5,440 matches
-
analiza matematică. Școala primară a urmat-o la Buzău, iar liceul la "Mănăstirea Dealu", pe care l-a absolvit în 1937. În 1944 este licențiat în matematică, iar în 1949 obține doctoratul. În 1945 este numit asistent la Catedra de Geometrie descriptivă la Facultatea de Arhitectură din București, ca apoi să devină asistent la Universitatea din București, la Catedra de Ecuații diferențiale și mai târziu șef de lucrări la Institutul de Construcții. În perioada 1955 - 1957 este lector la Institutul de
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
șef de lucrări la Institutul de Construcții. În perioada 1955 - 1957 este lector la Institutul de Mine București, iar în 1958 este numit lector la Universitatea din București. În perioada 1951 - 1958 a funcționat ca cercetător principal la secția de geometrie a Institutului de Matematică din București. Între 1958 și 1962 este conferențiar la Institutul de Matematică din Timișoara. În 1962 revine la București la Academia Tehnică Militară ca profesor de analiză matematică. Tema sa de cercetare s-a încadrat în
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
doar ca spații de învățământ. Pentru a realiza comunicarea între cele două clădiri, Gheorghe Asachi a propus în decembrie 1839 construirea unui pasaj care să treacă pe deasupra uliței. În ianuarie 1843 conducerea Academiei îi cerea lui Alexandru Costinescu, profesor de geometrie și arhitect, să realizeze în cadrul activității didactice, printre alte planuri, și cel al unui arc care să unească cele două clădiri. Costinescu s-a ocupat personal de realizarea acestui proiect. Punerea pietrei fundamentale a arcului a avut loc în octombrie
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
(n. 1908 la Dragodana, Dâmbovița) a fost un matematician român, specialist în geometrie. După studiile elementare în comuna natală, urmează liceul la Mănăstirea Dealu și își ia bacalaureatul în 1927. Este licențiat în matematică la Universitatea din București în 1930. În perioada 1931 - 1953 funcționează ca profesor pe la diferite școli secundare din diverse
Andrei Dobrescu () [Corola-website/Science/330492_a_331821]
-
Mănăstirea Dealu și își ia bacalaureatul în 1927. Este licențiat în matematică la Universitatea din București în 1930. În perioada 1931 - 1953 funcționează ca profesor pe la diferite școli secundare din diverse orașe. În 1946 este numit asistent la Catedra de Geometrie a profesorului Gheorghe Vrânceanu, în 1952 lector. În 1960 obține titlul de conferențiar la aceeași catedră. În paralel cu activitatea didactică, în perioada 1952 - 1955 funcționează ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, la secția de geometrie. Începând cu
Andrei Dobrescu () [Corola-website/Science/330492_a_331821]
-
Catedra de Geometrie a profesorului Gheorghe Vrânceanu, în 1952 lector. În 1960 obține titlul de conferențiar la aceeași catedră. În paralel cu activitatea didactică, în perioada 1952 - 1955 funcționează ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, la secția de geometrie. Începând cu 1965, este profesor la Institutul de Construcții. Pronin de la lucrările clasice ale lui W. Willing și Élie Cartan privind clasificarea grupurilor lui Sophus Lie, a cercetat în ce măsură metoda tensorială a lui Gheorghe Vrânceanu, utilizată anterior numai în anumite
Andrei Dobrescu () [Corola-website/Science/330492_a_331821]
-
amenințau industria Franței. A fost președinte pe lângă Expoziția Universală din Londra din 1851. În 1822 a devenit membru străin la Academia Regală de Științe a Suediei. Încă din 1802, pe când era elev, a soluționat complet o problemă dificilă din domeniul geometriei descriptive. La 16 ani a obținut ecuația unei suprafețe, numită ulterior cicloida lui Dupin. Dupin este primul care s-a ocupat cu teoria rețelelor și a proprietăților proiective ale suprafețelor și congruențelor definitivând geometria diferențială a suprafețelor și a introdus
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
complet o problemă dificilă din domeniul geometriei descriptive. La 16 ani a obținut ecuația unei suprafețe, numită ulterior cicloida lui Dupin. Dupin este primul care s-a ocupat cu teoria rețelelor și a proprietăților proiective ale suprafețelor și congruențelor definitivând geometria diferențială a suprafețelor și a introdus reprezentarea parametrică. A definit liniile asimptotice, pe care le-a utilizat la construcția șoselelor, la studiul stabilității navelor și în optică. S-a mai ocupat și de teoria invarianților, care ulterior a fost reluată
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
English », în James A. Bradley, André Cloots, Helmut Maaßen and Michel Weber (eds.), European Studies în Process Thought, Vol. I. În Memoriam Dorothy Emmet, Leuven, European Society for Process Thought, 2003, pp. 53-57. • « Luca Gaeta, Segni del cosmo. Logică e geometria în Whitehead, Milano, Edizioni Universitare di Lettere Economică Diritto, Îl Filarete CCX, 2002 », Zentralblatt MATH, European Mathematical Society, Fachinformationszentrum Karlsruhe & Springer-Verlag, 1024.01009. • « Ivor Grattan-Guinness, “Algebras, Projective Geometry, Mathematical Logic, and Constructing the World. Intersections în the Philosophy of Mathematics
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
Dmitri Fiodorovici Egorov (în , n. 22 decembrie 1869 - d. 10 septembrie 1931) a fost un matematician rus, cunoscut pentru contribuțiile însemnate în geometria diferențială și analiza matematică. A fost profesor de matematică la Universitatea din Moscova, iar în perioada 1922 - 1931 președintele Societății de Matematică din Moscova. A efectuat lucrarea de doctorat sub îndrumarea lui Nikolai Bugaev. I-a fost profesor lui Pavel
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
fost profesor lui Pavel Sergheievici Aleksandrov. Este unul dintre inițiatorii școlii matematice sovietice. Din școala sa au mai făcut parte geometrii: Nikolai Luzin, Ivan Privalov, V. V. Tolubev, Viacheslav Stepanov, Ivan Petrovski, Serghei Finikov. Activitatea sa a vizat în primul rând geometria diferențială, teoria ecuațiilor integrale, calculul variațional și teoria funcțiilor. A dat o metodă originală și elegantă de rezolvare a ecuației diferențiale descoperite de Jacobi. În 1921 a definit curba și suprafața de sprijin. A studiat problema grupurilor maxime de mișcări
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
Joseph Diaz Gergonne (n. 19 iunie 1771 - d. 4 mai 1859) a fost un matematician și logician francez, cu contribuții deosebite în domeniul geometriei. Fost ofițer în armata franceză, ulterior a intrat în învățământ și a ocupat funcția de director al École polytechnique. A contribuit la construirea geometriei triunghiului și a cercului prin noile teoreme pe care le-a stabilit (teorema lui Gergonne, punctul
Joseph Gergonne () [Corola-website/Science/334238_a_335567]
-
d. 4 mai 1859) a fost un matematician și logician francez, cu contribuții deosebite în domeniul geometriei. Fost ofițer în armata franceză, ulterior a intrat în învățământ și a ocupat funcția de director al École polytechnique. A contribuit la construirea geometriei triunghiului și a cercului prin noile teoreme pe care le-a stabilit (teorema lui Gergonne, punctul lui Gergonne). A arătat că geometria analitică permite rezolvarea problemelor de construcții în mod direct, simplu și elegant. De asemenea, a contribuit și la
Joseph Gergonne () [Corola-website/Science/334238_a_335567]
-
ulterior a intrat în învățământ și a ocupat funcția de director al École polytechnique. A contribuit la construirea geometriei triunghiului și a cercului prin noile teoreme pe care le-a stabilit (teorema lui Gergonne, punctul lui Gergonne). A arătat că geometria analitică permite rezolvarea problemelor de construcții în mod direct, simplu și elegant. De asemenea, a contribuit și la dezvoltarea geometriei descriptive și a geometriei proiective. În 1820 a studiat minuțios noțiunea duală de rețea de conice și a dezvoltat teoria
Joseph Gergonne () [Corola-website/Science/334238_a_335567]
-
și a cercului prin noile teoreme pe care le-a stabilit (teorema lui Gergonne, punctul lui Gergonne). A arătat că geometria analitică permite rezolvarea problemelor de construcții în mod direct, simplu și elegant. De asemenea, a contribuit și la dezvoltarea geometriei descriptive și a geometriei proiective. În 1820 a studiat minuțios noțiunea duală de rețea de conice și a dezvoltat teoria transformării prin dualitate. A dezvoltat ideile lui Victor Poncelet relativ la principiul continuității. A introdus denumirea de podară și a introdus
Joseph Gergonne () [Corola-website/Science/334238_a_335567]
-
noile teoreme pe care le-a stabilit (teorema lui Gergonne, punctul lui Gergonne). A arătat că geometria analitică permite rezolvarea problemelor de construcții în mod direct, simplu și elegant. De asemenea, a contribuit și la dezvoltarea geometriei descriptive și a geometriei proiective. În 1820 a studiat minuțios noțiunea duală de rețea de conice și a dezvoltat teoria transformării prin dualitate. A dezvoltat ideile lui Victor Poncelet relativ la principiul continuității. A introdus denumirea de podară și a introdus unele calcule simbolice, contribuind
Joseph Gergonne () [Corola-website/Science/334238_a_335567]
-
pădure de copaci înfrunziți și falnici crește în fundul unui lac adânc, apoi într-un oraș construit de insecte și pe un munte înalt de pe care curgeau puhoaie de metal topit. El descoperă legume care cresc în aer, păsări pricepute la geometrie și cai ce au oase de metal și apă clocotită în loc de sânge (metaforă pentru tren). Auzind descrierile realizate de Șeherezada, sultanul își exprimă disprețul față de poveștile incredibile pe care nu le crede a fi adevărate (singurul lucru pe care îl
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
În geometria diferențială, planul osculator al unei curbe strâmbe este limita planului care trece prin trei puncte vecine formula 1 pe curbă, când punctele formula 2 tind către M. Fie o curbă spațială dată prin ecuația ei vectorială: formula 3 un punct regulat de pe curbă
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
spiritual” și conferi o noblețe nepieritoare.Prezentând simțirile Elenei Drăgănescu la o repetiție a concertului, scriitoarea afirmă că "„muzica o liniștea, îi da o certitudine absolută. Era o plutire pe o mare frumoasă, cu porturi unde ateriza fericită. Sunetele clădeau geometria solidă a unor orașe albe, inundate de o lumină egală, ce se difuza repetat. Ritmul cu frază largă sau șoapta minuțioasă a lui Bach nu părăseau nici un moment o idee gravă, o emoție concentrată, cu desenul tras sigur printre meandrele
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
asigura că o suprafață este potrivită unui scop anume. Rugozitatea reprezintă măsurarea la o scală mică, a variațiilor în înălțime a unei suprafețe fizice (conform metrologiei suprafețelor). Această măsurare este opusă variațiilor la o scală mare care fac parte din geometria suprafeței sau denivelărilor nedorite. Rugozitatea poate fi o suprafață nedorită deoarece cauzează fricțiune și uzură, dar poate fi și benefică, deoarece permite prinderea lubrifianților și preîntâmpină sudarea acestora. Profilul real al suprafeței unei piese poate fi măsurat și vizualizat prin
Rugozitate () [Corola-website/Science/335060_a_336389]
-
California Institute of Technology. Din 1994 este detașat de la IHÉS și este profesor la Institutul pentru Studii Avansate (IAS) din Universitatea Princeton. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru contribuții sale la geometria spațiilor Banach, convexitate în dimensiuni superioare, analiză armonică, teoria ergodică și teoria ecuațiilor de evoluție neliniară.
Jean Bourgain () [Corola-website/Science/335182_a_336511]
-
Vladimir Gherșonovici Drinfeld (, ; n. 14 februarie 1956, Harkiv) este un matematician american de origine ucraineană specializat în teoria numerelor și geometrie algebrică, laureat cu Medalia Fields în anul 1990. S-a născut în 1956 în Harkiv într-o familie evreiască. Tatăl său, Gherșon Ihelevici, a fost directorul departamentului de matematică din cadrul Universități din Kiev, apoi director adjunct al Institutului de Matematică
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
talent precoce, publicând un articol de matematică încă din copilărie. A câștigat medalia de aur cu nota maximă la Olimpiada Internațională de Matematică din 1969 de la București. A urmat studiile la Universitatea de Stat din Moscova. A întreprins cercetări în geometrie algebrică sub conducerea lui Iuri Manin, susținându-se teza de doctorat în anul 1978. Nu a putut obține un loc de muncă la universitatea sa urmată, în temeiul originii sale iudaice și în absența unor "propiska" (viză de reședință) în
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
1998 a emigrat în Statele Unite și a devenit profesor universitar la Universitatea din Chicago, poziție pe care o ocupă în prezent. În 2008 a dobândit cetățenia americană. Împreună cu Alexander Beilinson, organizează Seminarul Langlands. Lucrările sale acoperă de la teoria numerelor și geometrie algebrică până la multe probleme matematice legate de fizica teoretică. A demonstrat conjectura lui Langlands pentru "GL"(2) peste corpuri funcțiilor. În acest scop, a introdus a nouă clasă de obiecte matematice, „module eliptice” (acum cunoscute ca module Drinfeld), apoi generalizate
Vladimir Drinfeld () [Corola-website/Science/335168_a_336497]
-
(n. 1 aprilie 1947, Draguignan) este un matematician francez specializat în geometrie necomutativă și în teoria algebrelor Von Neumann. A fost laureat cu Medalia Fields în anul 1982 și cu Premiul Crafoord în 2001. S-a născut în 1947 în Draguignan, în sud-estul Franței. Tatăl său era un polițist, iar mama pediatru
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]