14,427 matches
-
loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
ban și iarăși mare vornic în 1719. Considerația pe care i-a arătat-o fanariotul nu îl va împiedica pe P. să uneltească și împotriva lui și - refugiat la Brașov între 1716 și 1718 - să facă front comun (el, vechiul dușman al Cantacuzinilor) cu cei ce voiau să îl aducă pe tron pe fiul lui Șerban Cantacuzino, sprijinit de austrieci. Valurile care au trecut peste el l-au făcut să îmbrace rasa monahală la mănăstirea Radu Vodă din București, în 1724
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
odată Muntevechelul, fiind haliv la leatul turcesc 230, iar de la Hristos 817”). Cronica lui P. dispune de realizări ce depășesc vizibil tiparele din povestirile identificate în letopisețele predecesorilor săi. Construcția narațiunii - fie că este vorba de istorisiri moralizatoare, de pamflete (dușmanii scriitorului sunt nenumărați, ai domnitorului la fel) ori de un fel de proză de aventuri (precum cea care relatează „răpirea lui Nicolae Mavrocordat”) - este mereu complicată, cu conjecturi interesante, cu intersectări și supraetajări dibaci utilizate. Aceste structuri sunt neîndoielnic un
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
în vreme ce, într-o suită de omnisciente articole de direcție, sunt indicate „cu claritate” prioritățile „adevăratului” creator de ficțiune (Pan M. Vizirescu, Scriitorul în Statul Național, I.P. Prundeni, Rostul scriitorilor). Caracterul imperativ al unor formulări, alături de permanentul apel la intransigență față de dușmanul „de rasă” ajung să caracterizeze pagina a doua a jurnalului, care găzduiește rubrici precum „Litere-Știință-Arte”, „Teatru-Revistă-Cinema”, „Lampa lui Aladin”, „Porunca literară, artistică și culturală”, „Mișcarea literară și artistică”, „Minte și inimă românească”, „Carnet literar și artistic”, „Cărți noi”. Ani întregi
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
P.N.V., Popa ăl bătrân) ș.a. Ion Agârbiceanu este prezent aproape de la început, cu un mare număr de schițe și nuvele (Adormirea lui Moș Ioniță, Râvna părintelui Man, Lumea bătrânilor, Legământul diavolului, Baba Ilina se pregătește de drum, Se-mpacă doi dușmani, Pocăința neamului). Alți prozatori cu afinități sămănătoriste sunt Emil Gârleanu (Călătorie, O lacrimă pe o geană), I. Al. Brătescu- Voinești (Părtașul), Cezar Petrescu (Învierea căpitanului Lazăr, Omul din vis), Caton Theodorian (De închiriat, În paraclisul iubirii), Al. Lascarov-Moldovanu (O vizită
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
relatări contradictorii: după opinia uneia dintre odraslele lui Spirache, Traian, părere împărtășită unanim de familie, cuvântarea este un dezastru, spulberând definitiv întreaga lor strădanie, pe când agentul electoral dă un verdict de politician profesionist: „O lovitură, o bombă căzută în tabăra dușmanului tocmai la momentul oportun”. De fapt, prestația electorală a lui Spirache este în perfect acord cu structura lui. Dacă politicii i se acordă un spațiu secundar de desfășurare, prim-planul descripției comice este acaparat de tabloul moravurilor familiale, de peripețiile
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
are asemănări numeroase și cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Într-o manieră comică, adesea de parodie, poetul imaginează o dispută dusă în parlamentul animalelor pe marginea nedreptăților săvârșite de Vulpe în timpul cât fusese prim-ministru, acuzatorul fiind Lupul, dușman și adversar politic. Dar cele cincisprezece cânturi se desfășoară greoi, împiedicate atât de lungimi de prisos, cât și de dificultatea cu care e mânuită ironia. Aluziile la evenimentele politice din timpul lungii guvernări liberale dintre 1876 și 1888 sunt mult
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
aspră, melancolia s-a transformat, brusc, într-o stare de spirit iacobină. S-ar potrivi aici un verb folosit din ce în ce mai rar în limba română actuală: a afurisi. P. e un maestru al afuriseniei. Știe ca nimeni altul să-și afurisească dușmanii. De aceea îl iubește pe Tudor Arghezi (când îl iubește) și își alege cu grijă cuvintele care pot ucide. În astfel de momente, eseul biografic pe care îl scrie pare sufocat de monștrii nemerniciei. Petru Groza ar fi „o prostituată
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
cele două modalități sunt reluate în Poeme cu vin și haiduci, unde un text, Eu, creionează un autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când mirosea ucazul că-i dușman”) și o „artă poetică” („Îmi place versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place să o prind/ Ca lupul căprioara pe viroagă./ Nu cred în sulimanul de cuvinte/ Cum maică-mea în dresuri n-
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
însă și direct, prin impunerea de către un subsistem sau sistem al logicii sale celorlalte subsisteme sau sisteme, diminuând corespunzător capacitatea acestora de autoorganizare și funcționare eficientă. Starea de urgență este un exemplu de dominare. O colectivitate amenințată de un pericol (dușman extern, conflicte interne grave, catastrofe naturale) va accentua importanța subsistemului de apărare corespunzător. Acesta va primi cea mai mare parte a resurselor disponibile și va subordona toate celelalte subsisteme. Știința, învățământul, producția își vor mobiliza, la rândul lor, resursele pentru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu fapte mult mai depărtate de mine, nu numai în timp și spațiu, ci și din punctul de vedere al cadrului social în care se desfășoară. Îl văd pe Ștefan cel Mare organizând Moldova pentru a face față atacurilor diferiților dușmani, dar îl văd și pe Nero dând foc Romei, pe Hitler făcând planuri să cucerească întreaga lume. Asemenea acte nu îmi mai sunt familiare. Mă șochează, mă intrigă. Nu le înțeleg. Narațiunea istorică are deci proprietatea de a crea în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o soluție suficient de bună: descoperirea unor resurse economice suplimentare, înfrângerea unor forțe interne sau externe ce acționauîmpotriva imperiului. În acest caz, criza este doar amânată o perioadă de timp, până este epuizată și respectiva resursă sau până apar alți dușmani suficient de puternici. Putem conclude, în acest caz, că evenimentul nu modifică structura propriu-zisă a ciclului, ci are doar o influență locală, dar tot pe liniile structurii propriu-zise: multiplicarea resurselor, învingerea dușmanilor sau grăbirea descompunerii. Să luăm un alt exemplu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
epuizată și respectiva resursă sau până apar alți dușmani suficient de puternici. Putem conclude, în acest caz, că evenimentul nu modifică structura propriu-zisă a ciclului, ci are doar o influență locală, dar tot pe liniile structurii propriu-zise: multiplicarea resurselor, învingerea dușmanilor sau grăbirea descompunerii. Să luăm un alt exemplu: constituirea statelor române. Cercetătorul poate încerca să pornească de la un model structural mai general, care ar putea fi, aproximativ, de următorul tip: • Premisele procesului: existența unor comunități social-economice relativ autonome, dar care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
realizate, selecția naturală poate, datorită întâmplării, să amplifice nu neapărat mutația cea mai bună, ci una dintre cele satisfăcătoare. Individul care este purtătorul celei mai bune mutații poate avea ghinionul să se întâlnească nas în nas cu cel mai mare dușman al său, care îl va înghiți fără nici un scrupul. • În modelul cibernetic, nefiind implicată în nici un fel decizia, incertitudinea nu există ca stare a sistemului. Mecanismele spontane nu sunt caracterizate prin incertitudine, spre deosebire de cele decizionale. • Modelul decizional prezintă o serie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contrar, recăderea poate fi suportată cu atât mai rău cu cât gestiunea sinelui n-a fost nici conceptualizată nici programată. Sedințele de bilanț au atât o vocație terapeutică cât și de educare a sănătății, ceea ce este un concept recent. Evitările: dușmanii pacientului și ai terapeutului Inainte a a ajunge la sfârșitul acestui parcurs terapeutic, drumul este semănat cu obstacole care, în cea mai mare măsură, nu sunt trunchiuri de copaci care-l blochează într-un mod ostentativ (ar fi prea simplu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
individualizate caractere ale creației sale și în special prin atipicitatea personajelor. Deși reflectă, ca întreaga proză narativă a timpului, lupta de clasă, povestirile conțin pitoresc nefuncțional, iar unii dintre „eroi” se disting nu prin fermitate revoluționară, prin intransigență în reprimarea dușmanului sau, dimpotrivă, prin hidoșenia morală proprie „exploatatorilor”, ci prin felurite ciudățenii. Nimeni nu nega autenticitatea picturii de mediu, dar - se spunea - clasa muncitoare nu are nevoie de orice autenticitate. Adevărul este că de la început prozatorul narează întâmplări neobișnuite, stranii, multe
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Boehme pentru formularea unor legi ale „cunoașterii transdisciplinare”, opusă uneia „disciplinare”. Astfel, transdisciplinaritatea este o viziune-program a „complectudinii” umane, care nu este nici religie, nici „știință a științelor”, ci un manifest-utopie al unui savant, bun cunoscător al fizicii cuantice, dar dușman al dogmatismului științific, și care, bântuit de idealul de tip renascentist al sintezei integratoare și de convingerea existenței „terțului inclus”, proiectează o intersectare și o intercomunicare între științele exacte, umanioare, arte, mitic și religios. Două ar fi personalitățile obsedante pentru
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
la Aiud (1941- 1942), trece prin experiența frontului și a prizonieratului. Întors acasă, frecventeză cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale (1945-1948), pe care le va încheia abia în 1974 la Institutul de Studii Economice, fiindcă fusese arestat în timpul studenției, ca „dușman al noii orânduiri”, și încarcerat la Jilava, Poarta Albă, Aiud ș.a. Acum, între 1948 și 1953 și din 1958 până în 1964, face cunoștință cu mai toate închisorile comuniste. Eliberat, lucrează ca expert contabil în mai multe instituții din București. În
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
cel mai pregnant activitatea de folclorist a lui P. este culegerea de mitologie populară. Lucrările Sfârșitul lumii (1911), Povestea lumii de demult (1913), Diavolul învrăjbitor al lumii (1914), Cerul și podoabele lui (1915), Văzduhul (1916) și Mitologie românească, volumul I: Dușmani și prieteni ai omului (1916), volumul II: Comorile (1916), volumul III: Pământul (1924), mai toate cu subtitlul După credințele poporului român, conțin un bogat material prezentat in extenso, fără scurtarea unor variante, abordarea fiind descriptivă. Lipsesc trimiterile comparatiste care, după
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
București, 1913; Diavolul învrăjbitor al lumii. După credințele poporului român, București, 1914; ed. îngr. Antoaneta Olteanu, București, 2001; Un tăciune și-un cărbune. Povești, București, 1914; Cerul și podoabele lui. După credințele poporului român, București, 1915; Mitologie românească, vol. I: Dușmani și prieteni ai omului, București, 1916, vol. II: Comorile, București, 1916, vol. III: Pământul. După credințele poporului român, București, 1924; Văzduhul. După credințele poporului român, București, 1916; ed. îngr. și pref. Antoaneta Olteanu, București, 2001; Cartea cântecelor de țară, Chișinău
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
cărți datate. Indiferent de mediul investigat (muncitoresc, studențesc, artistic), tiparele psihologice sunt stereotipe, unele cu o rudimentară schematizare în sensul imperativelor realismului socialist mai întâi, iar mai târziu în linia unui moralism ostentativ: aceiași indivizi onești, care reușesc să înfrângă dușmanul de clasă, ori care, neînțeleși de semeni, izbutesc în urma unor îndelungi tribulații, să își dovedească nevinovăția. În Lângă un geam deschis (1955) și în Noi, cei vii (1963), autoarea versifică facil și declamativ teme frecvente în literatura momentului, vădind o
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
o familie de preoți și funcționari, și a economistului Ion Maximilian Kenereș, aparținând unei familii austro-ungare, cu înrudiri italiene. În regimul comunist averea ambelor familii a fost naționalizată, membrilor acestora impunându-li-se domiciliu forțat în Bărăgan și statut de „dușmani ai poporului”. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din București (1976) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția limba și literatura engleză-limba hindi (1980). Profesoară de limba engleză la Ploiești (1980-1982), redactor (1983-1984) și bibliotecară (1985-1987
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
al ziarului I. Slavici arată că publicația va fi un „organ popular și național” (Cuvântul nostru). Dimitrie Anghel și St. O. Iosif, sub pseudonimul A. Mirea, dețin o rubrică permanentă, printre colaboratori mai putând fi întâlniți Mihail Sadoveanu (nuvela Un dușman), Zaharia Bârsan, Ioan Scurtu, G. Topîrceanu, Natalia Iosif, N. Țimiraș, Al. Anestin, Sergiu Cujbă, Claudia Millian, Alceu Urechia (Un sfat pe zi), P. Botzan, Ioan Adam (Gărgăuni). Natalia Iosif traduce din Samain, Andrei Naum din Lenau, Al. Anestin din Victor
MINERVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288157_a_289486]
-
provine și dintr-o perpetuă ambivalență și metamorfoză a sentimentului: liniște și neliniște, uniune eternă și despărțire iminentă, destin și blestem, crimă și binecuvântare, putere și slăbiciune. Iubitul este mai ales fratele geamăn, dublul din cer, „dragul nostru”, „prietenul” și dușmanul”, „adoratul mort” - acceptat, căutat, respins, pierdut. Deși păstrează adesea caracterul opac, ermetic, poemele își creează o realitate a lor mai palpabilă, sunt mai dinamice, mai coerente, părând a se organiza în jurul unei trame narative (sau lirice). Odată cu volumul Casa de
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
de a defini exact, în puține cuvinte, o situație politică. Contract special de închiriat oameni (1983) este cea mai izbutită producție dramatică a lui M., imaginând situații exemplare pentru a deconspira prezența antisemitismului într-o „lume fără evrei”. SCRIERI: Tito, dușmanul de moarte al tineretului iugoslav, București, 1950; Ziariștii, București, 1956; Cele cinci cercuri (Despre jocurile olimpice), București, 1960; Celebrul 702 sau Autorul moare azi, București, 1962; Într-o zi de primăvară, București 1964; Teatru, București, 1965; Seara târziu, în tipografie
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]