5,981 matches
-
fost un jurnalist român, director al ziarului Adevărul și președinte al Clubului Român de Presă. a debutat în jurnalism în cadrul ziarului Scînteia, în anul 1962, după finalizarea cursurilor la Institutul de Limbi Străine din București, unde a absolvit secția de filologie rusă și română. Format ca specialist în probleme de politică externă, Dumitru Tinu a avut o bogată activitate jurnalistică. A acoperit evenimentele din Germania Occidentală, în 1967, când România a fost prima țară din blocul comunist care a stabilit relațiile
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]
-
nu mai era cale de întoarcere, ca nu mai avea ce căuta în sat. "“N-aveam voie să ratez, trebuia să merg înainte“". Dumitru Tinu a devenit student la Institutul de Limbi Străine din București, absolvind ca specialist I în filologie rusă și română. A fost și acolo o perioadă foarte grea, peste care a trecut doar datorită dorinței de a realiza ceva în viață. Și datorită unui caracter puternic. "“Am fost foarte ambițios. Cred că ceea ce am realizat se datorează
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]
-
Köppe era nu numai o figură cheie în lovitura plănuită de Securitate împotriva Grupului, ci și responsabil din partea unei secții speciale pentru minoritatea germană din Timiș. El avea de supravegheat atât secția de limba și literatura germană din cadrul Facultății de filologie, cât și Liceul german „Nikolaus Lenau“." (pp.20-21) William Totok s-a autodeconspirat public în 1975. Într-un articol scris de Dieter Schlesak în urma primirii unei scrisori de la Totok, apărut în ziarul "Frankfurter Rundschau" din 10 iulie 1976 („Politică culturală
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
CNSAS, confirmă cele scrise de autorul volumului "Constrângerea memoriei" afirmând că „TOTOK William este titular al dosarului fond rețea nr. R 285953 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutat la data de 08.03.1974 pentru «acoperirea informativă a anului I Filologie și în special a secției germană-română din cadrul Universității Timișoara, cât și a cenaclului literar ..., unde avem semnalări privind intenția unor membri de a strecura idei străine de ideologia noastră». A semnat un angajament, având numele conspirativ »Thomas«, iar CNSAS a
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
a urmat Liceul Francez (1945-1948), apoi Liceul „I.L. Caragiale” din București (1948-1952). După bacalaureat, a lucrat un an ca muncitor pe șantiere de construcție, pentru a se putea înscrie în 1953 la Universitatea din București. După numai un an de filologie clasică, s-a înscris la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, continuându-și studiile la Iași, unde obține licența în 1959. Între 1960 și 1964 a lucrat iarăși ca muncitor în cadrul unor cooperative de artă aplicată. În 1964, odată cu renunțarea
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
secția engleză-română a Institutului de Limbi și Literaturi Străine al Universității din București, absolvind în 1969. Între 1970 și 1985, lucrează ca redactor principal pentru literaturile engleză și americană la revista „Secolul 20”. În 1981, și-a susținut doctoratul în filologie cu teza "Swift and His Romanian Speaking Audiences Before 1944", tratând receptarea timpurie a marelui scriitor englez în cultura română. În 1985, a fost numit "fellow commoner" la Churchill College (Cambridge, Marea Britanie), pentru ca în 1986, ajuns în Statele Unite ale Americii
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
societăți de asigurări medicale, dintr-o familie catolică din regiunea Sauerland, Westfalia, Carl Schmitt și-a făcut studiile gimnaziale la Attendorn unde era înscris la internatul catolic. După trecerea examenului de absolvire "Abitur" (echivalentul bacalaureatului), Carl Schmitt intenționa să studieze filologia dar, la îndemnul unchiului său, și-a schimbat hotărîrea și s-a îndreptat spre studiul științelor juridice. Începând din 1907 el a urmat cursurile universităților din Berlin, München și Straßburg (franceză: Strasbourg). În 1910 și-a trecut examenul de doctorat
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
printr-un Ordin al Ministerului Învățământului, se înființează la Oradea un Institut Pedagogic de 3 ani, menit să complinească penuria de cadre didactice din învățământul de cultură generală. Noua instituție de învățământ superior orădean își începe activitatea cu două facultăți: Filologie și Matematică-Fizică, la care din anul următor se adaugă Facultatea de Istorie-Geografie și cea de Educație Fizică. Rând pe rând, noile specializări dobândesc regim universitar până acum două decenii, cănd din 1983, datorită unei politici educaționale eronate, specializările didactice și
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
și orientarea noii literaturi germane în spiritul epopeelor germane medievale și al creației poetice populare. Herder dezvoltă ideea de "Volksgeist" ("spirit al poporului") ca identitate culturală, care se exprimă în limba și literatura unei națiuni. Reprezentativă pentru începuturile studiilor de filologie a limbii germane este opera sa "Ursprung der Sprache" ("Originea limbii", 1772), lucrare devenită clasică, în care subliniază relațiile dintre fenomenele lingvistice și natura umană. Între 1784 și 1791 apare opera sa capitală în patru volume "Ideen zur Philosophie der
Johann Gottfried von Herder () [Corola-website/Science/303253_a_304582]
-
și : Regele Ferdinand I de Hohenzollern - Sigmaringen al României, Regele Mihai ( ultimul rege al României ), Avram Iancu ( conducătorul Țării Moților ), Gheorghe Dima (Academia Română), Vasile Goldiș (Acadmia Română), Iosif Vulcan (Acadmia Română), George Barițiu ( întemeietorul presei din Transilvania ), Timotei Cipariu (părintele filologiei române ), Axente Sever ( unul din conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania ), Ilie Măcelaru ( președintele instanței Sibiu ), Ion Agârbiceanu ( preot în sat ), Emmanuel de Martonne, Gheorghe Șincai, Ion Pop Rețeganul, Ecaterina Varga., Emil A. Dandea ( om politic și
Detunata Goală () [Corola-website/Science/303286_a_304615]
-
transformat în Școala Profesională Metalurgică Nr. 1 Arad. 1957-1959: Muncitor (frezor) la Întreprinderea de strunguri “Iosif Rangheț” din Arad și elev la liceul seral. 1956-1959: Elev al Liceului Moise Nicoară (fost “Ioan Slavici”) din Arad, secția serală. 1960-1965: Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. 1971-1972: Curs postuniversitar al Facultății de ziaristică București. 2000 - a primit "ORDINUL ZIARIȘTILOR", Clasa I, cu "Insigna de aur" din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.) 2003 - "Premiul de Excelență Culturală pe anul
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
Tolkien, a fost supus unor analize cuprinzătoare privind temele literare și sursele. Deși "Stăpânul inelelor" este o lucrare amplă, acțiunea este numai ultima fază a unei mitologii la care Tolkien a lucrat încă din 1917. Tolkien a fost influențat de filologie, mitologie, industrializare și religie, precum și de scrierile sale timpurii și de experiența sa din primul război mondial. La rândul său, "Stăpânul Inelelor" este considerat a avea un efect major asupra fantasticului modern, iar impactul lucrărilor lui Tolkien este atât de
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Alan Lee. În 2004 o nouă ediție a fost publicată pentru a celebra a 15-a aniversare a publicației originale a cărții. Romanul a fost tradus, cu grade variate de succes, în zeci de alte limbi. Tolkien, un expert în filologie, a examinat multe din aceste traduceri și a avut comentarii asupra fiecăreia, care reflectă atât procesul traducerii, cât și munca sa. Pentru a ajuta traducătorii, Tolkien a scris "Ghidul numelor din Stăpânul inelelor". Deoarece se dorește a fi o traducere
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Beutel" care înseamnă „sac“) iar „elf“ devine „Elb“ ("Elb" nu prezintă conotațiile sau interpretările greșite ale echivalentului său englez și din acest motiv este o variantă mai potrivită pentru creația lui Tolkien). "Stăpânul inelelor" este materializarea explorării intereselor lui Tolkien: filologie, religie (în special catolicismul roman), basme, mitologia Scandinavă, dar romanul este puternic influențat și de către evenimentele Primului Război Mondial. Tolkien a creat o lume fictivă extrem de complexă (Eä), în care "Stăpânul inelelor" este plasat, multe dintre componentele acestei lumi, conform propriilor mărturisiri
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Rumänische Sprache zu Leipzig", „Peninsula Balcanică", „Revue historique du sud-est europeen", „Vieața nouă", „Viața românească", „Byzantion", Revistă armânească (una dintre cele mai semnificative publicații ale aromânilor, unde publica studii), etc. A mai semnat și P.N. Papahagi-Varduna, P.P. Varduna. Personalitate a filologiei române, cu o „operă vastă, care ocupă o poziție de neschimbat în istoria culturii aromânești" (Matilda Caragiu Marioțeanu,care il considera ca unul din dascălii ei), autor al unor impunătoare tomuri, precum "Românii din Meglenia" (1900) și "Meglenoromânii" (I-II
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
publicat, cu un bogat comentariu, "Gramatica română sau macedoromână" (Viena, 1813) a lui Mihail G. Boiagi. A îngrijit "Studii istorice asupra Peninsulei Balcanice" de Ioan D. Caragiani. Aceste lucrări, devenite rare, sunt veritabile monumente de limbă, de importanță capitală pentru filologia și lingvistica românească. S-a preocupat, mai cu seamă, de istoria, geografia, etnografia și folclorul macedoromânilor. Și-a extins cercetările și asupra meglenoromânilor. A fost preocupat de toponimele balcanice și de relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
în literatura de specialtate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material folcloric cules din aproape toate provinciile locuite de aromâni. Pericle Papahagi a fost printre cei care au studiat dialectul aromân alături de alți cercetatori ai filologiei romanice, români sau străini, cum sunt St. Mihaileanu, Gh. Murnu, O. Densusianu, Al. Phillippide, Tache și Pericle Papahagi, Theodor Burada, N. Saramandu, Chirata Iorgoveanu și mulți alții. Aceștia au ajuns la concluzia că aromânii își păstrează limba, muzica, obiceiurile, trasăturile
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
a fost un prozator și povestitor român. S-a născut ca fiu al lui Gheorghe și al Dumitrei Velea, ambii învățători. A urmat liceul la Curtea de Argeș. După cursurile Facultății de Silvicultură din Brașov, urmează și pe cele ale Facultății de Filologie din București (1953 - 1958), avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu. Debutează cu reportaj în "Viața studențească" (1957). Ca prozator va debuta un an mai târziu, cu schița "Poarta "în
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
unii comentatori). Timp de doi ani (1964 - 1966) lucrează la Studioul cinematografic București, secția scenarii, iar din 1966 și până la sfârșitul vieții, ca redactor la revista "Luceafărul". În 1965 se căsătorește cu Elena Stan, și ea absolventă a Facultății de Filologie, prozatoare (își semnează textele Ana Delea), iar în 1967, i se naște unicul fiu, Andrei Velea. Sănătatea lui s-a degradat continuu datorită consumului excesiv de alcool. În noaptea de 30 spre 31 ianuarie 1987, fiind în stare avansată de ebrietate
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
critic literar, traducător, profesor de literatură comparată, critic de artă și istoric al artei. Membru al Academiei Române din 2004. Profesorul s-a născut la 13 mai 1931, în București. A urmat Colegiul „Sf. Sava” din București (1942-1950), apoi secția de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în limba și literatura engleză în anul 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R.
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
literatură comparată, critic de artă și istoric al artei. Membru al Academiei Române din 2004. Profesorul s-a născut la 13 mai 1931, în București. A urmat Colegiul „Sf. Sava” din București (1942-1950), apoi secția de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în limba și literatura engleză în anul 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963) și ca
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
S. România (1960-1963) și ca redactor-șef la Editura Meridiane (1963-1968). În 1968 este numit director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Din 1961, predă la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Filologie din București, unde va fi titularizat profesor în 1990. A fost șeful Catedrei de literatură comparată la Facultatea de Litere din București între 1980 și 1984 și după 1990. A fost unul dintre discipolii academicianului Tudor Vianu. În anul 1969
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
județul Argeș, rezultatele acestei anchete de teren fiind publicate trei ani mai târziu, în revista „Sociologie românească”. Între membrii echipei se numărau sociologul Miron Constantinescu, etnograful N. M. Dunăre și folcloristul Ovidiu Bârlea. În 1942 obține titlul de doctor în filologie la Universitatea din Bratislava, cu teza "Cuvinte compuse de origine veche slavă bisericească în vechea limbă scrisă", lucrare elaborată sub îndrumarea științifică a lui M. Weingart și susținută apoi cu I. Stanislav. În anii celui de-al Doilea Război Mondial
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
membru al Uniunii Scriitorilor din România, Asociației Ziariștilor din România și al Asociației Autorilor Multimedia din Franța. s-a născut la 14 octombrie 1954, în loc. Ardud, jud. Satu Mare. La unsprezece ani, și-a pierdut total vederea. Între 1974-1978, a studiat filologia franceză și engleză la Universitatea din București. Între 1978-1990, a lucrat ca profesor de limba franceză, de limbă și literatura română, ca inspector de specialitate în Ministerul Învățământului și științei, responsabil cu subsistemul educației speciale pentru deficienții de vedere. În
Radu Sergiu Ruba () [Corola-website/Science/302915_a_304244]
-
(n. 27 aprilie 1965, Baia Mare - d. 3 aprilie 2014, Oradea) a fost un poet român. s-a născut pe 27 aprilie 1965 în Baia Mare. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1988). A fost decan și prof. dr. la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov și redactor-șef al revistei "Interval". Membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) și Uniunii Scriitorilor din România. Și-
Andrei Bodiu () [Corola-website/Science/298952_a_300281]