7,156 matches
-
din viața sa. De necomparat cu tot ce se întîmplase din copilărie pînă la arestare. Aici, am putea spune că încep fericirile lui Steinhardt, fericirile celor întru Hristos, așa cum le aflăm în Evanghelia după Matei (cap. 5-7), dar și în Evanghelia după Luca (cap. 6, 20-49). Șirul învățăturilor lui Iisus are ca început Predica de pe munte. Primul cuvînt este fericiți și se arată în continuare, cînd și pentru ce sînt fericiți: "Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu ochii ațintiți asupra dreptăților și oamenilor de ispravă, pîndindu-le necruțători cea mai mică abatere. Totodată, cu generozitate, canaliilor sînt gata să le treacă orice cu vederea, să le găsească neîncetat scuze. Șase sînt elementele la care apelează parabolele din Evanghelii: ogorul, via, năvodul, gospodăria, turma, livada, iar pentru morală: familia, munca, sinceritatea, ascultarea. Ni se oferă o clară lecție de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cele vizibile și „la Îndemâna” oricărui pictor talentat al realității, le pune oarecum În umbră, mai bine zis le „marginalizează”, le Împinge la o parte din centrul interesului. Aceasta e „revoluția” lui Proust: adoptând un „alt instrument stilistic”, În contradicție cu evanghelia stilistică a clasicilor, folosind frazele Încărcate de subordonate - În manieră germană, care așează verbul la urmă! -, el forează, forează cu o aviditate lacomă În acele straturi ale „memoriei” pe care nu le-a trăit niciodată! Sigur, scenele din trecutul cutărui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
muncă, găzduiește un suflet ca al lui?! M-ar interesa foarte mult memoriile lui, dar n-am Îndrăzneala să le cer. Trimeterea e grea! De restituit, n-ar fi atât de greu. Cred Însă că vor fi publicat , ca o evanghelie pentru toți elevii lui. Un exemplu de muncă În folos obștesc. În prezent citesc viața lui Ibrăileanu, așa cum ar putea fi cetite și memoriile D-lui Ciurea. Noi avem o viață mai ștearsă din punct de vedere artistic și cultural
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mi-ar fi plăcut să scriu, îmi spune pe neașteptate autorul incitantelor volume Pasagerii din Roissy-Express și Balkans-Transit, dar pentru moment am renuntat. Aș merge pe urmele lui Isus, să văd ce mai e pe-acolo, ce gust are azi Evanghelia la fața locului. De ce n-ai face-o tu? Pentru că nu am nici talentul, nici răbdarea și nici scrupulele tale, i-am raspuns, și e într-adevăr păcat. Ideea e tentantă. Mai gândește-te totuși. Cred că n-ar fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
drapele. Candoarea îi dă ignorantului o anumită libertate a cugetului. Ea incită mai mult la hoinăreală decât la rechizitoriu. Dacă te defulezi mai puțin ca gură-cască împins de curiozitate sau ca propovăduitor zelos, asta mă mai întreb și acum. Conform Evangheliilor, în scurta lui viață, atât în cea intimă cât și in cea publică, galileeanul a călătorit, fără carte de identitate și fără vize, în Israel, în Palestina, în Iordania, în Gaza, în Liban, în Egipt și în Siria. M-am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Iordania. Isus putea trece Marea Genesareth, putea merge "dincolo de Iordan" pentru a reveni, în ziua următoare, pe malul drept al fluviului. Acum așa ceva nu se mai poate. Nu mai poți merge direct de la Ierusalim în Siria, așa cum stă scris în Evanghelia după Matei (XV, 21), și nici vorbă să te poți întoarce în aceeași zi, odată trecută frontiera; iar între Galileea și Fenicia, adică între Israel și Liban, calea este tăiată. Iată așadar cam care ar fi dificultatea tehnică a deambulărilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și murind, sau pe care l-a sfințit el însuși atingându-l la propriu sau numai cuprinzându-l cu privirea. Acest pământ al simțirii, acest pământ al durerii este un memorial cu margini imprecise și a cărui denumire, ignorată de Evanghelii, datează de prin secolul al IV-lea, de pe timpul împăratului Constantin. Noțiunea e învechită, este lipsită de unitate geografică, mergând de la vârfurile înzăpezite ale muntelui Hermon până la climatul subtropical de pe malurile Iordanului, ca și de realitate politică: ea cuprinde astăzi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nopți" să fie oare a muezinului din vecinătate? Parfumul portocalilor, piuitul unei păsări colibri, mirosul de rășină de pin, toate acestea năvălesc odată cu aerul călduț pe fereastra mea întredeschisă... Abia ajuns la Ierusalim, redeschid, în camera mea de la Școala Biblică, Evangheliile care-mi evocau, pe când eram copil, cel mai pitoresc Orient; numai că acum sunt de îndată contrariat de stilul contabilicesc și deshidratat, gen biscuit fără unt. Subiect excelent, execuție lipsită de strălucire. Matei ne invită spre mătăsos pe un ton
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de deznodământ. Perioada galileeană a lui Isus cel tânăr cuprinde la Marcu și la Matei cele mai multe descrieri; după care, evenimentul pare a nu mai avea nevoie de niciun fel de adjuvant. Copiii Bibliei își învață geografia odată cu ebraica, cei ai Evangheliei se mulțumesc cu istoria (sfântă). Pe cât de mult îi pasionează pe savanți timpul lui Isus, pe atât le este de indiferent locul. Universitatea lasă acest pitoresc în seama călătorilor și a ghizilor de profesie. Știm cu toții că Isus a murit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe exegeți să gloseze asupra simbolisticii vinului și a singurătății. Laice sau nu, științele despre religie discută chestiuni de datare, niciodată de localizare (sociologul memoriei Maurice Halbwachs e singurul care a făcut excepție, înainte de război, cu a sa topografie a Evangheliilor, lucrare care n-a mai fost reeditată). Datarea pe scaunul curúl, localizarea pe un taburet. Poate că, pentru un creștin, aceasta reprezintă o precauție plină de înțelepciune. Când citești că Isus, "înapoindu-se din părțile Tyrului, a venit, prin Sidon
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Isus, niciunul nu-i mai premonitoriu, mai potrivit validat a posteriori printr-o perpetuă zămislire, o neîncetată întrupare, ca acela care revine cel mai frecvent în spusele sale: Fiu al Omului. Fiu al morții sale, al relatării morții sale, al Evangheliilor și al euharistiilor. Acest spectru impalpabil care a trebuit mai întâi să moară pentru ca apoi să se îmbrace în carne, în carnea noastră, ființa venită sau, mai degrabă, adusă, înmânată, transmisă lumii de către două mii de ani de psalmodieri, de orații
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în scoica perlieră, cu straturi de sidef succesive, și iată-ne cu o superbă perlă de cultură pe fundul adăpătoarei noastre de necredincioși. Un patrimoniu din care unii își fac și astăzi o moștenire. "Luminătorul trupului este ochiul", citim în Evanghelia lui Matei (VI, 22). De ce n-o fi descris el și cadrul și contemporanii? Ascultăm un Isus invizibil. Credința intră prin ureche. De aceea îl și putem recunoaște după accent deși n-a prea făcut să se vorbească despre el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la violoncel. Într-un parlez-moi d'amour nu-i loc pentru bătaie de cap. Un maximum de frisoane pentru un minimum de ecuații: formula kleenex. Sau Margot. Un truc infailibil. Eu sunt, așadar, acela care trebuie să-mi schimb ochelarii. Evangheliile nu incită la o critică a stilului ci la o întâlnire interioară. E diferența dintre scrib și "omul cu autoritate". Primul are argumente, cel de-al doilea un fel de a fi. Platon e un nume, la Universitate, pentru zece mii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui cea mai tare. "Frumos", iată un cuvânt de negăsit în Noul Testament. Nimic care să semene cu Cântarea Cântărilor. Cananeeana o fi fost oare plăcută la vedere, muntele, mândru, malurile lacului Tiberiada bucolice? Aceste epitete relative la înfățișare lipsesc din Evanghelii, ca și natura în întregul ei. Risipitoarea de smirnă din Betania, cu flaconul ei de alabastru, cele zece fecioare cu lămpile lor în mâini, Maria Magdalena însăși noi suntem cei care le conferim spontan calitatea de femei frumoase. Nimic nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
le datorăm splendida biserică Sfânta Ana, devenită după plecarea lor o madrasa musulmană, dar redată călugărilor creștini de către sultanul otoman (după războiul Crimeii, ca recompensă pentru susținerea lor). Desigur, toate acestea s-au petrecut la întâmplare, astfel încât o frază din Evanghelii s-a văzut consemnată pe o zidărie rând pe rând bizantină, normandă, italiană, americană. Nu facem la fel și noi cu viețile noastre? Cine își reconstruiește trecutul altfel, dacă nu cu nostalgiile prezentului pe care-l trăiește? Ceea ce credem noi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu cu nostalgiile prezentului pe care-l trăiește? Ceea ce credem noi că are vârsta lui Hristos datează de fapt de pe timpul bizantinilor, care au fixat primii amplasamentul acelor ipsissimi loci, al Nașterii Domnului și al Patimilor lui. Și tot așa cum Evangheliile descriu infinit mai bine ultimele zile ale lui Isus decât primii săi treizeci și doi de ani, mai bine scurta lui agonie decât anii de formație, pentru că sensul util al oricărei istorii se deslușește mai clar dacă începem cu sfârșitul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Eusebiu din Cezareea, cam prin 330, când această nouă credință bazată pe adorația unui vagabond celest și care visa să ne descleieze din existența terestră și-a făcut apariția. Nicio mențiune referitoare la vreo țară sfântă, la Aghia ghè, în Evanghelii, în vreme ce Adamat qodesh, litania evreiască, este prezentă încă din Exod și e reluată apoi ca leitmotiv la Iosua, Zaharia etc. Un evreu credincios e diminuat dacă părăsește Eretz Israel și, dimpotrivă, crește atunci când "urcă". Nu și creștinul. Substantivă pentru fratele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unși în străinătate (în vreme ce patriarhia din Antiohia s-a arabizat cu mult timp în urmă) nu-i oare un cui în plus bătut în sicriul Bisericilor locale? Refrenul Bysance first continuă să-i mire pe occidentali, care au uitat că Evangheliile sunt scrise în greacă, că părinții creștinismului gândeau în greacă (sufixul-ism însuși este un elenism). Lumea romană și limba latină n-au preluat ștafeta decât târziu; iar permanența limbii liturgice trebuie să fie asigurată. Au existat comunități grecești la Ierusalim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că uită că Isus era evreu și că-și pune apartenența la lumea arabă mai presus de creștinismul ei prin cei care nu i-au condamnat niciodată pe cardinalii polonezi că au considerat naționalismul și antisemitismul lor mai presus de Evanghelii. Este adevărat că ei atacau Uniunea Sovietică. Așadar, după cum veți fi, puternici sau nevolnici... Latura pragmatică a guvernanților israelieni îi convinge, fără îndoială, că n-au niciun interes să rămână singuri în fața islamului. Numai că persistă atâtea amintiri urâte... O
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un exercițiu pentru școlari retardați, când de fapt ea făcea parte din viața cotidiană a omului de rând. Există, mai ales, o școală de filosofie ale cărei formule, atitudini, cuvinte chiar pot fi regăsite, în filigran, în nenumărate pasaje din Evanghelii. O școală a predicatorilor fără frontiere, blânzi anarhiști apolitici călătorind din oraș în oraș, eliberați de dogme și formalisme, bătându-și joc de autorități, de cei bogați și de doctori, adresându-se mai cu seamă femeilor și copiilor fără sofisticări
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o veste proastă pentru autoritățile instituționalizate politice, religioase sau aparținând ambelor categorii. Statele, inclusiv monarhiile de drept divin, pierd controlul asupra adevărului, ca și demnitarii pe acela al Șariei, tot așa cum clerul catolic a pierdut, odată cu apariția tiparului, monopolul asupra Evangheliilor și asupra dogmelor. Perifericii recuperează acum întârzierea, și vechii poli de producere a normelor de gândire și de conduită, Egiptul și Arabia Saudită, Al-Azar și Mecca, se văd aduse la același nivel ca și emițătoarele yemenite sau marocane. Veste proastă și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al unui destin și liniile ce se pierd în zare ale văilor. Ea nu se revela de la sine în primele veacuri ale erei noastre, iar lui Isus i s-ar fi părut frivolă (de unde și percepția de strugure stafidit al Evangheliilor). Îți trebuie câteva secole de pictură pe fundul retinei pentru a descoperi plăcerea în ceea ce numim noi un peisaj, această casă a sufletului decupată dintr-o pânză verticală de un cadru de lemn. În plus, este un lucru cam prostesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nebunești inițate de niște creștini înfumurați. Un subiect arzător care va fi la ordinea zilei și mâine, când soldații americani vor pleca din Bagdad. 2. În Galileea Superioară Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propăvăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. (Matei, IV, 23) În nordul Israelului, în apropierea muntelui Hermon, peisajul are ceva din prospețimea Alpilor: cabane însorite, aer curat, limpede, căsuțe construite direct pe sol, și un nu-știu-ce natural
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ezitare: de partea celui mai slab, hic et munc. Am avea nevoie de o morală a momentului t. Ar fi una de tip stoic. Ea ar ști dinainte ce se va întâmpla când vântul își va fi schimbat direcția. Regula evangheliei constă în a face altuia ce ți-ar plăcea să ți se facă. Este regula de aur. Însă în ultimii trei mii de ani, a dominat bronzul: fă și altora ce ți s-a făcut ție. "Feriți-vă de oamenii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]