5,423 matches
-
cât și de nemulțumire (pentru că nu le permite satisfacerea instinctelor, mai precis accesul la femeile din hoardă). O asemenea configurație istorică este analoagă cu ceea ce psihanaliza dezvăluie ca un dat universal al subconștientului masculin: complexul lui Oedip. Acesta ar exprima frustrările băiatului care Își dorește mama (ca un ecou sexualizat al perioadei de comuniune din timpul alăptării), dar nu o poate avea, deoarece tatăl este cel care o stăpânește din punct de vedere sexual. Frustrările și aspirațiile copiilor/masculilor din hoarda
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
complexul lui Oedip. Acesta ar exprima frustrările băiatului care Își dorește mama (ca un ecou sexualizat al perioadei de comuniune din timpul alăptării), dar nu o poate avea, deoarece tatăl este cel care o stăpânește din punct de vedere sexual. Frustrările și aspirațiile copiilor/masculilor din hoarda primitivă sunt, deci, baza istorică a acestui complex: Dacă animalul-totem este tatăl, conluzia la care ajungem este că ambele porunci capitale ale totemismului, ambele prescripții care constituie nucleul său, anume interdicția de a ucide
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu un obiect „substituit”, actul violent, omorârea primordială a tatălui, din illo tempore. Punerea periodică În scenă a crimei originare funcționează ca un mecanism eliberator: urmașii scapă de sentimentele de vinovăție pentru crima inițială și, simultan, Își descarcă tensiunile și frustrările acumulate asupra unui alter ego al tatălui dominant, animalul sacrificat. Modelul teoretic construit de Freud este fascinant tocmai prin capacitatea sa de a lega și de a explica, printr-un singur gest, o mare diversitate de manifestări istorice, culturale și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care neagă sau măcar pune sub semnul Întrebării ordinea consacrată. Adepții primei poziții Îndulcesc această idee prin conceptul supapei de siguranță - sărbătoarea nu distruge ordinea, ci permite punerea ei Între paranteze pentru un anumit interval de timp, eliberând astfel tensiunile, frustrările nemulțumirile acumulate În societate (R. Muchembled, 1978, pp. 124-127; M.J. Poirer, 1985, p. 349; E. Turner, 1996, vol. II, p. 484; A. Vilardary, 1968, p. 13). Vitalitatea sărbătorii În lumea modernă a fost subliniată de numeroase studii, care au arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rituale arhaice de anulare momentană a ordinii existente, de răsturnare a ierarhiilor, de luare În posesie a locurilor interzise, de consum fără limite al resurselor acumulate (de comunitate, dar mai ales de cei care o stăpânesc) și de eliberare a frustrărilor prin acte violente Împotriva unor „țapi ispășitori” ceremoniali. Spre exemplu, În timpul Saturnaliilor romane, sclavii aveau dreptul să mănânce Împreună cu stăpânii, să-i insulte și amenințe, să stăpânească cetatea printr-un Rege al Haosului care dădea ordine hilare și ridiculiza autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Orașele adăpostesc ură, frică și multă incapacitate de a recunoaște aceste rele și de a le "spăla", de a le înlătura 1. Polarizarea socială și spațială din orașe distruge țesătura socială urbană, modurile de viață de aici devin generatoare de frustrări, de suferințe și riscă să afecteze societatea în ansamblu. Una dintre agențiile Națiunilor Unite (Programme des Nations Unies pour les Etablissements Humains United Nation Center for Human Settlements 2) se preocupă de "habitat" și constată că oamenii se stabilesc și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a coeziunii sau disoluției orașului. Problema claselor mijlocii în condițiile guvernării orașului mondializat După Daniel Cohen 513, caracterul dramatic al mondializării nu sancționează presupusa ostilitate a popoarelor după modelul cultural de exprimare și de consum. El rezultă mai curând din frustrările pe care mondializarea le exacerbează în populațiile care se încred în promisiunile ei, atașate unui mod de viață pe care îl laudă, fascinate de comoditățile tehnologice pe care nu le poate avea. Analogia este frapantă cu analiza propusă de Agnès
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lor economică"515. Dorința, pe care o consideră legitimă, de a trăi și de a consuma ca și cei din clasa mijlocie este spulberată de veniturile mici pe care le au. Aceste "categorii mijlocii pauperizate trăiesc decalajul nu numai ca frustrare, ci și ca devalorizare personală, cu atât mai mult cu cât nici un model cultural local nu permite relativizarea distanței față de societatea consumului și loisir-ului"516. În aceste condiții, spiritul de rezistență al acestor populații defavorizate și capacitatea lor de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
este un practician care primește noile paradigme construite de teoreticienii domeniului său. Cum le primește, cum le interpretează, cum le aplică, aceasta e discuția. Una din cele mai savuroase paradigme este “școala altfel”. Această paradigmă ar trebui să dizolve toate frustrările că n-ai timp pentru activitățile extrașcolare. Ar trebui să creeze fante pentru creativitate. Originalitatea ar trebui să expandeze în sfărșit prin ochiurile acestui tip de paradigmă care pune informalul în formal. De multe ori ceea ce este formal este și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
managerială este definirea clară de către management și acceptată de indivizi organizaționali a rolurilor și statutului fiecărui membru. Confuziile asupra limitelor rolurilor, atribuirea rolului mai multor persoane, insuficienta definire sunt numai câteva aspecte care conduc la neacceptarea rolurilor, la nesiguranță și frustrare, la neîndeplinirea corespunzătoare a acestora. D. Pugh (profesor de management la Open Universitz - Marea Britanie) și grupul său de cercetători (J. Child, D. Hickson, B. Hinings, Ch. McMillan, ș.a.) consideră că abordarea organizației are trei elemente esențiale: 1. organizațiile sunt complexe
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
nordic-fatalistă la Virginia Woolf, alta mediteraneană la Cesare Pavese - prilejuiesc deschiderea altor și altor sertare ale subiectului. Ca și în cazul studiului de debut, textul lui M. își refuză coborârile abrupte în subteranele textelor, și de aici, o senzație de frustrare generată de lectura criticii sale. Oricum, pe o temă sumbră, el a reușit o carte fără tenebre. Nu prețuiește retorica lamentațiilor nevrotice, ci o examinează la rece, sub presiunea opțiunilor unui sfârșit de secol avid să-și regăsească memoria. Plecând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
și ele au zis... — Chiar nu văd cu ce ar fi mai bună femeia asta decît domnul Braine, mă Întrerupe Luke. Știm că are experiență, știm că face treabă bună, e prieten de familie... — Dar... dar... Încep să țopăi de frustrare. — Dar ce? M-a blocat. Nu pot să-i zic „Dar nu dă petreceri cu ceai și supermodele“. — Poate că vreau să se ocupe de mine o femeie! exclam cu inspirație subită. La asta te-ai gîndit? — Atunci o să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
semene mai puțin cu mine. — N-o să arătăm la fel! Îi răspund convinsă. Pur și simplu, o să am și eu sprîncenele pensate ca lumea! Hai, spune-mi. — Îhm hîm. Clatină din cap. — Să crezi tu. Mă trece un val de frustrare. — CÎnd m-ai Întrebat unde-mi fac părul, ți-am spus, Îi amintesc. Ți-am dat un card cu reducere, ți-am recomandat cel mai bun stilist și ți-am obținut reducere de zece la sută pentru primul tuns. Îți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
domnul Laszlo. Păi atunci, cînd se Întoarce. Să Încercăm să dezvoltăm această idee. Consultantul Își Închide cu zgomot carnețelul. — Să mergem. Pornesc cu toții mai departe și eu aștept pînă cînd cei trei dau colțul, după care Îmi exteriorizez cu năduf frustrarea. — Ce-i? spune Jasmine, care s-a prăvălit la loc pe canapea și scrie un sms. N-o să facă nimic niciodată În felul ăsta! Brianna nu se Întoarce decît peste cîteva săptămîni și, oricum, n-avem nici o șansă dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Cum stăm așa, transfigurați de acest sunet - iar copilul habar n-are că noi Îl ascultăm. Ăsta e copilul vostru. Venetia Îi Întîlnește privirea lui Luke. Destul de uimitor, nu? Se apleacă și-i Îndreaptă cravata - și simt o Împunsătură de frustrare. Cum Îndrăznește să facă așa ceva? E momentul nostru. Și toată lumea știe că nevasta e cea care-i Îndreaptă soțului ei cravata. — Vreau să-ți spun, Venetia, Îi zic politicoasă cînd oprește Dopplerul, că mi-a părut rău cînd am auzit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai mult timp și bani decît am prevăzut, spune abătut. Bani care s-ar fi putut duce pe marketingul convențional. Sper din suflet să meargă. — O să meargă! Îți promit că o să meargă! — Și dacă nu merge? Simt o Împunsătură de frustrare. De ce trebuie să fie atît de pesimist? — Atunci... demisionez! zic cu un gest larg al mîinii. Ok? Ești satisfăcut? — O să țin minte ce-ai zis, Rebecca, să știi, spune Eric cu o căutătură de rău augur. — Așa să faci! spun
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
picioarelor și se așază pe un scaun din colț. O clipă sau două, nici una dintre noi nu zice nimic. Eu m-am așezat mai bine pe perne și mă holbez la tavan, Încercînd să nu las să mi se citească frustrarea. Iată-mă, gata de luptă, și n-am cu cine să mă lupt. Dacă Venetia nu apare În următoarele cinci minute, va trebui să plec. — Pari foarte... senină, ridică ochii Paula din notițele ei. Ai vreun mecanism special care te
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
timp sistemul imunologic. El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. [...] Să-și pună mâna stângă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! Cântarea cântărilor Emoțiile negative de supărare, teamă, frustrare și ignorare provoacă o mare dezordine în variabilitatea bătăilor inimii, care, la rândul ei, induce confuzie la nivelul gândirii, însoțită de o suprimare accentuată a sistemului imunologic. Punerea mâinii pe inimă atrage liniștirea, precum se întâmplă în orice masaj sau
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în Midnight's Children), un coșmar al înstrăinării. Eroii își fabrică insule de familiar, vise, iubiri, căldură umană, dar viața lor se petrece în cea mai mare parte într-un univers ostil. Autorii Desperado dislocați trăiesc o subtilă și nevindecabilă frustrare. Ironia și tragedia se împletesc. Distopia Locul preferat al autorului Desperado este distopia, utopia neagră, negativă. Lunga linie a distopicilor Desperado începe cu Aldous Huxley (Brave New World) și George Orwell (1984), continuând cu aproape toți autorii contemporani. Ori de câte ori un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Într-un fel sau altul, estul e încă sub cenzură, pe când vestul se poate revolta în tihnă împotriva libertăților de tot soiul. Cortina de Fier, de-o parte și de alta. Văzută din est, Cortina de Fier era o imensă frustrare. Linia politică prevedea că regimul comunist e cea mai bună dintre lumile posibile iar occidentul trebuie denunțat. Cu toate că nu era individ care să creadă acest lucru, nici măcar demnitarii, slujitorii plătiți ai partidului și regimului, nimănui (cu mici excepții) nu nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un drog care creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar Joyce). Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel care este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oraș", îl ia ca ajutor. Vizitează Stonehenge împreună. Dyer ține să vadă "înaltul loc de rugăciune", cu gândul la "Demon", desigur. Îl și numește "arhitectura diavolului". Viața și moartea se împletesc în roman, iar autorul izbutește să elibereze lectorul de frustrarea că nu poate imagina infinitul. Universul lui Ackroyd se reduce de fapt la cele șapte biserici, toate ridicate în spiritul morții prin viață și vieții prin moarte. Nimic nu mai e doar alb ori negru. Binele și răul cresc laolaltă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de spririt a unor personaje albe ci, mult mai ingenios, resentimentul creatorului la adresa nevoii de compasiune a personajelor tradiționale. Tânărul romancier Brownjohn este un Desperado, prin zgârcenia cu care se implică în text. Există în principal în roman "mânie și frustrare", multă stângăcie, irosire de vreme și idealuri, care sunt în fond false idealuri abia ghicite (dar pe care un est-european le urăște dinainte), o imensă singurătate. Aici duce drumul romancierului Brownjohn: fiecare cu lumea lui. Ne simțim însă direct amenințați
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și la ceilalți autori Desperado, este că acesta devine inadaptabil. John și Marx fac un singur erou. Oricât de înconjurat de ironie sau chiar râs, eroul Desperado are în fond sânge tragic în vine. Că-i spunem destin, suflet sau frustrare, e o chestiune de cuvinte. El e făcut pentru lacrimi în singurătate, pentru suferință nemărturisită. Lectorul nu poate scăpa din vedere acest mesaj înghețat al unui univers pustiit. Aceasta ne readuce la ideea de distopie: viitorul este văzut ca un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
există oare servitori într-o societate în care demnitatea personajului e valoarea esențială? Rămâne de adăugat că singurul personaj demn cu disperare din roman este majordomul Stevens, o mască perfectă de teatru japonez pentru o lume interioară ce colcăie de frustrări și tragedii insulare. A Pale View of Hills (Ștearsă imagine a dealurilor) se petrece jumătate în Japonia de după bomba atomică și jumătate (chiar mai puțin decât atât) în Anglia. Prăpastia dintre cele două lumi e atât de adâncă încât romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]