6,379 matches
-
a CANDORILOR PLÂNSE ÎN ATINGERI SUBLIME, în săruturi ninse, în congelări de lumini siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae de dor. Lumina amiezilor rămâne-n fior, cutremurându-ne trupul și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ASTRALĂ desprinsă din DUREREA EXTAZULUI RĂUTĂCIUNILE TIMPULUI Nu am desfăcut lumina să văd unde îmi este destinul. Știam despre întuneric că e un Hazard în care zac cei muritori și nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce fior de gând să-mi odihnesc tâmpla însetată de noapte. La capătul de Cer, această lumină ce e legată de spărturile UNIVERSULUI mă așteaptă să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește alături de sufletul nopților. Când, sunt încolțită de lumea hidoasă și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n suflet durut din SERATĂ. Acolo e o LEGE ALBASTRĂ, O ALTA E CERUL CEL SFÂNT. Pământul se-nalță spre o FĂRĂMĂ DE SOARE, cu-n veșnic freamăt desprins din LACRIMI AMARE, revărsate peste o VIAȚĂ DE GÂND. Oprește Doamne, fiorul de seară, de viața de timpuri prin simfonia luminii de vară, în care singurătatea e veșnică prietenă a sufletului de zări. Prin infinite chipuri, un soare îmi plânge prin Trupul destrămat al unei mări ce așteaptă să-mi sărute UITAREA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu cifre exacte de dor, cunoscând prin ele cea mai frumoasă femeie. Domnul meu, îmi vine să alerg prin toamna pierdută de har, prin inimi de soare, prin serile de vis, când din AER, nu rămâne decât sensibilul chip de fior. Și-atunci tu cel mai frumos, cel mai prietenos înger, ai venit să-mi salvezi viața mea din lumile rele, dezgustătoare, lumi ce mi fură infernul și apăsător de trist, sufletul meu rămâne învins. Domnul meu, chiar aș dori să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dragostea? Până când să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din trup de iubire sfioasă? Până când sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu, iubitule, născocește un vers să mă lupt în idee ca o nebună învăluind misterele vrăjite din ploile verilor. O, tu, iubitule, din brațele tale aș zăvorî uimitoare cuvinte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE DRAGOSTE ȘI GÂND Și-n lumi de aer voi fi o nemurire Și din cuvânt, o viață arsă-n vânt. 25-11-2007, 2320h AERUL SFIDAT Îmi plânge noaptea pe-o moarte în iubire, Îmi plânge noaptea pentru că nu mai sunt fior Îmi plânge noaptea în dorul de-o privire Când patul din fereastră, i-o așchie de nor. Îmi plânge dimineața că te-am pierdut iubire, Prin unduirea vie ascunsă în izvoare, Și-n temnița uitării sunt versuri de murire, Ce-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Când rugător și singur un Ochi încet se vinde. Prin templul de tristețe ce mă condamnă Eternul meu de dragoste nuntită, În sufletul de noapte o rază încet mă scaldă Pe un parfum frenetic, din Zorii de elită. Dar tânărul fior cu vocea-i de tristețe Că și-a pierdut iubirea în clipe fără nume Când doar copacii plânși în arderea zorită Au suferit prin vremea colinelor de spume. În camera sortită, O candelă mai plânge Prin patul alb de doruri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Din pieptul nopților, aud un suflet cum se zbate cu un vis în inima CĂLĂTORULUI, ce-mi strivește liniștea și-mi calcă iubirea în PICIOARE DE LEMN. Dar mi se pare că prin vene de AER nu mai curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte ce-mi sărută umbra ta și o dezmiardă cu o ninsoare târzie Din liniștea ce-mi picură-n nopți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngenunchiate-n tăceri. 12-11-2007, 2000h TAINELE DE DRAGOSTE Tu ai plecat și din iubirea ta prea plânsă M-am prefăcut durere din brațul tău de dor Și-n tainele de dragoste, precum o stea ucisă Plângeam în noaptea albă un rătăcit fior Și-n despărțirea noastră un Ochi s-a întristat Că am iubit ca o nebună Nimfa, Și din frumosul prinț ce l am visat Ai devenit distanța ce mi-a rănit doar CLIPA. Și-am adunat din CIOBURI DE UITARE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de gheață, și am un foc al tăcerii, La tine să țip, să mă auzi ca un FULGER DURUT. Dar las’ ca noaptea să mă alinte Pe o distanță dintre lumile albe Vei veni poate într-un târziu ca un fior să-mi dezlege Sufletul meu din sufletul viu de înalturi. Și ca o melodie să-mi depăn furtuni Înghețate în zările arse de somnuri De ce nu ești, de ce nu vrei să mă iubești în GENUNI Să fii tu PRINȚUL MEU
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nori Am doar CASA-MI DE POEME, ce te place Să fii muza dintre noaptea de SIMEZE ÎN DECOR, Lasă-ți trupul tău de laur, pe tăcerile durute În rostirea multor doruri spre săli negre răstignite Unde CANDELA IUBIRII, din fiorul neînvins, În triunghi de sfinți apune nebuniile știute. Și plecarea mea de gheață peste umbra ce te-nalță Doar un sentiment sfârșește unde somnul te învinge Trecător și mândru versu-mi, cu o voce te învață Să rămâi lumina vie în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plânset surd și albastru, un ASTRU nevăzut Ce mi-a furat iubirea din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată la un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi pier, Și-n calea mea ești noaptea de tăcere. Și-n nepătrunsul vis eu te-am rănit cu albe versuri suspinând uitarea, Ești întunericul adânc ce l-am iubit Cum mai iubesc din razele de lună doar visarea. Ating fiorul sfânt din depărtări Și neînțelesul din iubire doare, Ai fost o clipă zborul din chemări Când buzele de ceață mi-au atins izvoare. Și am rămas mormântul de iubire Cu ochii plânși de-o rodie tremurătoare De n-ai fi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufletul mai plânge peste-un orizont Și nopțile destramă chipuri neștiute, Legenda tremurândă în sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară, Prin pletele de nori sunt sufletele stinse . La mesele tăcerii aprindeți astă seară Corola de luceferi și stelele de vise. CLIPE DE PLOI SÂNGERÂNDE Prin zile mi se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înger muritor Și-n trupul lăcrimat de zorile nătângi Eu închinam poemele în lacrima de dor. Iubitule, când aripa de vis plăpândă Te va răpi, din ochii mei de dor, Fii dragostea de ape pe-o secundă Îngenunchiată-n vremuri de fior. Iubitule, la căpătâi să-mi pui Mireasma de iubire și de raze Să-mi lumineze-n trupul vântului Să fiu pământul răstignit pe oaze. Iubitule, fii fulgerul de gând Și-aprinde o lumină-n candela de stele, Când toate s-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile noastre-n două, Ca o legendă voi trăi-ntr-o carte Și-oi fulgera prin visul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ȚĂRMUL DURERII Astăzi a nins, cu o uitare nebună, Lumina plânsă s-a despărțit de clipe, S-a despărțit, de păcatele în care am adunat, din cioburi de viață și spumă, O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și spumă, O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte să-mi spună, Că lumina uitării, e rănită în țărmul durerii. Că lumina din iubire e un pământ de IERTARE. Din ABURUL CE SE RIDICĂ spre cer; Dumnezeu veghează
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în frunze albastre, melancolic e-a mea soartă Și-n mâhnirea arsă-n zile, dar o lacrimă s-a stins. Ca un fulger în iubire, cu un trup ca de fantasmă Ochii lui de nopți rebele ce-au rămas în fior de sânge Sărutând un CER DE STELE, tremurând ca o mireasmă Și prin lumi de pribegie, doar un chip ușor se stinge. Lăsând zarea ca să-mbrace straie de lumini prin nopți Unde amintirile-s uitate prin pământuri legendare Întunericul din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noapte, am vrut atunci să mor, Să fiu de-alungul vremii un vis ce-o să dezmierde... O taină omenească pe disperări de seară, Când vântul mă respiră printre zori, Dispară sărăcia din salcia de vară, Să pot muri prin crângul nuntitului fior... 30-07-1999, 1200h CHIPUL DE GERURI PREA SFÂNT domnului prof. Radu Pruncu La ora în care nebunii ucid Un suflet de vânturi întors înspre vreme Doar flăcări în doruri încet se aprind, Și candela albastră e-un décor de boeme. La
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca Dumnezeu să poată să șteargă lacrima uscată sub pământ Omenirea din dureri mai iartă Floarea întunecată de mormânt. Și de-ar fi ca îngerul de pază Să lumineze nopțile de dor Când trupul de țărană se-ncarnează Prin veșnicia albului fior. Eu aș veni alături de tritețe Îngenuncheată-n florea de pământ Când bătrânețea ninsă-n dimineți Aprinde-n taină o CANDELĂ DE VÂNT. DURERE DINTRE VEȘNICIE în memoria mamei, Elena Costea S-au scuturat salcâmii. E toamnă și e trist. Când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În tăcere Elena Marin Alexe Natura din somn se trezește cu ramuri întinse spre nori în vișin un mugur plesnește resimt prin livadă fiori Ce vânt jucăuș dinspre dealuri înconjură satul vioi azi Milcovul fuge-ntre maluri și nu mai privește-napoi Prin viță se scurge lin viață pulsând între coardele vii tăcerea se-mprăștie-n ceață și soarele urcă-n câmpii O rază
?n t?cere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83332_a_84657]
-
-o de dorință, așa cum mă înnebunea pe mine? Oare o sărută cu un cub de gheață în gură, înfrigurându-i gura și înfierbântându-i trupul de dorință, așa cum mă săruta pe mine? Oare îi mușcă tandru curba gâtului, umărul, trimițându-i fiori de dorință prin tot corpul, așa cum îmi trimitea mie? Când se trezește dimineața, primul ei gând e oare „Dumnezeule, e superb și e în pat cu mine“? Pentru că primul meu gând ăsta era. Eram nebună de gelozie. Sau poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și dat un rând de haine și a și fost pus să conducă tractorul. Privind la televizor cu mama, mintea îmi zbura tot la Adam. Și, ca o adolescentă, de fiecare dată când mă gândeam la el, mă străbătea un fior. Mă simțisem așa de bine cu el. Era așa de drăguț. Așa de proaspăt, de nerăbdător, de interesant și de interesat. M-am gândit că-l plăceam așa de tare tocmai fiindcă Adam era atât de lipsit de cinism. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înțeles ce-ai zis, i-am spus cerându-mi scuze. A ridicat capul din piept și m-a privit. Arăta prost dispus, dar era sublim. — Am spus: care e problema ta? a repetat el supărat. M-a trecut un nou fior de teamă. Trebuia să îndrept situația. Dar era foarte dificil să vorbești cu el când era așa de intimidant. Problema e că nu sunt sigură pe mine și sunt suspicioasă, am spus. Adam a tăcut. A rămas pe loc uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]