7,018 matches
-
remarcăm o stare de jubilație în fața spectacolului lumii. Poezia copilăriei, a timpului originar, a universului adamic se relevă simbolic (Cristian Moraru), are loc asumarea unei ipostaze demiurgice, corpul devine un "substitut al cosmosului exterior", cuvintele zboară ca un roi de fluturi între material și imaterial (Paul Dugneanu). Tot în această primă etapă se reabilitează starea de inspirație, revelația, "starea de grație" (Leoaică tânără, iubirea, Cântec, Poveste sentimentală, Emoție de toamnă). Starea de exaltare este înlocuită uneori de revelația timpului care provoacă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Olimpice - Helsinki 1952, marchează participarea primului român la o competiție oficiala: Iosif Novak la proba 100m liber (1'00"6) locul 26. Edițiile altor J.O. sau încheiat cu rezultatele: - Melbourne 1956 - Al. Popescu primul finalist român la proba 200m fluture (2'31"0) - locul VIII; - Moscova 1980 - Carmen Bunaciu la 100 și 200m spate (locul IV) și ștafeta 4x100 m mixt (locul VII); - Los Angeles 1984 - Anca Pătrășcoiu (loc.III, prima medalie olimpică pentru înotul românesc) la proba 200m spate
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
spate (locul IV), Anca Pătrășcoiu - 100m spate (locul V), Carmen Bunaciu - 200m spate (locul VII); - Seul 1988 - Noemi Lung la 400m mixt cu 4'39"46 (loc II), Noemi Lung - 200m mixt - 2'14"85 (loc III ), Stela Pura - 200m fluture (locul IV), Tamara Costache - 50m liber (locul VI), Anca Pătrășcoiu - 200m mixt (locul VI); - Barcelona 1992 - Luminița Dobrescu, 200m liber (locul V), Robert Pinter - 200m fluture (locul VII); - Atlanta 1996 - Beatrice Coadă, 400m mixt (locul VI) și Ștafeta 4x200m liber
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
loc II), Noemi Lung - 200m mixt - 2'14"85 (loc III ), Stela Pura - 200m fluture (locul IV), Tamara Costache - 50m liber (locul VI), Anca Pătrășcoiu - 200m mixt (locul VI); - Barcelona 1992 - Luminița Dobrescu, 200m liber (locul V), Robert Pinter - 200m fluture (locul VII); - Atlanta 1996 - Beatrice Coadă, 400m mixt (locul VI) și Ștafeta 4x200m liber fete (locul VII), Luminița Dobrescu - 200m liber (locul VIII). - Sydney 2000: Diana Mocanu cucerește, pentru prima dată în istoria natației romanești, două medalii olimpice de aur
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
1'03"34) - Split 1981; la 100m spate (1'03"08) - Roma 1983; Tamara Costache, la 100m liber (56"11); Noemi Lung, la 200m mixt (2'15"84); Luminița Dobrescu, la 200m liber (2'00"87); Stela Pura, la 200m fluture (2'11"56); și 400m liber(4'09"65)Strasbourg 1987; Luminița Dobrescu, la 200m liber (2'01"77) - Atena, 1991; Camelia Potec, la 200m liber (2'00"17) - Sevilla 1997; Diana Mocanu, la 100m fluture (1'00"02) și
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Stela Pura, la 200m fluture (2'11"56); și 400m liber(4'09"65)Strasbourg 1987; Luminița Dobrescu, la 200m liber (2'01"77) - Atena, 1991; Camelia Potec, la 200m liber (2'00"17) - Sevilla 1997; Diana Mocanu, la 100m fluture (1'00"02) și Ștafeta feminină 4x200m liber (8'07"75); C. Potec, B. Cășlaru, L. Diaconescu, S. Păduraru - Istanbul, 1999; Camelia Potec - 800m liber (8'37"56) - Madrid 2004; Beatrice Cășlaru - 200m mixt (2'15"70) - Madrid; Ștafeta feminină
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
8'06"26); La probele masculine: ARGINT - Nicolae Butacu la 100 m liber (49"49) si 200 m spate (1'56"29) - Rostock 1996 (bazin scurt); Dragoș Coman, la 1500m liber (15'13"10) - Istanbul 1999; Ioan Gherghel la 200m fluture (1'56"82) și Răzvan Florea - 200m spate (1.58”00) la Madrid 2004; BRONZ - Nicolae Ivan la 100m liber (49"56) - Rostock 1996 (bazin 25m.); Dragoș Coman, la 400m liber (3'49"04)- Istanbul 1999; Dragoș Coman - 400m liber
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Medalii de BRONZ: Camelia Potec, la 200m liber (2'00"32) și 400m liber (4'11"76), la ștafeta 4x100m mixt feminin (4'10"05) în componență cu B.Cășlaru, D.Mocanu, C.Potec, L.Diaconescu; loan Gherghel la 200m fluture (1'58"54); Dragoș Coman la 1500m liber (15'10"97). 1.4.4. Campionatele Europene pentru juniori Au fost cucerite în anii 1967-2000 un număr de 94 de medalii (28 de aur, 29 de argint și 37 de bronz
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
4. Campionatele Europene pentru juniori Au fost cucerite în anii 1967-2000 un număr de 94 de medalii (28 de aur, 29 de argint și 37 de bronz). La junioare, prima medalie (bronz) a fost obținută de Georgeta Cerbeanu, la 100m fluture - în 1967. Medalii de AUR au câștigat: Camelia Potec (6), Diana Mocanu (6), Stela Pura, Beatrice Coadă, Simona Păduraru (cate 2), Tamara Costache, Livia Copariu, Ioana Naghi, Lorena Diaconescu, Cătălina Cășaru, Raluca Udroiu și ștafeta 4x100m liber (cate 1 medalie
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
corpului spre 35 suprafața apei. Urmează o vâslire cu un singur braț și ridicarea capului pentru a atinge nivelul apei. Acest lucru pe sub apă se poate realiza prin mișcări ale picioarelor specific procedeului craul sau prin mișcări ondulatorii specifice procedeului fluture. Greșeli: a) la poziția inițială: - extensia sau flexia pronunțată a genunchilor - reacție musculară necorespunzătoare la semnalul de start. - degetele picioarelor nu prind marginea blocstartului - posibila dezechilibrare sau alunecare. b) la elan: - mișcări inutile cu brațele - întârzie desprinderea. c) în zbor
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
bărbiei în piept pentru a schimba direcția de deplasare dinspre în jos înspre sus, către suprafața apei. După o scurtă alunecare, picioarele încep să bată pentru a înălța corpul la suprafața apei. Mișcarea picioarelor poate fi și ondulatorie, specifică procedeului fluture. Printr-o singură vâslire cu unul dintre brațe, se revine la suprafața apei executându-se inspirația și continuarea cursei prin mișcări ritmic coordonate. Greșeli: a) în poziția inițială: - dispunerea greșită a vârfurilor picioarelor pe perete - împingerea în perete este ineficientă
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
turbulența de suprafață. Ea va fi lungă și rapidă dacă împingerea în perete s-a efectuat pe o traiectorie cât mai perpendiculară cu suprafața apei. Lucrul sub apă și revenirea la suprafața apei se realizează prin lucrul picioarelor specific procedeului fluture, identic ca la start. Această întoarcere a fost îmbunătățită de către înotătoarea româncă Carmen Bunaciu, cu următoarele diferențe: - în toate fazele întoarcerii, capul este menținut deasupra apei; - întoarcerea propriu-zisă se realizează menținând trunchiul peste apă; picioarele pot fi deplasate peste sau
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cu capul mult ridicat și cu mișcări laterale ample - brasul german. În anul 1935, datorită unui regulament competițional mai puțin clar, unii înotători scoteau brațele din apă la revenirea în poziție de alunecare, dând naștere unui nou procedeu denumit atunci „fluture - bras”. Procedeul bras pe sub apă apare între anii 1950-1957, particularizat prin vâsliri lungi cu brațele, realizate în apnee prelungită. În anul 1957, Federația Internațională (F.I.N.A.) interzice această variantă de înot a procedeului bras, fiind considerată ca dăunătoare sănătății. În decursul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
pe sub apă, unghiul de intrare în apă fiind de aproximativ 50° - 70°. Dup ă un moment de alunecare pe sub apă, înotătorul execută o vâslire lungă cu amândouă brațele concomitent, vâslire care se aseamănă cu tracțiunea brațelor pe sub apă la procedeul fluture. După realizarea tracțiunii, brațele sunt duse spre înainte pe sub burtă, la o distanță cât mai mică de corp pentru a favoriza alunecarea și înaintarea înotătorului. Când brațele, în drumul lor spre înainte, ajung aproximativ în dreptul pieptului, începe faza pregătitoare a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
din proba respectivă; - așezarea palmelor pe perete prea sus sau prea jos; - tragerea picioarelor spre perete executată cu genunchii prea puțin flexați - duce la întârzierea efectuării întoarcerii; - împingerea în perete cu un singur picior; 3.4. Procedeul fluture Denumirea procedeului fluture sau delfin este dată datorită mișcărilor fluturate, ondulatorii, ale întregului corp, mișcări asemănătoare loviturilor de coadă ale delfinului. În anul 1935, Jack Sieg, student la Universitatea din Iowa (S.U.A.), demonstrează pentru prima dată acest procedeu, folosind mișcări de picioare specific
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
dată acest procedeu, folosind mișcări de picioare specific procedeului bras, iar procedeul nu a fost omologat. Totuși, la J.O. din anul 1948 care sau desfășurat la Londra, și peste patru ani 1952 care sau desfășurat la Stockholm, se înoată fluture cu mișcare de picioare specific procedeului bras. În anul 1953 F.I.N.A. omologhează prin regulament tehnica acestui procedeu, într-o formă apropiată de cea practicată în zilele noastre. Primul înotător de fluture a fost maghiarul Tumpek, recordman mondial, care a executat
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
ani 1952 care sau desfășurat la Stockholm, se înoată fluture cu mișcare de picioare specific procedeului bras. În anul 1953 F.I.N.A. omologhează prin regulament tehnica acestui procedeu, într-o formă apropiată de cea practicată în zilele noastre. Primul înotător de fluture a fost maghiarul Tumpek, recordman mondial, care a executat cu picioarele, lovituri delfin, deoarece era infirm, lipsindu-i laba unui picior. La următoarea Olimpiadă, care s-a desfășurat în anul 1956 la 63 Melbourne, toți participanții au înotata procedeul fluture
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
În programul Cupelor și Campionatelor Mondiale, se înoată și în probele de 50m și ștafeta de 4X50m Mixt. Utilitar și de agrement : în general se înoată numai de înotătorii experimentați sau de foștii înotători de performanță. Componentele structurale: În procedeul fluture, poziția adoptată este decubit ventral. Deoarece procedeul se realizează prin mișcări ondulatorii, corpul marchează trei poziții intermediare, în funcție de fazele ciclului de vâslire: - în timpul lucrului acvatic al brațelor poziția se orizontalizează cât mai mult; - pe parcursul primei bătăi a picioarelor (se
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
bătăi a picioarelor (se coordonează două bătăi de picioare la un ciclu de brațe), bazinul este orientat în sus și înainte către suprafața apei; - cea de-a treia lovitură a picioarelor proiectează bazinul peste nivelul apei. Componentele structurale ale procedeului fluture sunt următoarele: - mișcarea picioarelor - mișcarea brațelor - coordonarea brațe-picioare - coordonarea brațelor cu respirația - startul - întoarcerea 3.4.2. Mișcarea picioarelor Loviturile sau bătăile determină înălțarea înotătorului peste apă, facilitând înaintarea și, în special, deplasarea brațelor peste apă. În condițiile orientării corecte
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
picioarelor la o adâncime prea mare; - mișcări cu frecvență mare și amplitudine mică; - acțiuni inițiate din articulațiile genunchilor; - menținerea genunchilor în extensie - determină solicitarea inutilă a membrelor inferioare. 3.4.3. Mișcarea brațelor Din punct de vedere biomecanic, în procedeul fluture, brațele lucrează simultan simetric. Ele au rol propulsiv, desfășurându-se predominant în lateral și pe verticală, cu deplasări minime spre înapoi. Propulsia este dominată de forța portantă, nu de forța de rezistență, iar structura defalcată a acțiunii brațelor este următoarea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
concomitent cu a doua fază a drumului acvatic (împingerea) al mișcării brațelor. Această mișcare este accentuată pentru a asigura sprijinul și înălțarea corpului pe apă, în timpul trecerii brațelor peste nivelul acesteia. 3.4.5. Coordonarea brațelor cu respirația La procedeul fluture, respirația se realizează astfel: În momentul în care brațele execută mișcarea de apucare a apei, capul se ridică peste nivelul apei. Prin extinderea coloanei cervicale, fața este degajată din apă și se execută inspirația pe finalul împingerii și în prima
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
fi executată cu capul drept sau în lateral. Greșeli: - capul revine în apă după brațe - este întârziată tracțiunea; - expirație incompletă - aceasta este continuată și afară din apă, scurtând durata inspirației; apare senzația de sufocare. 3.4.6. Startul. La procedeul fluture, startul se execută asemănător cu cel folosit la procedeele bras și craul, respectându-se aceleași structuri tehnice. 3.4.7. Întoarcerea Particularitatea structurilor tehnice constă în faptul că, în faza lucrului sub apă se execută mișcări ondulatorii cu picioarele. Regulamentul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cu picioarele. Regulamentul interzice executarea acestor mișcări ale picioarelor pe o distanță mai mare de 25m. Întoarcerea, ca și startul, se realizează biomecanic asemănător cu întoarcerea din procedeul bras, dar fără executarea tracțiunii brațelor pe sub apă. Caracteristicile întoarcerii la procedeul fluture sunt următoarele: 70 - atacul peretelui - mâinile se dispun simultan și la același nivel pe perete; - faza lucrului sub apă - se desfășoară conform celor descrise la startul în procedeul fluture. Capitolul 4. Metodica înotului 4.1. Orientări în învățarea procedeelor de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
dar fără executarea tracțiunii brațelor pe sub apă. Caracteristicile întoarcerii la procedeul fluture sunt următoarele: 70 - atacul peretelui - mâinile se dispun simultan și la același nivel pe perete; - faza lucrului sub apă - se desfășoară conform celor descrise la startul în procedeul fluture. Capitolul 4. Metodica înotului 4.1. Orientări în învățarea procedeelor de înot. Pentru a înțelege mai bine problematica învățării înotului este oportună o scurtă trecere în revistă a succesiunii stagiilor de pregătire și selecție. „Viața sportivă” a unui înotător se
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
tempo mai scăzut. La fel se pot interpreta și reperele maxime găsite la mobilitatea labei piciorului și lungimea membrului inferior în întregime. Suplețea și mobilitatea fac ca spatistul să semene într-o oarecare măsură cu săritorul în înălțime. Înotătorul de fluture (100m și 200m) prezintă biotipul somatic în care regăsim craulistul semifondist, iar pe plan motric se apropie de valorile craulistului vitezist. Picioarele mai scurte lasă să se întrevadă rolul pe care îl joacă trunchiul în propulsarea corpului. Aceste repere se
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]