6,255 matches
-
spus că toate spitalele publice Îl refuzaseră. La Charity i-au zis: „Întinde-o! Murdărești de sînge peste tot”. Astfel că a venit la sanatoriul acesta, unde mai fusese și cei de-aici știau că e solvabil. Ceilalți erau o grămadă de-ncuiați și picați din lună. Genul pe care-l Îndrăgesc psihiatrii. Genul care pe doctor Fredericks putea să-l impresioneze. Era acolo un tip mic, slab, palid, cu carnea lipsită de sînge, aproape transparentă. Arăta ca o șopîrlă rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Cei foarte bogați devin tot mai bogați și ceilalți dau faliment. Marii acționari nu sînt iscusiți sau necruțători sau Întreprinzători. Nu au nevoie să spună sau să gîndească nimic. Tot ce trebuie să facă e să stea, iar banii vin grămadă. Trebuie să ajungi printre Marii Acționari sau să te retragi și să accepți orice Îți dau de lucru. Clasa mijlocie e la strîmtoare și doar unul dintr-o mie ajunge sus. Marii Acționari sînt casa, iar micii fermieri sînt jucătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lui Ike pe lîngă a mea, așa că Începea să mă ardă la buzunar. L-am Întrebat pe Ike cum stă treaba cu vîndutul În Mexico City. A zis că e imposibil. - N-ai rezista nici o săptămînă. Sigur, poți găsi o grămadă de clienți care ți-ar plăti cinșpe pesos pentru o doză de M ca lumea, cum facem rost cu rețetele. Dar prima oară cînd or să se scoale bolnavi și fără bani, or să se ducă direct la Lupita și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să găsești vreo cinci-șase clienți ca lumea? - Îi știu pe toți gagii din Mexico City. Și n-aș avea-ncredere-n unu’. În nici unu’! *** La Început rețetele ne erau onorate fără mari probleme. Însă după cîteva săptămîni se adunaseră grămadă la farmaciile care onorau rețete pentru M și au Început să ne-o taie. Se părea că o să ne-ntoarcem la Lupita. O dată sau de două ori am fost prinși la-nghesuială și a trebui să luăm de la ea. Marfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
atunci nu mai văzusem niciodată atîta morfină la un loc. Am pus banii și am Împărțit-o. Cu șapte grame pe lună, aveam În jur de trei drame pe zi, mai mult decît avusesem vreodată În State. Astfel aveam o grămadă de marfă la un preț de treizeci de dolari pe lună, față de trei sute pe lună În S.U.A. *** În perioada asta n-am intrat În relații cu ceilalți junkies din Mexico City. Cei mai mulți dintre ei Își obțin banii de marfă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
toți clienții Lupitei fac pelerinajul acesta o dată pe an. Jigodia Neagră Închiriază o firidă la biserică și vinde plicuri cu marfă Îndoită nerușinat cu lactoză. Îl vedeam din cînd În cînd pe Jigodia Neagră prin zonă și am auzit o grămadă despre el de la Ike. Ike Îl ura așa cum numai un junky Îl poate urî pe un altul. - Jigodia Neagră a stricat farmacia aia. S-a dus acolo, zicînd că eu l-am trimis. Acuma farmacistu’ nu mai onorează rețete. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care să curețe acul. Vorbea fără oprire: - Mi-aduc aminte o dată, pe la Mary Island... Eram pe vas și Colonelu’ s-a-mbătat și a căzut În apă și era să se-nece cu alea două pistolas ale lui. Ne-am chinuit o grămadă să-l scoatem. Ike a suflat prin ac. - Acum e curat. L-am văzut pe unu’ care se droga la Lupita. Îi ziceau El Sombrero fiindcă-și scoate mălaiu’ trăgînd pălăriile din cap la oameni și fugind. Se duce lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
strălucitori. Gura lui, știrbă și cu buzele strînse, Îți dădea impresia că e cusută. M-am dus În baie să-mi iau ustensilele. Ac, pipetă și o bucată de vată. Am pescuit o linguriță din chiuveta de la bucătărie, dintr-o grămadă de farfurii murdare. Ike Bătrînu’ a rupt o fîșie lungă de hîrtie, a umezit-o În gură și a Înfășurat-o la capătul pipetei. A fixat acul peste gulerul de hîrtie umedă. A desfăcut un plic cu grijă, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
banatita, un minereu complex, care conține tot felul de metale rare), și cu pescuitul, toată lumea având o barcă la marginea apei, așa cum altcineva are o mașină în fața casei. După revoluție, traficul cu benzină a înflorit pe Dunăre, localnicii făcând o grămadă de bani cu asta, investind banii în case mari înconjurate de garduri înalte cu lei de turnați în ciment la poartă, cum poți vedea ici colo, nu numai la Moldova Nouă, dar și la Pescari, un sat care a fost
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
acum a cui, au rămas la Reșița. Dintre toți cei care au participat la încărcarea și trimiterea lucrărilor nici-unul nu văzuse lucrările mele, poate pentru că erau prea mici? Mi s-a sugerat de către președinta Comitetul de Cultură, d-na Carmen Grămadă, să duc personal lucrările la București, dar am refuzat hotărât să nu mai particip niciodată la vreo manifestare de acest gen. După Salonul de Toamnă, gruparea artiștilor plastici nu mai era aceeași. După plecarea definitivă în Germania a pictorului Constantin
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
să organizeze un Salon Național de Artă Naivă. El cunoștea mulți pictori naivi din țară deoarece a participat la expozițiile naționale de acest gen. Așa a obținut sprijin din partea Comitetului de Cultură și Educație Socialistă, direct din partea d-nei sociolog Carmen Grămadă, care era receptivă la nou. În data de 6 aprilie 1989 sa vernisat primul Salon Național de Artă Naivă la Reșița. Au participat foarte mulți pictori naivi din țară, printre care și câțiva cunoscuți mie din taberele de creație, precum
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ales cei care nu erau ieșeni; pe mediciniști îi întâlneai ca pedagogi la Seminarul "Veniamin", unde găseai anual câte 7-8, ținând posturile nesfârșite, după religie, noaptea dormind la un loc cu elevii, iar ziua, când se înapoiau de la facultate, stăteau grămadă în cămăruța de sub scările de la intrarea fostului palat al lui Mihalache Sturza, din actuala stradă Lozonschi. Alții erau pedagogi la Liceul Internat ori Liceul Militar ca și la Școala de arte și meserii sau ca externi fără plată la Spitalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de „concret“, de „istorie“. Poetul este inaderent la acestea din rațiuni conceptuale. Cotidianul, contingentul, lumescul sunt marcate, în viziunea sa, de un semn negativ, delimitează un ținut al răului, un spațiu al descompunerii și înjosirii, al maculărilor nedorite. Ele sunt „grămada de gunoi/a oamenilor“ pe care poetul fusese abandonat, uitat pe nedrept. Și nu pregetă, pentru această impardonabilă nedreptate care i s-a făcut, să-l chestioneze pe Creator, căruia în zadar îi slujise, în zadar îi fusese „robul cel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fusese „robul cel mai fidel“, la „porțile aurite“: Doamne de ce m-ai părăsit eu doar ți-am fost robul cel mai fidel de pe acest pământ trecător al oamenilor Doamne de ce m-ai părăsit pe această 154 AMINTIRI ȘI PORTRETE LITERARE grămadă de gunoi a oamenilor Tu știi că ți-am slujit la porțile aurite cu dragostea și moartea cu scrisul meu orgolios și care te slăveau pe tine Doamne de ce m-ai părăsit în ceasul deznădejdii... Poate că acum spiritul poetului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cazurile care i-au fost înaintate, pentru a revizui finanțele locale, pentru a arbitra disputele private. Tipic pentru aceste relatări este ceea ce aflăm din timpul detașării sale la Pescia, în 1440. Cand a ajuns acolo, Manetti a găsit în piață grămezi cu vârf de lemne de foc și paie, darurile obișnuite care se făceau după asumarea oficială a slujbei (presentatio). Spre surprinderea celor din Pescia, Manetti le-a spus să-și ia înapoi lemnele și paiele, "deoarece a adus cu el
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
rămână, să-i trezească pe cei morți și să refacă tot ceea ce a fost distrus. Dar o furtună sufla din Paradis și este prins în aripile sale... Această furtună îl conduce irezistibil în viitor, spre care pornește cu spatele, în timp ce grămadă de moloz din fața lui crește spre cer. Ceea ce noi numim progres este aceasta furtună" (Benjamin 2003, p. 392, italic în original). Să observăm că în figură lui Benjamin, atât îngerul disperat (istoricul sau istoria însăși), cât și "noi" (oamenii în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
zburda și nu știau cum să-și cheltuiască timpul și paralele de care nu duceau lipsă. După o masă bine stropită dată în onoarea lor în apartamentele mele de burlac, se încinsese un joc năstrușnic, la care galbenii treceau cu grămada dintr-un buzunar într-altul cât ai scăpăra din degete. Iar eu, nepăsător ca de obicei, mă amestecam în vorbele și șăgile 75 lor, îmi pipăiam din când în când cele două fâșicuri cu galbeni din buzunar, dar nu luam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sergenți ce li s-a opus a fost ruptă într-o clipală 100, a doua linie de jandarmi pedeștri, asemine ruptă și împrăștietă; un pluton de cavalerie a fost, pot zice, desființat, căci caii, neputând avansa decât foarte încet printre grămezile de pietre cubice scoase din pavaj, erau loviți cu ciomege la picioare și cădeau împreună cu călăreții care erau imediat dezarmați. Iar mulțimea, amețită de succes, întărâtată de conducătorii ce încurageau lupta din balconul caselor Roznovanu, devenea din ce în ce mai furioasă și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cititor pe care-l văd citind câte un capitol Înainte de culcare, nu câte 10-20... Ba chiar mi-l doresc astfel. Am optat În schimb la Încadrarea capitolelor În “cărți”, În aceeași bună tradiție a volumen-ului, dar definite de mine ca “grămezi” anuale. Evident, transpunerea unui sunet În literă m’a silit la mici modificări În text, În cadrul unor perechi precum “ascultător−cititor”, “emisiune−capitol”, “trecut−anterior” etc. Toate acestea, ca și corectura tacită a unor erori − mici sau mari − comise din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
renunțat, respectiv modernă a acestei celule. În mediul rural sau tradițional, celula fundamentală cuprinde o familie ce-și câștigă existența prin cultivarea unui ogor și creșterea unor animale. Dejecțiile animale și resturile menajere sunt depozitate undeva pe lângă grajd. În acea grămadă are loc o primă etapă de prelucrare naturală a deșeurilor, un proces oxidativ, În cursul căruia substanțele organice sunt mineralizate. Prin faptul că sunt oxidate, aceste deșeuri ar trebui să fie poluante, dar faptul cunoscut conform căruia substanțele minerale degradează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
oarecum pretențios. Asta, pentru că ea realizează exclusiv o oxidare accelerată și, prin urmare, chiar funcționarea ei ireproșabilă nu rezolvă depoluarea: ea Înlocuiește deversarea Într’un râu a substanțelor organice cu altele minerale, adică ce se Întâmplă, În mediul rural, În grămada de gunoi de grajd și latrină. E un exemplu tipic de “unde dai și unde crapă”. Dacă aceste săruri ar ajunge direct Într’un spațiu marin - care și așa conține o cantitate enormă de săruri - n’ar fi nici o problemă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai vorbi. Concret: fosfogipsul este un sulfat dublu de calciu hidratat, impurificat cu rocă fosfatică, acid fosforic și o lungă listă de microelemente, Între care uraniul. Printr’o ironie a soartei, tot natura a găsit mijloace de apărare. Tratând aceste grămezi ca pe uscatul primordial, le populează Încetul cu Încetul. Odată spălate de ploi, vechile grămezi de fosfogips sunt acoperite treptat de o vegetație destul de anemică. Ca de obicei, primele sunt ubiquitarele alge... Procesul e extrem de lent la scara timpului uman
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acid fosforic și o lungă listă de microelemente, Între care uraniul. Printr’o ironie a soartei, tot natura a găsit mijloace de apărare. Tratând aceste grămezi ca pe uscatul primordial, le populează Încetul cu Încetul. Odată spălate de ploi, vechile grămezi de fosfogips sunt acoperite treptat de o vegetație destul de anemică. Ca de obicei, primele sunt ubiquitarele alge... Procesul e extrem de lent la scara timpului uman: un centimetru de sol se formează În trei secole! Dar natura se grăbește Încet. Aș
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Prin analize chimice? Nicidecum. Prin potențialul redox, parametru mai general? Nici atât. Pentru că avem de-a face cu materiale insolubile, ce nu modifică chimismul mediului. E Însă vizibilă dezordinea, adică o entropie mare. Dacă Însă acele deșeuri sunt strânse Într’o grămadă, avem ordine: de-o parte o pajiște curată, de alta o grămadă ordonată. Entropia devine astfel minimă. Dar s’a consumat pentru asta energie. O concluzie se impune: a scădea entropia Înseamnă a aduce În sistem energie. Mai mult, lăsată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
avem de-a face cu materiale insolubile, ce nu modifică chimismul mediului. E Însă vizibilă dezordinea, adică o entropie mare. Dacă Însă acele deșeuri sunt strânse Într’o grămadă, avem ordine: de-o parte o pajiște curată, de alta o grămadă ordonată. Entropia devine astfel minimă. Dar s’a consumat pentru asta energie. O concluzie se impune: a scădea entropia Înseamnă a aduce În sistem energie. Mai mult, lăsată În plata domnului, grămada de deșeuri va avea tendința de a se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]