5,695 matches
-
prea mult asupra harului, astfel încât din aceasta să se nască un venin care să răpească libertatea. Astfel încât se poate vorbi cât de mult posibil despre credință și har, cu ajutor dumnezeiesc, spre o laudă tot mai mare a Maiestății Sale dumnezeiești, dar, mai ales în vremurile noastre atât de primejdioase, nu în așa fel și chip încât faptele și liberul arbitru să fie nesocotite în vreun fel sau chiar cu totul. 370. A optsprezecea. Cu toate că mai presus de orice trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fie nesocotite în vreun fel sau chiar cu totul. 370. A optsprezecea. Cu toate că mai presus de orice trebuie să lăudăm multa slujire a lui Dumnezeu, Domnul nostru, numai din iubire, trebuie ștotușiț să lăudăm mult și frica de Maiestatea Sa dumnezeiască; căci, nu numai că frica fiului este lucru evlavios și sfânt, dar, mai mult, dacă omul nu dobândește ceva mai bun și folositor, chiar și teama slugii ajută mult la dezlipirea de păcatul de moarte; și, o dată dezlipiți, se ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și folositor, chiar și teama slugii ajută mult la dezlipirea de păcatul de moarte; și, o dată dezlipiți, se ajunge ușor la frica fiului, lucru întru totul primit și bine plăcut lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru a rămâne una cu iubirea dumnezeiască. FINISBibliografie selectivătc "Bibliografie selectivă" A. Lucrări cu caracter general I. Ediții și traduceri ale Biblieitc "I. Ediții și traduceri ale Bibliei" Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988. Evanghelia după Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
volume de predici și studii, până în 1990, continuate cu Pe treptele slujirii creștine, Mănăstirea Neamț (12 volume, 1980-2003); Slujind altarul străbun, București (1992); Tinerii - Tinerețea Bisericii (2003), precum și numeroase predici, pastorale, cuvântări, sfaturi către credincioși etc. A editat în transliterare Dumnezeiasca Liturghie a mitropolitului Dosoftei (1980) și a tipărit ediția jubiliară a Bibliei de la București din 1688 (1988), lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române. Cu binecuvântarea sa a apărut o serie de lucrări cu caracter teologic și istoric: Sfinți
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ibric, una specială cu mult caimac, așa cum obișnuia. Când aroma și mirosul cafelei o pătrunsese benefic, Carlina simțea că se regăsește pe sine, că toate realizările și nerealizările ei sunt acolo. Cafeaua o liniștea ca o rugăciune în fața unui altar Dumnezeiesc, iar la sfârșit își dădea seama că de fapt viața era un drog și nu cafeaua, așa cum credeau unii. Nu avusese niciodată gânduri de lașitate, considera viața o entitate unică. Valentin intrase aproape neobservat în cofetărie. Își făcuse loc prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o mamă și copii există o bucată de aur pe care nimeni nu o poate topi sau distruge. Acea bucată de dragoste dintre ei rămâne până dincolo de mormânt și mai departe, iar de acolo va fi preluată de marele spirit Dumnezeiesc. Lacrima unei mame echivalează cu valoarea unei perle. Dragostea unei mame, fie chiar și pentru o clipă, poate șterge ani mulți de durere și de tristețe. Când copiii caută sprijin pe un umăr, caută sprijinul unei mame, când sunt alături de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sens Sfanțul Ambrozie al Milanului spune: „Ne minunăm că tainele iudeilor, care au fost date părinților noștri, sunt superioare mai întâi prin vechime și apoi prin sfințenia celor săvârșite, dar eu vă încredințez că Tainele Sfinte ale creștinilor sunt mai dumnezeiești și mai vechi decât ale iudeilor căci iudeii au trecut prin Marea Roșie și au murit dar cel care trece prin apă Botezului nu moare ci înviază”. Tot în aceiași logică spune Sfanțul apusean că Tainele creștinilor sunt mai dinainte decât
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
iudeii au trecut prin Marea Roșie și au murit dar cel care trece prin apă Botezului nu moare ci înviază”. Tot în aceiași logică spune Sfanțul apusean că Tainele creștinilor sunt mai dinainte decât tainele iudeilor și tainele creștinilor sunt mai dumnezeiești decât tainele iudeilor: „Tainele creștinilor sunt mai vechi decât ale lui Moise căci Melchisedec l-a întâmpinat pe Avraam cu pâine și vin, asadar poporul creștin își are începuturile mai înainte de poporul iudeu, căci noi am fost mai înainte prin
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aceea aceste elemente ale cultului din întrebuințarea lor naturală devin prin întrebuințarea lor, în cadrul cultului Bisericii, sacre căci: „sacrul reprezintă irumperea în această lume a absolutului. Elementele de aici nefiind sacre prin propria lor natură ci doar prin participare. Actul dumnezeiesc scoate o ființă sau un lucru din condițiile sale empirice naturale și îl pune în comuniune cu energiile sfințitoare”. Evident că și în antichitate aceste elemente simbolizau ceva, insă Biserică le resemantizează și le desăvârșește căci: „simbolismul din cult nu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cultului. Și dimpotrivă Biserică a respins practicele rituale care constituiau o amenințare pentru viața religioasă, care alterau sensul original al cultului. în acest sens putem spune că: „elementele cultice în general nu sunt sacre prin propria lor natură, doar actul dumnezeiesc scoate un lucru sau o ființă din condițiile sale naturale și îl pune în comuniune cu energiile sfințitoare”. Biserică se folosește de gest și simbol, care alături de cuvânt slujesc exprimării unor adevăruri cât mai înalte, adevăruri care dealtfel sunt imposibil
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de km - târând după mine, de o parte și de alta, doi ofițeri răniți, până la o baza aeriană, unde ne-au suit nemții într-un avion cu destinația Germania. Aveam 33 de ani și eram rezistent. Am avut un noroc dumnezeiesc. A fost operat într-un spital militar din Leipzig, după care a fost trimis în țară în spitalul militar din orașul Român. Familia lui, soția și cele două fetițe, foarte mici, se aflau la Timișoara, refugiate din Ardealul ocupat. Refăcut
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ai cum să găsești ceva mai frumos. — Eu aș alege-o pe aia de la Richard Tyler, spune Tracy. — Și cum rămâne cu rochia mamei tale, totuși? zice Lisa. Nu e cel mai romantic lucru din lume? — Vera Wang e absolut dumnezeiască, sare Erin hotărâtă. — Dar cum poți să refuzi rochia propriei tale mame? mă întreabă Lisa. Nu poți să întorci spatele unei întregi tradiții de familie, nu crezi, Becky? Nu ești de aceeași părere? — Ideea e să-ți stea bine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
endnote id="(151, p. 129)"/>. Câteodată, În timpul descântecelor și farmecelor Împotriva deochiului sau a bolilor de ochi se foloseau „ochi de sfinți” reprezentați pe frescele bisericilor. Unul dintre cele mai puternice ingrediente cu care opera descântătoarea - cel care insufla „putere dumnezeiască” actului magic - era praful de vopsea și tencuială scrijelit de pe ochii sfinților sau dracilor zugrăviți pe zidurile bisericilor. Mai rar erau scrijeliți ochii personajelor reprezentate pe icoane, troițe sau cruci : „unele femei știu face pentru orbirea bărbaților cu jugrăveala ce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Națională, În 1922). Dar, În unele privințe, Paulescu l-a Întrecut pe A.C. Cuza, ba chiar l-a premers. În 1923, el reducea totul la termenii unui dualism religios. Lumea era sfâșiată de un uriaș conflict de tip maniheist : „creștinismul dumnezeiesc” versus „jidănismul diavolesc”. Pentru rezolvarea „chestiunii evreiești”, N.C. Paulescu propunea Încă din 1913 o soluție „radicală”, „simplă și comodă”, fără să se sfiască să vorbească chiar de „exterminare”. Dacă „jidanii” sunt „hoți și asasini”, precum și „paraziți rău- făcători”, nu există
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vodă cel Cumplit (Moldova, 1572-1574). Grigore Ureche Îl consideră „armean” (după mamă), Nicolae Costin crede că nu este „creștin pravoslavnic”, Mehmed-pașa scrie că „turcii Îl socoteau a fi turc”, iar călugărul Azarie spune că Ioan Vodă este iconoclast : „hulea chipurile dumnezeiești zugrăvite pe pereți și de pe icoane” <endnote id="(822, p. 577)"/>. La rândul său, Despot Vodă (Moldova, 1561-1563) „ura datinele creștine ortodoxe” (cum scrie Azarie), fiind protestant („eretic”, cum Îl numește Ureche). Pornirile sale iconocide sunt consemnate de ambii cronicari
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gândind doar a lua de la dânșii bani mulți”. Până la urmă, din lipsă de probe, dar și datorită presiunilor diplomatice internaționale, inculpații au fost achitați. „Din pricina lăcomiei sale de bani - scrie În Cronica Ghiculeștilor -, căci n-a arătat râvnă pentru legile dumnezeiești”, domnitorului Mihai Racoviță „i-a sosit mazilirea” de la Istanbul, imediat după Încheierea farsei judiciare (În septembrie 1726) <endnote id="(43, pp. 52- 54)"/>. Întregul eveniment a avut un puternic impact asupra societății, astfel că povestea a fost reluată În nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
partid pentru formarea omului nou (subl.ns.), pentru educarea maselor În spiritul eticii și echității socialiste”. e.c. La documentare pe teren nu vă duceți cu canistrele pentru șpagă vinicolă, băi! Scriind acest inter-titlu, ne luăm deasupra noastră și eventualele pedepse Dumnezeiești dacă am mințit dar, din surse sigure, n-am mințit deloc așa că putem să ne Închinăm În Sfânta Biserică În continuare, fără teama fulgerelor celeste ce ne-ar lovi valoroasele căpățâni. Firește, Necula nu a scris un cuvințel despre o
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-i ajute la muncile agricole, când trebuia strânsă o bună parte din recolta anului. * Maria făcea curățenie în odaia unde stătea Costache, care era culcat pe un pat potrivit pentru un bolnav paralizat. Spera să se însănătoșească doar printro minune dumnezeiască, în care nădăjduia cu încredere, mai cu seamă că Săndel, feciorul cel mai mic, le povestise visul prin care Maica Domnului îl încredințase că tatăl său se va face sănătos, după ce i-a spus de boala lui. Copiii Dumitru și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în urmă cu 3-4 ani. Luni 24 iulie 1995- Creta- Hania (camping în afara orașului) Este ora 17.00. Stăm pe stâncile de care se sparg valurile Mediteranei. În zare se proiectează munții insulei, reci și tăioși. Marea are o culoare dumnezeiască. Liniștea mării răvășite ne odihnește și ne alungă spaimele prin care am trecut. Am călătorit de la ora 20.00 (duminică) până la 6.00 dimineața (luni). Am dormit pe punte. Puțin frig, puțină frică. Am debarcat și am pornit în căutarea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
au fost și norocul, și soarta prielnice, recunoaște Ștefan. Și-apoi, eram acasă, aveam cu noi tovarăși și codrul, și Dunărea, și Carpații, și Cerul, și pe Iisus Mântuitorul ce ne-a ascultat ruga... Da! Da! A fost o minune dumnezeiască! se repede Preafericitul Mitropolit Teoctist, un bătrân alb, blajin ca un bunic. Și rugăciunile noastre, se împăunează el. Olecuță a fost și omenească, Preafericite, adaugă Ștefan cu un surâs smerit. Din nefericire, minunile nu se repetă... "Minunea" se cheamă Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nimeni nu cutează? Ei bine! Noi cutezăm! Tot ne place nouă, figura ceea cu coada... Ce zici, Preafericite, îl întreabă pe Teoctist, mai pui o vorbă bună Acolo Sus? Poate facem rost de încă o minune, ceva, poate fi și "dumnezeiască". Teoctist binecuvântează: Să dea Domnul! Am câștigat o bătălie numai; războiul nu s-a sfârșit încă... Cum așa? Nu s-a sfârșit?! Da' aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc, răstigniți între tâlhari! îngână în barbă Stanciu. Și bătuți de Dumnezeu... O minune dumnezeiască doar, îngână Vlaicu. Să punem popii să ne cetească... încearcă Mihail să arunce o vorbă de duh, dar se gândește că mai bine tace. Să vină de nu s-au săturat de trântaie! glăsuiește Șendrea. I-am mai belit o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceva... Suntem acasă! Cu noi e Pământul! Și Marea! Și Dunărea! Și Codrul! Și Carpații! Moldova toată! Nu suntem singuri... De aceea, suntem greu de cucerit! Aut vincere, aut mori!se aruncă Țamblac. Te pomenești că facem iar vreo "minune dumnezeiască", trage nădejdea Vlaicu, entuziasmat. Nu, unchiule... Să nu ne îmbătăm cu iluzii deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pot contempla în voie, un nor de o delicatețe inefabilă, pal trandafiriu, îngust și alungit, ca o pană de scris odihnindu-se pe o imensă coală albastră; îl văd și în aceeași fracțiune de secundă înțeleg, știu că acel nor dumnezeiesc are o legătură nemijlocită cu mama, că e un semn, un mesaj din partea ei, sau că este chiar ea, în cea mai transfigurată ipostază a noii sale existențe. * Cât de bine știe Doina să-i evoce pe copii, pe copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putem spune doar: amintește-ți de suferința lui Christos și a martirilor. Trebuie să-ți duci crucea, ca și ei. Vei suferi mereu, dar crucea suferinței înseși îți va deveni ușoară printr-o forță necunoscută care vine din miezul iubirii dumnezeiești. Nu trebuie să te omori pentru că nu trebuie să-ți lepezi crucea (n.n. V.Cr.)”. Nimic mai fals decât a-l considera pe Anton Pavlovici Cehov (ah, cum își mai dau ochii peste cap cuconițele noastre de pe micul ecran pronunțând cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]