5,649 matches
-
numărul 1409, având și este format din 4 obiective: Prima construcție descoperită pe actualul loc al Curții Domnești datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Acesta a construit o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară (cu lungimea de 18,50 m și lățimea de 7 m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară (cu lungimea de 18,50 m și lățimea de 7 m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura de est. În vremea domniei sale este atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un incendiu violent a distrus Curtea Domnească, construcția din lemn fiind complet distrusă. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea Domnească. Peste resturile clădirii din lemn a lui Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
atestată arheologic existența unui pavaj din prundiș. În a doua jumătate a secolului al XV-lea un incendiu violent a distrus Curtea Domnească, construcția din lemn fiind complet distrusă. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) s-a reconstruit Curtea Domnească. Peste resturile clădirii din lemn a lui Petru Mușat (aflată înspre nord) s-a construit o casă de piatră cu parter, iar clădirea din zid cu beciuri de pe latura de est a fost extinsă spre sud. Lucrările s-au finalizat
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
existenței Casei Domnești a avut loc în iulie 1675, în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino (1674-1675, 1684-1685), când domnitorul a dispus distrugerea cetăților Sucevei, a Neamțului și a Hotinului. În anul 1700, solul polonez Rafael Leszczynski a găsit aici "„un palat domnesc de zid, pustiu”". Ruinele Curții Domnești din Suceava au intrat în atenția cercetătorilor și restauratorilor abia la începutul anilor 50’ ai secolului al XX-lea. Zidurile fostei curți s-au conservat pe o înălțime ce variază între 1 și 5
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
aflau ateliere meșteșugărești (în special ateliere de olari). Pe locul unei clădiri mai vechi, a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea o clădire cu parter și pivnițe. Clădirea avea rolul de Han Domnesc, aici fiind adăpostiți oaspeți de seamă, mari negustori, călători străini sau dregători veniți la domnie. În anul 1775, nordul Moldovei a fost anexat de către Imperiul Habsburgic. În perioada stăpânirii austriece, în Hanul Domnesc s-a amenajat un casă de vânătoare
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
și pivnițe. Clădirea avea rolul de Han Domnesc, aici fiind adăpostiți oaspeți de seamă, mari negustori, călători străini sau dregători veniți la domnie. În anul 1775, nordul Moldovei a fost anexat de către Imperiul Habsburgic. În perioada stăpânirii austriece, în Hanul Domnesc s-a amenajat un casă de vânătoare pentru membri familiei imperiale. Aici poposeau boierii și demnitarii austrieci când se întorceau de la vânătoare. Clădirii i s-a adăugat un etaj cu patru încăperi, unde se pătrundea de pe o scară exterioară. După
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
expoziția permanentă a fost reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor șase zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuți, Câmpulung și bazinul Dornelor. Clădirea a devenit apoi sediul Muzeului Etnografic al Bucovinei. Clădirea fostului Han Domnesc a fost revendicată în instanță de către Ustinia Colomenschi, moștenitoarea foștilor proprietari ai imobilului. În anul 2004 Tribunalul Suceava a respins solicitarea de retrocedare pe motiv că imobilul făcea parte din categoria clădirilor de utilitate publică. Recursul făcut de solicitantă la
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
Județean cu Ustinia Colomeischi s-a stabilit suma de un milion de lei ca preț al tranzacției. Ca urmare a Hotărârii de Guvern nr. 1471 din 26 decembrie 2009, mai multe clădiri care aparțineau Complexului Muzeal Bucovina și anume Hanul Domnesc, Cetatea Zamca, muzeele de istorie și științe ale naturii au fost trecute din proprietatea Ministerului Culturii în proprietatea publică a Consiliului Județean Suceava. Clădirea fostului Han domnesc are două nivele și pivnițe. Parterul are ziduri groase din piatră, având un
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
decembrie 2009, mai multe clădiri care aparțineau Complexului Muzeal Bucovina și anume Hanul Domnesc, Cetatea Zamca, muzeele de istorie și științe ale naturii au fost trecute din proprietatea Ministerului Culturii în proprietatea publică a Consiliului Județean Suceava. Clădirea fostului Han domnesc are două nivele și pivnițe. Parterul are ziduri groase din piatră, având un gang central de unde se pătrunde în patru încăperi. Camerele au intrări cu portale în arc semicircular, pardoseli de cărămidă, tavane boltite și ferestre supraînălțate de arcuri semicirculare
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
a nu scoate din țară bunurile de patrimoniu. Astfel au fost salvate de la înstrăinare obiecte importante din patrimoniul național, multe dintre ele având să fie adunate un an mai târziu în cadrul Muzeului național de antichități, instituit de Cuza prin decret domnesc. Cuza a poruncit să fie controlată gestiunea mănăstirilor, ocazie cu care au fost scoase la iveală numeroase nereguli în evidența și gestionarea fondurilor. În iulie 1863 guvernul a oferit o sumă importantă călugărilor greci drept despăgubire (30 milioane franci), dar
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
de satul Lopatnic se varsă în Prut. Denumirea rîului, în opinia savantului Ion Dron, are la bază un nume vechi de proveniență antroponimică româneasca - Lopată. Un Mihul Lopată - "tatăl lui Ilie si bunicul lui Crăciun" este pomenit într-un hrisov domnesc din anul 1546. De-a lungul veacurilor denumirea rîului a suferit unele modificări: din Lopată a trecut în Lopătești, iar mai apoi în Lopatinți și Lopatnic. Cert este că la începuturi rîul purta numele Lopată, luat de la un nume personal
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
este că la începuturi rîul purta numele Lopată, luat de la un nume personal devenit mai tîrziu și nume de familie. Satele, care iși au vatra pe malurile rîului Lopatnic, sunt sate vechi moldovenești, cu o istorie de secole, cu hrisoave domnești și cu demnitate răzășească. În comuna Caracușenii Vechi își doarme somnul de veci o personalitate de vază, scriitorul Constantin Stamati-Ciurea, care vorba dînsului "nu a vînat glorie sau profit" din carțile sale, ci deșteptarea și iluminarea poporului. Satele de pe malurile
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
de Ștefan cel Mare în anul 1493 în satul Cotnari (județul Iași). Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Cotnari a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare , ca parte a Ansamblului medieval "Curtea Domnească" din Cotnari. Satul Cotnari este atestat din anul 1441 sau după alte surse, din 1448, aici existând conform tradiției o curte domnească. Cu timpul, curtea s-a destrămat, din ea rămânând astăzi doar niște hrube (vestitele pivnițe domnești). Biserica "Cuvioasa
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare , ca parte a Ansamblului medieval "Curtea Domnească" din Cotnari. Satul Cotnari este atestat din anul 1441 sau după alte surse, din 1448, aici existând conform tradiției o curte domnească. Cu timpul, curtea s-a destrămat, din ea rămânând astăzi doar niște hrube (vestitele pivnițe domnești). Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Cotnari este atribuită de tradiție domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504). Pisania a fost distrusă, astfel că nu se cunosc date
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
medieval "Curtea Domnească" din Cotnari. Satul Cotnari este atestat din anul 1441 sau după alte surse, din 1448, aici existând conform tradiției o curte domnească. Cu timpul, curtea s-a destrămat, din ea rămânând astăzi doar niște hrube (vestitele pivnițe domnești). Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Cotnari este atribuită de tradiție domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504). Pisania a fost distrusă, astfel că nu se cunosc date referitoare la construcția lăcașului de cult. În Lista monumentelor istorice din județul Iași este trecut anul
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
Detaliile arhitecturale și informația transmisă de Grigore Ureche au dus la concluzia că această biserică aparține perioadei rareșiene. Și alte argumente susțin această ipoteză: Petru Rareș era originar din târgul Hârlău (unde Ștefan cel Mare locuise o perioadă la Curtea domnească de acolo și înălțase o biserică cu hramul "Sf. Gheorghe") și a locuit între anii 1530-1532 la Curtea Domnească din Hârlău. Biserica a fost construită probabil în a doua domnie a lui Petru Rareș (1541-1546), potrivit lui Grigore Ureche. Rolul Curții
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
alte argumente susțin această ipoteză: Petru Rareș era originar din târgul Hârlău (unde Ștefan cel Mare locuise o perioadă la Curtea domnească de acolo și înălțase o biserică cu hramul "Sf. Gheorghe") și a locuit între anii 1530-1532 la Curtea Domnească din Hârlău. Biserica a fost construită probabil în a doua domnie a lui Petru Rareș (1541-1546), potrivit lui Grigore Ureche. Rolul Curții domnești de la Hârlău s-a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
de acolo și înălțase o biserică cu hramul "Sf. Gheorghe") și a locuit între anii 1530-1532 la Curtea Domnească din Hârlău. Biserica a fost construită probabil în a doua domnie a lui Petru Rareș (1541-1546), potrivit lui Grigore Ureche. Rolul Curții domnești de la Hârlău s-a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte domnească. Între anii 1624-1626, ca urmare a arderii curții domnești din Iași la 2 octombrie 1624, domnitorul Radu
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
fost construită probabil în a doua domnie a lui Petru Rareș (1541-1546), potrivit lui Grigore Ureche. Rolul Curții domnești de la Hârlău s-a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte domnească. Între anii 1624-1626, ca urmare a arderii curții domnești din Iași la 2 octombrie 1624, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) și-a mutat la reședința domnească de la Hârlău. . Curtea domnească din Hârlău a decăzut după moartea lui Radu Mihnea. În
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
Petru Rareș (1541-1546), potrivit lui Grigore Ureche. Rolul Curții domnești de la Hârlău s-a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte domnească. Între anii 1624-1626, ca urmare a arderii curții domnești din Iași la 2 octombrie 1624, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) și-a mutat la reședința domnească de la Hârlău. . Curtea domnească din Hârlău a decăzut după moartea lui Radu Mihnea. În anul 1727, curtea domnească era încă intactă, ea fiind
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte domnească. Între anii 1624-1626, ca urmare a arderii curții domnești din Iași la 2 octombrie 1624, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) și-a mutat la reședința domnească de la Hârlău. . Curtea domnească din Hârlău a decăzut după moartea lui Radu Mihnea. În anul 1727, curtea domnească era încă intactă, ea fiind vizitată de către Scarlat Ghica, fiul domnitorului Grigore II Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748). Ca urmare a
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
ca urmare a arderii curții domnești din Iași la 2 octombrie 1624, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) și-a mutat la reședința domnească de la Hârlău. . Curtea domnească din Hârlău a decăzut după moartea lui Radu Mihnea. În anul 1727, curtea domnească era încă intactă, ea fiind vizitată de către Scarlat Ghica, fiul domnitorului Grigore II Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748). Ca urmare a faptului că rolul orașului Hârlău scăzuse, biserica s-a ruinat în decursul timpului. În anul 1779, marele spătar
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
orașului Hârlău (județul Iași), la o distanță de 74 km de municipiul Iași. Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul . Ea este considerată parte a ansamblului Curții domnești din Hârlău, alături de ruinele curții domnești. Biserica a servit drept model pentru Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Încă din secolul al XIV-lea, Hârlăul a fost unul dintre cele mai importante centre economice și politice ale Moldovei. Prima sa atestare documentară
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
distanță de 74 km de municipiul Iași. Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul . Ea este considerată parte a ansamblului Curții domnești din Hârlău, alături de ruinele curții domnești. Biserica a servit drept model pentru Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Încă din secolul al XIV-lea, Hârlăul a fost unul dintre cele mai importante centre economice și politice ale Moldovei. Prima sa atestare documentară provine dintr-un act din 1
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]