minuțios locurile și toponimia pe unde își poartă eroii, dovedinduse un profund cunoscător al genealogiilor familiilor domnești românești și nu numai, ci și a celor tătărăști și creștine din Crimeia, de unde Ștefan cel Mare și-a ales-o ca soție pe Maria de Mangop, poloneze, rusești, turcești, ungurești, austriece. Fără să vrei, gândul te duce la uriașa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
celor tătărăști și creștine din Crimeia, de unde Ștefan cel Mare și-a ales-o ca soție pe Maria de Mangop, poloneze, rusești, turcești, ungurești, austriece. Fără să vrei, gândul te duce la uriașa documentare înfăptuită de autor, de la îmbrăcămintea familiilor domnești și a obiceiurilor de la curți până la descrierea armamentului de epocă sau a etichetei protocolare și alimentației. Lucrarea de 540 de pagini se citește cu interes și ușurință, autorul derulându-și subiectul într-un dialog continuu între personaje, pigmentat din când
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
A plouat trei zile în șir. A trecut prin închisorile lui Dej. L-au ridicat din gară, pentru o glumă. Se cam întrecuse cu paharele (spunea ca Sadoveanu, vutcă și ca Alecu Russo, vișinap). Și el, și cei doi "băutori domnești", de vin gratis, plătit, adică, de părintele. Șugubăț, a cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa li se zicea hamsiilor sărate pe-atunci, "ruși". "Vreau să mănînc ruși cu ceapă. Dă-mi să mănînc ruși". Duși au fost la pîrnaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atunci în nedreapta orânduire burghezo-moșierească am obținut imediat audiența la boierul-boier cu adevărat care probabil că avea ca ascendenți pe unul dintre acei viteji care au apărat țara și a fost răsplătit cu o sfoară de moșie consemnată în hotărâri domnești și întărite de zapise cu peceți grele de semnificații. Mă gândeam că boierul de neam vechi avea o serie de calități care impuneau respect față de persoana respectivă, care, pe parcursul timpului, a fost mai aproape de cei care se aflau în jurul său
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Și vor să răsucească iar destinele Basarabiei spre Răsăritul cel hrăpăreț de pământuri străine. Pleava se crede bob și vrea să dea rod. În „Domnișorii”, conchide că: „Astăzi... se ridică dintre noi câte un îndrăzneț și... se năpustește împotriva scaunului domnesc al poeziei românești, vrând să-l lase fără stăpân. Câinii latră, iar Domnul (Eminescu) stă în scaunul său dobândit prin iubire, prin trudă și har dumnezeiesc”. în „Iartă-mă, frate codre”, afirmă că: „De demult, când neamuri fără țară și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și păstrează în mare parte forme arhaice, ca limbă moartă de cultură. Aceasta este limba în care s-a citit și cântat liturghia și la români, timp de secole, până în secolul XVII inclusiv, și în care s-au scris hrisoavele domnești, letopisețele, actele particulare și toată literatura medievală românească. Pentru scrierea în noua limbă s-a alcătuit și un alfabet propriu, chirilic, de la numele apostolului slavilor, Chiril, numit popular "buchii", folosit și de români, până la mijlocul secolului al XIX-lea. Ucenicii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmare a stăpânirii bizantine, unii preoți vlahi și slavo-bulgari s-au refugiat în nordul Dunării, unde și-au continuat activitatea cărturărească în limba slavă. În aceste împrejurări, a fost adoptată slavona de către clerul și clasa cnezială slavo-românească, apoi de cancelariile domnești. Evident, poporul, mulțimea, vorbea românește, predica se rostea în aceeași limbă, dar liturghia și celelalte slujbe se făceau în slavonește, și aceasta timp de sute de ani! În același timp, ritul bizantin de limbă slavă, consideră Pr. Păcurariu, în împrejurările
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Preslav, în Bulgaria, la începutul secolului al X-lea, într-un anumit context istoric. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, au răsunat în bisericile noastre românești de la orașe și sate, cuvintele neînțelese de popor ale liturghiei slave. Apoi, actele cancelariei domnești pentru stăpânirea moșiilor, zapisele de vânzare, cronicile și poruncile de judecată se scriau în slavonă. Chiar și după înlocuirea, în Țările Române, a limbii slavone cu limba română, limba poporului a păstrat în scris haina străină a slavoniei, însemnându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în limba română a termenului "boliar" (boier) din limba bulgară și a unor cuvinte ca jupan (jupân), slugă ș.a. Această influență explică și introducerea limbii slave vechi-"slava bisericească" sau "vechea bulgară" în liturghia bisericii ortodoxe române și în cancelaria domnească a statelor medievale românești. Astfel, liturghia, tradusă în limba slavă veche, în a doua jumătate a secolului al IX-lea, de către apostolii Chiril și Metodiu, a fost adusă în Bulgaria, în timpul țarului Simeon. Atât liturghia cât și întreaga terminologie privind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
superioritatea lor numerică, ci numai prin situația lor superioară, prin poziția lor dominantă, ca alogeni, față de societatea autohtonă, prin pătrunderea lor în rândurile stăpânilor de obști sătești. Liturghia în limba slavă bisericească, impusă românilor, în secolul al X-lea, cancelaria domnească și boierească în limba slavonă, adoptată de statul medieval românesc nu se pot explica decât prin existența unei categorii slave dominante, care se bucura de o situație socială superioară față de autohtoni. La aceeași concluzie conduce și onomastică slavă (numele de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
judecie (deoarece cneazul se numește și jude), și stăpânirea boierului, denumită uric, cu privilegiul de imunitate. Atât judecia cât și uricul înseamnă stăpânire feudală, dar prima era stăpânire de fapt, alodială, fără privilegiu, iar a doua era bazată pe privilegiul domnesc. Sunt cazuri în Moldova (târziu, după 1400), când stăpânirea cnezială (judecia) se transformă în stăpânire boierească (uric). În Tara Românească, cnezii, menționați târziu, în secolul al XV-lea, reprezintă o instituție identică cu aceea din Transilvania și Moldova. Și cnezii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trecerea pe cale economică de la obștea țărănească la o comunitate liberă orășenească, este o formă, încă una, de creație socială românească medievală. Obștea țărănească se diferențiază din interior, transformându-se în oraș pe baza dezvoltării meșteșugurilor și dobândirii, ulterioare, a privilegiului domnesc. Pe baza datelor istorice putem deduce originea vieții orășenești în țările române: în Transilvania, orașele erau așezate pe pământul regesc ("crăiesc"), în virtutea dreptului de cucerire; în Țara Românească și Moldova, înainte de întemeierea statului, în acele mici târguri de văi, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievodală, iar în secolul al XIII-lea, aici se afla reședința, prima capitală a Țării Românești. Argeșul oferă un model de habitat urban pentru secolele XIII și XIV și nu este o întâmplare că aici s-a instalat prima reședință domnească. Un alt centru urban, Câmpulungul, ce datează din secolul al XIII-lea, era situat pe drumul de legătură cu Brașovul, unde se afla o colonie săsească. Orașul este atestat la 1300 (după inscripția "comes Laurentius") și era un important punct
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și denumirea de Codru Vlăsiei (al românilor), D. Cantemir arată în Descriptio Moldaviae, că ținuturile Vrancea, Câmpulung și Tigheciul erau vechi republici, ținuturi libere țărănești (răzășești). Aceste organizații politice țărănești depindeau, după întemeierea statului, direct de domnie, fiind considerate proprietate domnească. Județele (ținuturile) din cele două țări erau, după întemeierea statului, o continuare a vechilor voievodate din epoca prestatală. Organizarea teritorială în voievodate a fost general românească, în spațiile intrași extra-carpatice . Voievodatele, termen slav, numite astfel de la voievozi, aveau însă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păgâni (tătari). Să fim înțeleși: tătarii n-au plecat de bunăvoie din țara pe care o stăpâniseră până atunci (mai ales Bărăganul). Astfel, dacă tradiția populară despre întemeiere are o parte de adevăr, aceasta trebuie căutată în versiunea din jurul scaunelor domnești de la Argeș și Câmpulung-ea nu știe despre "descălecatul" de peste munți, dar ține minte lupta lui "Negru Vodă" cu tătarii, când s-a "mântuit" țara de ei. De aceea, putem susține fără teama de eroare că lupta domnului întemeietor cu tătarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a ajuns să-și impună voievodul, "care este acum domn român, cu tendința de a ocupa tot teritoriul locuit de neam" (Iorga). Pe locul acela s-a ridicat o "curte", o modestă așezare, devenită apoi Curtea de Argeș, denumirea indică o reședință domnească. Ordinea bisericească, pe care am constat-o încă de la 1234 (vezi scrisoarea papei Grigore IX), înconjura și ocrotea, consfințea domnia. Existența unor vlădici la Argeș, înainte de Basarab, este în afară de orice îndoială. Cu cine, de la Seneslau înainte, s-ar fi sfințit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi așezat la Râmnic-"Noul Severin". Pe planul vieții personale, Alexandru avea două fiice, dintr-o căsătorie anterioară, una fiind soția lui Stracimir, țarul bulgar de la Vidin, iar alta consoarta țarului sârb, Uroș. În acel moment, influență puternică la curtea domnească de la Argeș o avea doamna Clara, a doua sa soție, catolică ferventă-aceasta și-a căsătorit fiica cu palatinul Ungariei, Ladislau de Opolia, întărind și mai mult influența catolică la curte și în țară. Dar, în anii următori, relațiile între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a toată Ungrovlahia". Actul din 1359 avea și o dimensiune politică, domnul Țării Românești avea nevoie de recunoașterea statului său de către împăratul de la Constantinopol, chiar dacă o făcea indirect. Reședința mitropoliei Ungrovlahiei a fost la Argeș, unde se afla și scaunul domnesc. Jurisdicția noii Mitropolii se întindea asupra întregii țări, în scrisoarea patriarhală Iachint este menționat ca "mitropolit a toată Ungrovlahia".22 Actul însemnat, care marchează marea sa operă: pentru consolidarea neatârnării țării, el întemeiază, în 1359, scaunul mitropolitan la Argeș, capitala
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâi, faptul cu totul neobișnuit, al schimbării numelui voievodului în cursul domniei. El subliniază că schimbarea numelui în cursul domniei nu se putea întâmpla decât în urma schimbării confesiunii religioase. Al doilea argument se bazează pe analiza frescei din pronaosul Bisericii domnești de la Curtea de Argeș, unde icoana "deisis" îl include, în mod neobișnuit, pe Sf. Nicolae, la picioarele căruia se află domnul muntean, numit acum, după convertire, Nicolae Alexandru. Prin acțiunea sa, Țara Românească intra pentru multe secole în orbita lumii bizantine.23
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
constituirea ierarhiei bisericești superioare. Sub Petru Mușat (1374-1391), urmașul lui Lațcu, de pildă, s-au construit cetăți și mănăstiri de piatră, s-au emis primele monede ale țării (groșii de argint), s-au închegat primele orașe-târguri, a fost organizată cancelaria domnească, s-a instituit prima mitropolie a Moldovei, la Suceava, noua capitală a statului, devenită reședință domnească și mitropolitană. Mitropolia Moldovei Istoriografia noastră de până acum susținea că, după întemeierea statului Moldova, sub domnii Bogdan și Lațcu, nu a existat o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cetăți și mănăstiri de piatră, s-au emis primele monede ale țării (groșii de argint), s-au închegat primele orașe-târguri, a fost organizată cancelaria domnească, s-a instituit prima mitropolie a Moldovei, la Suceava, noua capitală a statului, devenită reședință domnească și mitropolitană. Mitropolia Moldovei Istoriografia noastră de până acum susținea că, după întemeierea statului Moldova, sub domnii Bogdan și Lațcu, nu a existat o organizare bisericeascp ortodoxă. Pr. Păcurariu, în binecunoscuta sa sinteză, contestă această susținere și scrie, pe bună
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]