5,744 matches
-
, Simion (4. II. 1936, Giulvăz, j. Timiș), critic și istoric literar. Este fiul Sofiei (n. Periatu) și al lui Simion Mioc. A urmat Liceul Comercial la Timișoara (1943-1951) și Facultatea de Filologie a Universității București (1951-1955). Și-a luat doctoratul în filologie (1971) cu o teză despre Ion Vinea. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității de Vest din Timișoara și, o perioadă, decan al acestei facultăți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]
-
4. II. 1936, Giulvăz, j. Timiș), critic și istoric literar. Este fiul Sofiei (n. Periatu) și al lui Simion Mioc. A urmat Liceul Comercial la Timișoara (1943-1951) și Facultatea de Filologie a Universității București (1951-1955). Și-a luat doctoratul în filologie (1971) cu o teză despre Ion Vinea. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității de Vest din Timișoara și, o perioadă, decan al acestei facultăți. Debutează în revista „Orizont” (1963), iar editorial, cu Opera lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]
-
, Cornel (12.X.1943, Schitu, azi Pietrarii de Sus, j. Vâlcea), critic literar. Este fiul Iulianei (n. Nistor) și al lui Tudor Moraru, țărani. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea, absolvit în 1961, apoi cursurile Facultății de Filologie (1961-1966) și pe cele ale Facultății de Filosofie (1968-1974) la Universitatea din București. Între 1966 și 1979 funcționează ca profesor de limba română în Făgăraș, în 1979 devine redactor, iar în 1983 redactor-șef al revistei „Vatra”, stabilindu-se în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
CIREȘ, Lucia (20.XII.1943, Ustia, j. Chișinău), etnolog și istoric literar. Este fiica Tatianei (n. Gatcina), funcționară, și a lui Iuliu Cireș, preot. Face studiile secundare (1957-1961) la Salonta și Cluj, iar pe cele universitare, la Facultatea de Filologie din Iași (1963-1968), după care este încadrată cercetător științific la Institutul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași, în cadrul căruia contribuie, printr-o îndelungată și laborioasă investigație de teren, la alcătuirea Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
îndelungată și laborioasă investigație de teren, la alcătuirea Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei. A primit, împreună cu colectivul care a elaborat Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979), Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din Cluj-Napoca (1997), cu teza Colindatul și colindele în Moldova. Colaborează cu studii și articole de specialitate la reviste academice și de cultură - „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de lingvistică și știință literară”, „Dacia literară”, „Revista română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
t. XXVII, 1979-1980; Radu Răutu, Lucia Cireș, Lucia Berdan, „Descântece din Moldova”, REF, 1983, 1; N. Bot, Caietele „Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei”, AAF, 1987, 435-437; Datcu, Dicț. etnolog., I, 170-171; Silvia Ciubotaru, Lucia Cireș, „Buletinul Institutului de Filologie Română «A. Philippide»”, 2003, 4. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
Știința nouă filosoful afirmă că toate națiunile păgîne... au fost la originile lor națiuni poetice; și că la început a apărut aici poezia divină, apoi cea eroică. Și vom cita integral axiomele 186-187, în care este recunoscută evidenta conexiune dintre filologie și filosofie: "ceea ce obține mai sublim poezia este că atribuie simțire și pasiune lucrurilor insensibile; este însă totodată o caracteristică a copiilor aceea de a lua în mînă lucruri neînsuflețite și de a le vorbi, în joacă, întocmai ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe 22 octombrie 1947: ""Acum lucrez zi de zi la Exegeza Eminesciană și pagină cu pagină trebuie, trebuie să-l citez pe Perpessicius. Va fi o lucrare de 600-700 pagini: Poeziile antume, din punct de vedere filologic. Să ajute și filologia la fixarea cuvîntului, care de la ediție la ediție se schimbă ca nisipul în pustie". Avem, aici, titlul și subtitlul cărții sale, care n-a mai apărut. Într-o altă scrisoare, din 16 decembrie același an, autorul continuă, după ce-și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
literar de primă mărime și de indiscutabilă stăpînire a meandrelor manuscriselor eminesciene; un acribios pînă în marginea pedanteriei. Se află între eminescologii de frunte, la care instrumentele filologice îți relevă maxima utilitate. "Pentru el, citim în Prefața lui Nicolae Georgescu, filologia înseamnă discurs larg cultural, demonstrație, spectacol de idei, paradă de erudiție; o prelungire a hașdeismului". A fost, ca diriguitor al "Convorbirilor literare", un bun și necesar continuator al ideilor care i-au animat pe junimiști, iar seria sa de Studii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
perioada postdecembristă, după ce avuseseră o circulație subterană în cercurile literare. Debutantul este întâmpinat de critici ca un scriitor format și inclus printre cei mai buni romancieri români contemporani. Poziția sa față de grupul optzecist este oarecum aparte: nu provenea de pe băncile Filologiei și nu frecventase incubatoarele de creație patronate de Nicolae Manolescu și de Ov. S. Crohmălniceanu, iar prima sa carte nu fusese precedată de texte publicate în reviste. Este imediat asimilat de critici nucleului tare al promoției și etichetat drept unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
în singura clasă de științe umaniste din Iași, la Liceul "Mihai Eminescu", alături de foști colegi de liceu, la invitația Monei Antohi (atunci încă Paiu), singura rămasă în redacție neatinsă de valul epurărilor din acel an. Cum majoritatea eram studenți la Filologie sau la Filosofie și Istorie, cu înzestrări literare și cu o oarecare anvergură a lecturilor, am fost chemați să refacem echipa revistei universității după ce aceasta fusese dezagregată de Securitate și de partid în urma anchetelor și a arestărilor din mai 1983
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Pompe funebre scris de domnul Iacoban este o reușită cu atât mai provocatoare, cu cât ea aparține unui personaj controversat, invidiat, urât și hulit de lumea literară județeană pentru pricini mai curând omenești decât estetice sau ideologice. Absolvent strălucit de Filologie (nu am găsit decât două erori de "spelling": la Goebbels și la pole position!), Mircea Radu Iacoban (sau M.R.I. - brandul comentatorului sportiv devenit celebru în acei ani), bucovinean aclimatizat în Târgul Ieșilor încă din deceniul al șaselea, a fost exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Alba Iulia), critic și istoric literar, editor și traducător. Este fiul Elenei (n. Munteanu) și al lui Clement Sasu, muncitor. Învață mai întâi în orașul natal, unde urmează și cursurile Liceului „Horea, Cloșca și Crișan” (1957-1961). Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1968, fiind repartizat cercetător la sectorul de istorie literară al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române. În 1974 își susține doctoratul cu teza Retorica ficțiunii. Urcă toate treptele profesionale din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
, Voicu (6.VII.1939, Vâlcele, j. Covasna), critic literar și prozator. Urmează studiile liceale, finalizate în 1956, la Brașov. Va absolvi, în 1964, Facultatea de Filologie din Iași. După o scurtă perioadă în care este profesor la Rupea, va lucra la ziarul „Drum nou” (1965-1966) și la revista „Astra” (din 1966). Debutul publicistic s-a produs în 1965, în „Iașul literar”, iar cel editorial în 1967
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
SĂLĂJAN, Vasile (27.I.1947, Tătărești, j. Satu Mare), prozator. Este fiul Amaliei (n. Tămaș) și al lui Traian Silaghi, țărani. Învață întâi în satul natal și din 1954 urmează liceul la Abrud. Între 1965 și 1970 frecventează Facultatea de Filologie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. În anii studenției debutează cu povestirea Joc frumos în „Tribuna” (1968), condusă de D. R. Popescu, care îl va angaja după absolvire redactor. O vreme va fi activist cu probleme culturale la Comitetul Județean Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
Zilele studiilor românești”, care a avut loc în perioada 24-26 ianuarie 1959 la Paris, marcând centenarul Unirii Principatelor. În secțiunea de filosofie figurează textele unor conferințe ținute de D.C. Amzăr, Jean Daniélou, Mircea Eliade (Lupii și lupoaica). La secțiunea de filologie Al. Ciorănescu scrie articolul Începuturile filologiei românești în Franța. Secțiunea de artă și literatură abordează aspecte variate ale culturii române: Yves Auger, Se pot traduce textele lui Creangă în franceză?, L.M. Arcade, Observații asupra teatrului de avangardă, Manuel de Diéguez
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289279_a_290608]
-
loc în perioada 24-26 ianuarie 1959 la Paris, marcând centenarul Unirii Principatelor. În secțiunea de filosofie figurează textele unor conferințe ținute de D.C. Amzăr, Jean Daniélou, Mircea Eliade (Lupii și lupoaica). La secțiunea de filologie Al. Ciorănescu scrie articolul Începuturile filologiei românești în Franța. Secțiunea de artă și literatură abordează aspecte variate ale culturii române: Yves Auger, Se pot traduce textele lui Creangă în franceză?, L.M. Arcade, Observații asupra teatrului de avangardă, Manuel de Diéguez, Moștenirea lui Pascal în opera lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289279_a_290608]
-
, György (3.VIII.1927, Ozun, j. Covasna), reporter și traducător. Face școala medie la Sfântu Gheorghe și studii universitare de filologie la Universitatea din Cluj. A lucrat ca reporter al ziarului „Népi Egység” din Sfântu Gheorghe (1947), apoi al cotidianelor „Romániai Magyar Szó” (1948-1952) și „Elöre” (1953-1972) și al revistei „A Hét” (1973-1989) din București. După pensionare, s-a stabilit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
al lui Leon Segal, muncitor tipograf. A urmat școala elementară și Liceul „Vasile Alecsandri” în Galați (absolvit în 1955), frecventând apoi, tot în orașul natal, timp de trei ani Facultatea de Chimie Alimentară; în 1965 a absolvit aici Facultatea de Filologie, funcționând, în continuare, ca bibliotecar la Biblioteca „V.A. Urechia” din Galați. Debutează la revista „Pagini dunărene”, în 1959. Colaborează la „Iașul literar”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Ateneu” ș.a. Volumul de debut al lui G. , Nici o tangentă la inimă! (1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
în anul 1927 își trece examenul de bacalaureat la Liceul „Regina Elisabeta” din Craiova, este studentă la Facultatea de Filosofie și Litere din București, unde obține, în 1930, licența. Între 1930 și 1932 urmează cursuri de doctorat în sociologie și filologie cu Dimitrie Gusti și Ovid Densusianu și lucrează la Institutul de Statistică. La sfârșitul anului 1932 pleacă la Paris cu o bursă de studii a statului francez. Urmează cursuri de lingvistică, etnografie și sociologie cu Marcel Cohen, J. Vendryès, Antoine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
, Florea I. (8.VI.1928, Malu Mare, j. Dolj), editor. Licențiat, în 1953, al Facultății de Filologie din București, secția de limbi clasice, va fi, începând din anul 1964, cadru didactic la Catedra de limbi clasice a Facultății de Limbi Romanice și Clasice a Universității din București, unde și-a dat și doctoratul în literatura elină (1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287106_a_288435]
-
1990, București), poet. Este fiul Mariei (n. Ana) și al lui Petre Dumitrașcu, silvicultor. A urmat cursurile gimnaziale și liceale la Borca. După absolvirea liceului (1974), lucrează ca merceolog și profesor suplinitor. Între 1983 și 1987, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Este profesor în Borca și muzeograf la Complexul Muzeal Județean Neamț, iar după decembrie 1989, consilier la Inspectoratul Județean pentru Cultură Neamț. Debutează cu un grupaj de poeme în „Tomis” (1976) și editorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ținuturile de obârșie de la Ocna Sibiului, profesând ca învățătoare. A.-M. a făcut studii de teologie la Sibiu (1947) și a urmat la Cluj cursurile Facultății de Filologie (1949). Debutează cu proză pentru copii și cu traduceri în 1933, la „Satul și școala”, ulterior mai semnând sporadic în „Viața copiilor”, „Viața ilustrată”, „Luceafărul”, „Claviaturi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Gândirea și „Tribuna Ardealului” (la care e redactor). În 1939, îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
la Catedra profesorului Mario Roques. Revenit în țară, este numit profesor la Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Participă ca voluntar în războiul din 1916-1918, funcționează, scurt timp după aceea, ca profesor suplinitor la Galați (1918), apoi este profesor de filologie romanică (1919-1947) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, în 1929 și 1930, a fost și decan, iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Dacoromania”, „Revista filologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Dacoromania”, „Revista filologică” (Cernăuți), „Transilvania”, „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul Arhivei de Folclor” (Cluj), „Graiul nostru”, „Grai și suflet”, „Revista pentru istorie”, „Arheologie și filologie, fonetică și diactologie”, „Cercetări lingvistice” ș.a. Discipol al lui Ovid Densusianu (pe care avea să îl evoce într-un patetic necrolog), G. se dedică încă din studenție, cu stăruință și deosebită chemare, evidențierii straturilor celor mai vechi ale limbii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]