12,993 matches
-
nu le venea să creadă că au stat amândouă odată, strânse una-ntr-alta, atâta timp în mămica lor. "Nouă luni!" "Nouă luni!" țipa Garoafa sfidător, deși n-o contrazicea nimeni. Dar dacă, aruncă Puia neglijent, ea, cu ochi de gheață verde, care nu păruse să fie atentă la discuție, dar dacă noi eram de fapt în gaura unui mare păianjen de pământ, care-l mâncase și pe omul al cărui schelet îl vedeam, și care poate fusese un zeu? Atunci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui Egor, care purta acum un halat vișiniu, prin deschizătura căruia i se vedea pieptul osos fără pic de păr, am urcat cu toții în turnuleț, pe scara de lemn care se răsucea o singură dată în jurul unui stâlp rece ca gheața. Acolo sus era minunat. Și astăzi mi-aș dori din toată inima să locuiesc într-o astfel de cămăruță, rotundă, cu patru ferestre ogivale. Pe jos era parchet, care mirosea a lemn lustruit cu palux. Un covor persan minuscul, tocit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îl împinse spre fundul curții. Dar Ada și Carmina erau acum iar lângă noi, în obișnuitele lor rochițe. Ada își puse iar coroana aurie pe cap și ceasul la mână. Porni atunci Puia, rece ca o sticlă cu apă de la gheață, fascinantă ca ochiul transparent al viperei, dar mai presus de orice - neatentă, abstrasă. Zăngănindu-și ușor pandantivele și cerceii, ea străbătu cele șapte intervale cu pas egal, neschimbată, mereu identică sieși. Depășind linia de șaptezeci de ani era aceeași copilă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și înapoi păstrăvi alburii. Privind la dreapta, am văzut la vreo cincizeci de metri o punte de lemn, acoperită cu mușchi. Dar un gând mă atrăgea mai mult. Mi-am scos rochița și am intrat cu voluptate în apa ca gheața. M-am scufundat până la gât, pipăind cu tălpile pietrișul rotund, atingând cu degetele picioarelor mâlul fin ca o apă mai groasă, prin care se amestecau fire subțiri de iarbă acvatică. Cuprinsă de-o plăcere chinuitoare, cu ochii larg deschiși, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai groasă, prin care se amestecau fire subțiri de iarbă acvatică. Cuprinsă de-o plăcere chinuitoare, cu ochii larg deschiși, am intrat cu totul sub suprafața tulbure. Apa îmi mângâia mușchii brațelor, îmi apăsa burta, îmi contura cu bucăți de gheață șira spinării. Stăteam ghemuită acolo sub cortina de mâl și poate acolo aș fi rămas pentru totdeauna, ca insecta prinsă în boaba de rășină, dacă nu mi-aș fi amintit de drumul meu. Am ieșit, cu părul șiroind, cu pielea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aici! izbucnii eu, iartă-mă, iartă-mă... Lilu plângea rezemată de ușă. D-na Sen n-a făcut o singură mișcare de mângâiere, ci a rămas dreaptă și zâmbitoare cât timp eu m-am zbătut la picioarele ei. Am simțit gheața aceasta și m-am ridicat, ștergîndu-mi ochii, suspinând. ― Ia-ți ceaiul, vorbi. Am pus mâna pe ceașcă, dar m-a înăbușit un hohot și mi-am ascuns fața cu brațul. Lilu n-a mai putut răbda și a fugit pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știam? întrebă ea, încercînd parcă să se trezească. De ce plângi, dadà? Tu de ce plîngi? Am lăsat-o din brațe ca să-mi șterg fața. De altfel, d-l și d-na Sen veniseră din nou și ședeau în ușă, amândoi de gheață, parcă mi-ar fi spus: Haide, e timpul să pleci"... Am sărutat-o încă o dată pe Chabù pe amândoi obrajii, apoi, venindu-mi în fire, mi-am luat casca, am îngenuncheat în fața doamnei și domnului Sen, punîndu-mi palmele pe piciorul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fără să-și dea seama că vorbește singur. Știam că e adevărat! Așa au văzut și ei... Îl orbea acum, și totuși nu clipea din ochi, îl orbea lumina, ca și cum orașul ar fi fost incendiat de o nefirească incandescență de gheață. -... Știam că așa au văzut și ei, acolo. Acolo, la Buchenwald... Dar cum să le-o arăți și celorlalți?! exclamă deodată, ridicând brusc glasul. Cum să le arăt că este aceeași lumină ascunsă pretutindeni, în toate lucrurile, cât ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Evident, e vorba de... - Atunci e simplu, îl întrerupse Ghibercea apăsând pe unul din butoanele roșii. IX Ședința a fost reluată la 2,15. În dreptul fiecăruia se afla un termos cu o oranjadă și, într-un pahar, cafea espresso cu gheață. Numai lui Pantazi i se aduse cafea turcească și o carafă cu apă rece. Ascultă absent raportul unui inspector despre orașele unde au fost colectate exemplare apocrife, ce fel de oameni le-au primit, ce-au declarat la interogatorii. Marea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
jumătate de volți... E o aberație! - Din fericire, nu cred că metoda a fost vreodată aplicată. Doctorul apucă paharul cu whisky și începu să-l învîrtească, absent, între degete. - Nu, n-a fost, vorbi târziu, urmărind cu privirile cuburile de gheață. Dar s-a răspândit legenda că doctorul Bernard a cunoscut un caz oarecum analog, cazul unei întineriri provocate de electricitatea descărcată de un trăsnet. Dar materialele depuse la laboratorul Rockefeller sunt atât de aproximative și de confuze, încît nu se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Simțea cum aerul din jur este tot mai greu de respirat pe timp ce trece. Un fior rece îi trecuse pe șirea spinării. O altă lacrimă își facu loc pe obrazul palid al fetei, lăsând în urma ei o urma de gheață. Din capul ei curgeau multe gânduri, fără taină, fără rost, fără înțeles, fără nicio legătură, dar ea le scria rând pe rând fără să se oprească. Muzica suna în surdină de parcă îi acompania starea abisală. Un alt fior îi trecu
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
ființa umană este încarcerată în mod tragic nu numai de îndepărtarea și înstrăinarea celui drag dar și de terifianta dispariție întru totul, efectivă a acestuia, dispariție a cărui nume, moartea, se așează pe buzele oamenilor asemeni unei stânci întunecate de gheață ce picură plângeri amare și încrispări ale neputinței. În mod inevitabil, derularea vieții noastre este direcționată spre survenirea indubitabilă a morții. Acest adevăr simplu este una dintre realitățile cele mai necontestate de către ființele umane. Nimeni dintre cei aflați sub spectrul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
după alta, și șoferii râd prin geam cu ochii după fete. Dacă și-astea d-acu mai e fete... bodogăne ea. Dacă mai găsești în ziua de azi v-o fată-ntre ele... bodogăne cu ochii la pojghița netopită de gheață de lângă șina tramvaiului. Un pas, încă unul, înaintează cu ochii la pojghița de gheață. Și, deodată, simte în tot corpul ceva. Ceva care o furnică, o gâdilă. Ca o gâdilătură simte în corp spaima de camionul care a dat pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
d-acu mai e fete... bodogăne ea. Dacă mai găsești în ziua de azi v-o fată-ntre ele... bodogăne cu ochii la pojghița netopită de gheață de lângă șina tramvaiului. Un pas, încă unul, înaintează cu ochii la pojghița de gheață. Și, deodată, simte în tot corpul ceva. Ceva care o furnică, o gâdilă. Ca o gâdilătură simte în corp spaima de camionul care a dat pe neașteptate colțul și se apropie. Atât de tare simte în trupul ei greoi și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fluierând. Nici nu se uită la ea, trece fluierând mai departe. — Dar-ar dracu... zice ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece înapoi fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește ușa. Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește. Stă în loc pe trotuar, gheboșată și se uită lung
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și, ca și când și-ar fi adus aminte brusc de ceva, ea se oprește. Stă în loc pe trotuar, gheboșată și se uită lung. Șoferul e la volan, îl zărește bine prin geamul camionului. — Eee-tee... zice ea. În rigolă a mai rămas gheață spartă și, vârâte în ea, bucăți de ziar care ies ude ici și colo. Da-n rest e curat pe jos, cartier boieresc, poate să meargă liniștită până la Ivona. Își scoate din buzunar o mână încârligată, înfășurată într-o mănușă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce teamă a trăit până să-l aresteze... Erau mulți care de frică nici acasă nu mai dormeau, rătăceau pe străzi, colindau orașul, dispăreau prin țară. Țin minte un bătrân care de dimineață de la cinci tot stătea la cozile de la gheață, din mijlocul cozii nu te prea ridicau, și-atunci bătrânul a stat zile întregi la cozi. Când îi vedea că se apropie, trecea de la o coadă la alta. Bietul de el ! Bineînțeles că tot l-au ridicat, până la urmă. La
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care-a fugit în străinătate, care mai fuge și-acuma... Boieri vechi, boieri noi - ce are ea grija lor ! Ea are grijă să nu alunece, să nu-și rupă vreun picior, Doamne ferește. Uite, tot a mai rămas lângă trotuar niște gheață spartă și mormane de zăpadă, neagră de funingine. A ajuns în stație, tramvaiul nu se vede, mai bine să-și potrivească ea dinainte banii. Să-și scoată portofelu din țoașcă, să numere dooșcinci de bani, clasa a doua, să ție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plastic... Lua-le-ar dracu, la ce s-o mai fi încurcat și cu ele, portofelu, asta e ce-i trebuie ei... Portofelu, unde-o fi... Unde poate fi portofelu ? I s-a muiat și mai rău picioarele și simte gheață la inimă și pe spinare... Portofelu, dooj-de lei avea în el, plus măruntele... Sângele îngroșat i se bate în tâmple, își sprijină de zid mâna încârligată, înfășurată în mănușa neagră, de lână, destrămată la vârf. Portofelu, dar-ar dracu-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-am fost așa bune prietene, și dă-i, că sucită, că-nvârtită, că n-o să pleci așa și să nu ne mai vedem, și dă-i lacrimi de crocodil, că dacă pleci, ce mă fac eu, și cad în cur pe gheață... Să mă fi luat după mintea ei, eram acu bună plecată !... Să fi fost alta în locu meu, nu trecea în ruptu capului de la ea... Da io știu cum să mă port în lume, d-aia, pe un-mă duc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mirosind a sulfină, într-o cameră cu storurile lăsate, cu fruntea și tâmplele legate într-un tulpan muiat în oțet aromatic. Și chiar lângă pat să găsesc o sorbetieră plină cu înghețată de cafea, pusă într-un hârdău plin de gheață, de care să-mi răcesc mâna înfierbântată. M-am uitat iar la cer, se făcuse suficient de târziu. Picioarele îmi erau moi și ceva neliniștit și grețos mi se zbătea în piept, dar nu puteam să pierd mai mult timp
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sticloasă și cenușie de februarie, iar el mergând pe jos pe strada Sfântul Ionică, pentru că nu mai are nicio para în buzunar, ca să poată lua chiar cea mai mizerabilă birjă. Zgribulit în paltonul subțire, alunecând tot timpul pe limbile de gheață cu delicații lui pantofi de bal, strânge în mâna înghețată medalionul vechi și greu, bătut cu diamante mari și rubine, moștenire de la maman. A jucat cărți toată noaptea, a pierdut, de la o vreme a jucat pe datorie, iar acum, au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a prăpădit biata mămica. Și cum mă rup din somn când aud bătaia-n geam, haidi, Vico, haidi, fată, scoală, și cum merg buimacă, pe bâjbâite, până-n bucătărie și ridic capacu la doniță, la găleți și sparg pojghița de gheață c-o coadă de lingură și-mi torn cum pot, c-o singură mână, orice-o fi, tu să nu pleci din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
S-a întins, sfârșită, pe balansoarul care nici nu s-a clătinat sub greutatea ei... Și pe urmă m-a rugat pe mine să scot din bufet paharele și să iau apă rece din răcitor. Avem apă rece, Riri cumpără gheață la două zile, mi-a spus. Și era adevărat : vară-mea cumpăra regulat, pentru că Margot stătea toată ziua cu pungi de gheață, doar-doar i s-or opri hemoragiile... Cine știe ce efect dezastruos au mai avut și pungile acelea de gheață ! Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine să scot din bufet paharele și să iau apă rece din răcitor. Avem apă rece, Riri cumpără gheață la două zile, mi-a spus. Și era adevărat : vară-mea cumpăra regulat, pentru că Margot stătea toată ziua cu pungi de gheață, doar-doar i s-or opri hemoragiile... Cine știe ce efect dezastruos au mai avut și pungile acelea de gheață ! Dar n-a vrut să mai renunțe la ele, cât a fost conștientă... Am căutat în bufet, am adus paharele care erau îngrozitor de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]