5,845 matches
-
de la Milcovia (1227/8-1241), în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 284-320. Idem, Sf. Sava Gotul. La 1600 de ani de la mucenicia sa, în G.B., 1972, nr. 3-4, p. 335-384. Simonescu D., Tradiția istorică și folclorică în problema întemeierii Moldovei, în St. de fl. și lit., București, 1967, p. 41-52. Sykora J., Poziția internațională a Moldovei în timpul lui Lațcu: luptă pentru independență și afirmare politică, în RdI 29, 1976, 8, p. 1135-1151. Sânpetru M., Înmormântări pecenege
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după război, și dincoace de Prut, respectiv: cântece, poezii, gazete de perete etc.), un întreg an școlar a fost repetat de toți copiii. Ulterior, momentele dramatice ale obligativității schimbării graiului aveau să prilejuiască, printre localnicii mai hâtri, creații sau piese folclorice degajând sentimente de graniță între ironie și suferință. În astfel de împrejurări vitrege și-a încheiat ciclul primar Leonid Boicu, în școala din satul natal Dondoșani, sub atenta îndrumare a învățătorului Gabriel Umaniță, cu care fostul elev a întreținut o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din copilărie, iar neprihănirea domnișoarelor este, pe cât posibil, păstrată. Însă înainte de a se căsători, tinerii și tinerele își recapătă uneori o oarecare libertate, care face să li se ridice părul măciucă burghezilor. În anumite zone rurale, tot soiul de obiceiuri folclorice, mai mult sau mai puțin obscene, le permiteau tinerilor să se apropie unii de alții, să se distreze împreună, să se aleagă. În Provence de pildă, în timpul carnavalului, fetele sunt fugărite de băieți și se lasă bucuroase mânjite cu noroi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atunci când flirtează, o fată tânără face să cadă acel zid de conveniențe care separă categoric purtările burgheze de purtările populare, considerate ca fiind vulgare și amorale. În mod straniu, flirtul nu evocă în niciun fel în spiritul contemporanilor practicile țărănești folclorice, evantaiul larg al apropierilor permise uneori în zonele rurale. Aceste rituri cât se poate de reale par să le rămână complet necunoscute orășenilor, care au o viziune destul de idilică, foarte siropoasă, asupra universului provincial și țărănesc. Trebuie să reamintim că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este momentul în care filosoful Lucian Blaga reușește să lege trecutul și viitorul, definind tradiția ca expresie a structurii mentale și creatoare a poporului. După ce romanticii descoperiseră și dezvăluiseră specificul popular al poporului, antropologii interbelici stabilesc o hartă a identităților folclorice. Filosoful Blaga realizează o concordanță între sufletul colectiv, proiecția sa concretă în ritmul doinelor și al baladelor, manifestarea sa arhitecturală în satul înscris în armonia formelor de relief. În 1936, Blaga publică Spațiul mioritic, iar în 1937, în discursul de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
populare românești și de a o proiecta, singură, într-un orizont mitic, ca model prin excelență al geniului românesc a iritat un oarecare număr de intelectuali. Aceștia refuzau să recunoască dramele, destinul și idealul unui popor modem într-o creație folclorică multiseculară. Însă mai ales cîteva interpretări filosofice ale baladei au declanșat mînia lor. În mare, se poate spune că ei respingeau: a) interpretarea pesimistă a Mioriței, aproape generală după Alecsandri; b) pretenția de a considera balada ca fiind unica expresie
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un gest democratic european, prezentînd o frescă epică a nenorocirii ruse, a dezastrului polonez și a celui românesc, nenorocirea acestei țări pe care o numește "nefericita Românie". El se inspiră din dovezile furnizate de discipolii săi Rosetti, și utilizează izvoarele folclorice transmise prin rețelele care conduc la poetul Alecsandri. Legendele democratice ale Nordului merg pe registrul actualității, cu prezența dramatică a eroului cuplul Rosetti și pe perenitatea folclorică. Imaginarul francez este mișcat de această figurație victimizată a unui popor lovit în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
El se inspiră din dovezile furnizate de discipolii săi Rosetti, și utilizează izvoarele folclorice transmise prin rețelele care conduc la poetul Alecsandri. Legendele democratice ale Nordului merg pe registrul actualității, cu prezența dramatică a eroului cuplul Rosetti și pe perenitatea folclorică. Imaginarul francez este mișcat de această figurație victimizată a unui popor lovit în cursul secolelor de valurile de barbari, în prezent victimă a dominației ruse. Pe de o parte, țăranul român, elegant și civilizat, pentru că el a crescut în tradiția
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acest sens, în același timp printr-un dezgust față de politică, o silă față de reîntoarcerea la ordine și refuzul unui reformism considerat ca fiind prea amestecat cu uniforma. Scriitorul este încîntat cînd este vorba de culegerea și apoi de prelucrarea fragmentelor folclorice. În martie 1851, îi scrie prietenului său Golescu: "Scrisoarea ta m-a încîntat, accept cu plăcere propunerea domnului Dumesnil-Michelet și chiar din acest moment mă apuc de lucru pentru a-mi aranja notele pe marginea poeziilor populare și pentru a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ce minune?" Aceste reflecții ale Sandei Stolojan un lirism al neschimbării își regăsesc ecourile vagi în comentariile presei privitoare la vizita generalului: comunismul românesc este simpatic, el ocrotește arhaismul satelor... Ceaușescu este un om cumsecade, care oferă musafirilor săi spectacole folclorice de calitate. Prin contrast, locomotivele Diesel și electrice, în stadii diverse, fabricate în uzina din Craiova, centrala termică unde automatizarea este foarte avansată și această reflecție a lui De Gaulle: "Este într-adevăr modern". Astfel de remarci trebuie percepute într-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Modernizarea impusă de șeful statului n-ar fi decît un pretext care ascunde voința feroce de a distruge o întreagă memorie. Nu apare nici un semn de întrebare asupra contradicției dintre desfășurările unei celebrări omniprezente a istoriei, însoțite de o mobilizare folclorică generalizată, pe de o parte, și această frenezie de excludere a unui trecut arhitectural, pe de altă parte. Și aceasta pentru că din deciziile Bucureștiului lipsește orice altă justificare în afară de cea dogmatică. Acest dogmatism deranjează; el este perceput ca arhaic. Dezbaterile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Corăbioare (1972), Pălăria lui Cipolino (1981), Unchiul meu Păcală (1982) și, în chip deosebit, La târgul din Prostănaci (1987) - denotă capacitatea lui C. de a se copilări frumos, de a capta atenția prin istorisiri ingenioase și sugestive, unele, în manieră folclorică. A publicat și versuri pentru adulți. Motivele legate de locurile natale sunt exprimate într-o tonalitate ușor elegiacă, sinceră, mai ales în Iarna dragostei (1984) și Iubind (1991). SCRIERI: Băiețelul din geamul albastru, Chișinău, 1970; Corăbioare, Chișinău, 1972; Glob matern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286246_a_287575]
-
cuvintele, 1999), dar este consacrat ca romancier. A mai colaborat la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Ramuri” ș.a. A îngrijit ediții și a semnat prefețe. Volumul de versuri Duhul pământului, în care realitatea este convertită în metaforă de extracție folclorică, dovedește vocația etică a scriitorului. Romanele lui A. au, de asemenea, un mesaj etic, iar moralitatea e tema lor centrală. Nu lipsește umorul acid și, uneori, ludic, dar nu fără tâlc (manifestat prin introducerea în partitura unor personaje a unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
originalității în povești) De la momentul apariției și până în zilele noastre, opera lui Ion Creangă a constituit obiectul unui impresionant număr de studii literare, majoritatea acestora aplecându-se asupra câtorva aspecte esențiale ale creației scriitorului humuleștean (cum ar fi umorul, sursele folclorice sau originalitatea autorului). Pornind de la această premisă, orice nouă încercare de abordare critică a operei lui Creangă nu poate fi, cel puțin la prima vedere, decât o sinteză a unor opinii deja enunțate sau, cel mult, o preluare nuanțată a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în spiritul acestuia, dar având o conformație intelectuală deosebită, Creangă este, la o privire de ansamblu a operei, genul de artist care pare a fi călăuzit permanent de instinct, iar arta sa pare a se situa în prelungirea unei tradiții folclorice, a unui fel aparte de sensibilitate țărănească. Aparținând unei epoci în care creativitatea era îndrumată spre reflectarea adevărului vieții românești, Creangă este primul scriitor român de o certă valoare care, având o ascendență țărănească directă, oferă cititorului o perspectivă a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
între Amintiri din copilărie, povești și povestiri. Făcând această distincție, analiza basmelor lui Creangă presupune referirea la câteva aspecte esențiale care converg către o problemă mult discutată în rândul criticii literare: în ce măsură sunt basmele lui Creangă dezvoltări ale unui tipar folcloric și care este contribuția originală a scriitorului în acest proces astfel încât să putem afirma, fără rezerve, că Ion Creangă este cel mai de seamă reprezentant al basmului cult românesc. Ambiguitatea care caracterizează statutul poveștilor lui Creangă (creații oral-folclorice sau creații
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
basmului cult românesc. Ambiguitatea care caracterizează statutul poveștilor lui Creangă (creații oral-folclorice sau creații originale, culte) a apărut chiar în momentul publicării lor. Ea a luat naștere datorită faptului originalitatea scriitorului, deși este mereu prezentă, este adecvată la esența prototipului folcloric. Poveștile lui Creangă au ajuns astfel să reprezinte un adevărat „caz” al literaturii române pe care nu puțini exegeți au încercat să-l soluționeze. Opinia lui Tudor Vianu din Istoria literaturii române moderne din 1944 pare a fi, în acest
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
acela al problematicii. Afirmația lui Vianu („Poporul întreg a devenit artist individual în Creangă”) nu face, într-un fel, decât să complice problema. O încercare mai reușită de a defini basmele lui Creangă, în sensul raportării acestora la un tipar folcloric și al motivării logice a acestei raportări, pare a fi cea a lui Vladimir Streinu din monografia sa apărută în 1938: „Creangă știind să scrie pentru oameni în vârstă, diferențiați ca tip colectiv și individual, a folosit conturul social-țărănesc, etnic
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
o etapă premergătoare îndepărtării unei alte granițe - aceea dintre real și fabulos. Acesta este unul dintre aspectele esențiale ale originalității lui Creangă. S-a vorbit adesea despre așa-numita localizare a fantasticului la Creangă, despre o „domesticizare a miraculosului mitic folcloric”. Limite clare între real și fabulos nu existau nici în basmul folcloric. Acolo însă, trecerea era de la real la fantastic și nu invers. În cazul lui Creangă avem de-a face cu o umanizare a fantasticului, autorul ajungând, în spiritul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Acesta este unul dintre aspectele esențiale ale originalității lui Creangă. S-a vorbit adesea despre așa-numita localizare a fantasticului la Creangă, despre o „domesticizare a miraculosului mitic folcloric”. Limite clare între real și fabulos nu existau nici în basmul folcloric. Acolo însă, trecerea era de la real la fantastic și nu invers. În cazul lui Creangă avem de-a face cu o umanizare a fantasticului, autorul ajungând, în spiritul umorului care îi este caracteristic, până la parodierea acestuia. Ilustrative pentru acest tip
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care diavolul nu poate aduce decât rele. La fel se întâmplă și în Dănilă Prepeleac unde întrecerea lui Dănilă cu dracii pare a reda o întrecere între flăcăii unui sat. Dialogul este impregnat și în acest caz de un suflu folcloric: „ Ia zvârle-l și tu acum, zise dracul îngâmfat. L-oi zvârli eu, nu te îngriji, dar scoate-l mai întâi la fața pământului, cum a fost și la tine. Dracul ascultă și-l scoate. Haiti! mai răpede, mai răpede
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
fabulosul în cele mai surprinzătoare moduri. Poveștile stau sub semnul acestei permanente oscilări care ilustrează de fapt nevoia omului de a se situa între realitate și idealitate. Atemporalitatea basmelor, sugerată prin formula inițială „Era odată” care urmărește doar aparent tiparul folcloric, reflectă încercarea autorului de a permanentiza întâmplările, de a le da un caracter de generalitate cu dominantă umoristică. Mesajul basmelor lui Creangă este, în cele din urmă, ideea că singura modalitate de a face față destinului este umorul, un umor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și următoarele. La începutul activității sale poetice S. a fost marcat de puternica influența lui Mihai Eminescu, căruia i se vor adăuga mai târziu alte modele lirice. Fuga din hazard poartă pecetea acestor filiații, potențate de irezistibila atracție a filonului folcloric românesc. Critica a remarcat conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin (1972) abordează problematica existenței trepidante din metropolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
redactor și, din 1930, director - Leca Morariu, secretar de redacție - Octavia Lupu-Morariu. Începând cu primul număr din 1928, subtitlul revistei este „Literatură, artă, știință, viață socială”. Ca revistă de orientare tradiționalistă, F.-F. își propune în primul rând valorificarea literaturii folclorice, publicând materiale culese de pe întreg teritoriul țării: cântece, cimilituri, proverbe, snoave. Preferința pentru literatura populară este exprimată încă din articolul-program, conceput de Leca Morariu și intitulat polemic Poliție literară!: în vreme ce „materialul folcloric e înainte de toate sincer”, „literatura intelectualului” păcătuiește prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
-F. își propune în primul rând valorificarea literaturii folclorice, publicând materiale culese de pe întreg teritoriul țării: cântece, cimilituri, proverbe, snoave. Preferința pentru literatura populară este exprimată încă din articolul-program, conceput de Leca Morariu și intitulat polemic Poliție literară!: în vreme ce „materialul folcloric e înainte de toate sincer”, „literatura intelectualului” păcătuiește prin artificialitate și falsă cerebralitate. Promovarea tradiției folclorice este văzută ca o acțiune de curaj și justiție, aceasta fiind personificată prin imaginea unui mitic Făt-Frumos, „pe jumătate cioban sălbatic”, chemat „să mai ciuntească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]