6,001 matches
-
sunt calde, un amestec de rugăciuni și voie bună, miros de sarmale și cântece, lumânări aprinse, dar și vese lie. În orașul meu mic și sărac toți oamenii din bloc ieșeau afară, făceau grătar, se invitau unul pe altul să guste, copiii erau ca și cum ar fi fost ai tuturor, pentru că toți aveam grijă de ei și le puneam câte un ou colorat în mânuță. Aici nu văd nimic. Paștele e aproape transformat într-o distracție pentru copii, pentru că unica preocupare este
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
-o cu două sticle dăruite din parte-mi. Rousseau s-a lăsat înduplecat; a revenit la noi și a fost extrem de amabil cu mine, dar sec și glacial cu Domnul de Genlis, al cărui spirit și a cărui conversație le gustase până atunci, iar Domnul de Genlis n-a putut niciodată recâștiga pe deplin bunăvoința lui. Două luni mai târziu, Domnul de Sauvigny a dat la Comedia Franceză o piesă intitulată Zeflemistul. Rousseau ne spusese că nu merge la spectacole și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
s-a mai pomenit" ... și doar la intervenția unui prelat superior ... administrator al Palatului ... au îndrăznit să pășească pe pământ sfânt. A fost un ceai cu adevărat patriarhal ... banchet în regulă ... și strașnic de binevenit căci tot nu apucasem a gusta ceva la plecarea din Erevan. În timpul "ceaiului", Preaînaltul ne-a povestit în limba română și în limba armeană că el este armean de origine, dar că, din cauza ... unor evenimente ... s-a refugiat în România ... unde a devenit Episcopul armenilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Music: am plutit printre sentimente și idei și am poposit pe pajiștea veșnic verde a sensibilității autorului. E o experiență memorabilă. Am fost în tovărășia unui artist ce practică toate artele, o ființă de aici și de dincolo deopotrivă; am gustat din harul inexprimabil al veșniciei. Poate tocmai de aceea cartea pare să fie atât de intens de taină. De la prima pagină Timothy ne spune că e deja bătrân, în 1992, dar a izbutit să se întoarcă în trecut, întrucât O
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tîrzie. Potrivit lui André Scrima, de la Părinții pustiei la Capadocieni, la Maxim Mărturisitorul, la Palama și haghioriți, apofatismul constituie în Răsăritul creștin un stil, o intenție esențială, mai degrabă decît un curent sau o școală de spiritualitate 4. Apofatism existențial 5, gustat în experiența contemplativă și în cea liturgică, el e formulat într-un limbaj care își spune propria depășire, într-o teologie unde conjuncția-în-distanță dintre creat și increat devine Paște, transitus : trecere deifiantă a unei alterități în cealaltă 1 sau, potrivit lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
friptură și împodobită, așezată între două farfurii. Bucătăreasa joacă cloșca pe fond muzical, o dă nașilor contra unei sune de bani, (de multe ori nașii pot fi păcăliți, primind în loc de cloșcă, porumbei vii care să zboare). Din cloșcă trebuie să guste toți mesenii. Închinatul colacilor și darul nașilor: Vornicul aduce nașilor doi colaci mari așezați într-un lighean mare, alături de vin, orez, zahăr și darurile mirilor. Soacra mică pune la gâtul nașilor câte un ștergar lung, țesut în casă, iar nașul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ei e firul ce ne leagă de Iisus. Se spune că rugăciunile rostite în seara Nașterii lui Iisus nu au vămi. Ele sunt primite și împlinite. Rugați-vă pentru cei care sunt și vor veni, iar când veți vrea să gustați din șampania cu guler roșu, ascunsă în frapierele pline de gheață, picurați pe covor un strop, în cinstea celor ce au fost Nașterea Domnului - “Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peșteră Celui neapropiat aduce. Îngerii
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
nu poate spune că a fost fericit în acel an. În Bucovina, În Ajunul Crăciunului, se pun pe masă un colac și un pahar cu apă, deoarece se crede că sufletele celor răposați vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac și-și udă gura cu apă. În Ajunul Crăciunului nu e bine să te bați nici măcar în glumă cu cineva, căci faci buboaie peste an. În unele sate maramureșene se zice că¬i blestemată femeia care nu pune
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
prin tradiția mâncărurilor. De regulă, de pe masa din noaptea de Revelion nu lipsesc: salata boeuf, friptura la cuptor sau cozonacul. Deja sunt prea multe feluri de mâncare pentru un om mare, darămite pentru un copil, care este curios să le guste pe toate. În cazul în care micuțul mănânca prea mult sau “prea greu “ față de meniul lui obișnuit, apare dispepsia sau indigestia, cum este numită în termeni populari. Pentru a nu vă stresa sau chiar traumatiza copilul în seara de Revelion
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
tatăl tău bătrâni, Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini, Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți voios, Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Hristos, Fă-ți timp să guști frumusețea din tot ce e curat, Fă-ți timp căci, ești de taine și lumi înconjurat. Fă-ți timp de rugăciune, de post și meditație. Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic. Fă-ți timpcăci viața trece
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
bani de la părinți sau pot avea modele în familie care consumă alcool. Poate o altă cauză ar fi curiozitatea, anturajul, plictiseală sau stima de sine scăzută, deprimarea. Pentru elevii din mediul rural, obișnuința, că de mici părinții le dădeau să "guste" vinul, țuică sub pretextul "să nu le fie poftă", iar gustatul, în acest caz, poate deveni o obișnuință (profesor, geografie 38 de ani). Foarte multă libertate, foarte mulți bani și părinți foarte ocupați (profesor, istorie, 33 de ani)". Figura 34
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
cu care corpul tău alunecă prin apă, simți apa răcoroasă care alunecă peste corpul tău. Află cum se simte corpul tău. Ar putea exista lucruri în reveria ta, de care ai vrea să te apropii, să le atingi, să le guști. Ar putea fi miresme asociate. Află cum sunt culorile, dacă este rece sau cald, dacă mai este cineva acolo, ... toate detaliile care adaugă culoare, bogăție și bucurie, reveriei noastre. Și în vreme ce tu faci asta, subconștientul tău va fi condus către
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
frumusețe, e comună cugetării clasice creștine. În acest consens unanim, înțelegem versetul din Geneză, care ne spune că, după creația lumii „a privit Dumnezeu la toate câte le făcuse și iată erau bune foarte!”. Privirea însă e mijlocul prin care gustăm frumusețea. Iar Dumnezeu, privind sau contemplând lumea creată și găsind că e bună foarte, a găsit-o în același timp că e desăvârșit de frumoasă. Am putea zice despre momentul acesta dumnezeiesc că e acela al unui artist care se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e înzestrată cu puterea de a ni se comunica. În cazul acesta, dacă opera artistică se comunică, iar natura rămâne neutră, ar trebui să credem că omul, în construcția lui sufletească, prezintă o diformitate monstruoasă și anume: e capabil să guste frumusețea artei, dar e incapabil să guste frumusețea naturii. În realitate, arta o gustă o minoritate culturală foarte restrânsă, pe când frumusețea naturii o gustă miliarde de oameni. Deformația, de care vorbim, nu există deci în acești oameni, ci în esteticienii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se comunica. În cazul acesta, dacă opera artistică se comunică, iar natura rămâne neutră, ar trebui să credem că omul, în construcția lui sufletească, prezintă o diformitate monstruoasă și anume: e capabil să guste frumusețea artei, dar e incapabil să guste frumusețea naturii. În realitate, arta o gustă o minoritate culturală foarte restrânsă, pe când frumusețea naturii o gustă miliarde de oameni. Deformația, de care vorbim, nu există deci în acești oameni, ci în esteticienii care emit asemenea teorii. Charles Lalo insistă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artistică se comunică, iar natura rămâne neutră, ar trebui să credem că omul, în construcția lui sufletească, prezintă o diformitate monstruoasă și anume: e capabil să guste frumusețea artei, dar e incapabil să guste frumusețea naturii. În realitate, arta o gustă o minoritate culturală foarte restrânsă, pe când frumusețea naturii o gustă miliarde de oameni. Deformația, de care vorbim, nu există deci în acești oameni, ci în esteticienii care emit asemenea teorii. Charles Lalo insistă în special asupra acestei idei că natura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
credem că omul, în construcția lui sufletească, prezintă o diformitate monstruoasă și anume: e capabil să guste frumusețea artei, dar e incapabil să guste frumusețea naturii. În realitate, arta o gustă o minoritate culturală foarte restrânsă, pe când frumusețea naturii o gustă miliarde de oameni. Deformația, de care vorbim, nu există deci în acești oameni, ci în esteticienii care emit asemenea teorii. Charles Lalo insistă în special asupra acestei idei că natura e pseudoestetică, adică neutralitatea ei se valorifică prin proiecția unor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
educat artistic. Acesta e însă cazul unei minorități rafinate de cultură. El nu se aplică la aspectele mărețe ale naturii, care sunt imposibil de imitat în artă, ci la porțiuni foarte reduse din ea. Amintirea artei te face să le guști mai amănunțit nuanțele, adică să apreciezi pe o scară minoră ceva din frumusețea imensă a naturii. Dar inversul acestei idei e și mai adevărat și anume că amintirea mărețiilor naturii ne face mai degrabă să gustăm frumusețea unui peisaj pictat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
te face să le guști mai amănunțit nuanțele, adică să apreciezi pe o scară minoră ceva din frumusețea imensă a naturii. Dar inversul acestei idei e și mai adevărat și anume că amintirea mărețiilor naturii ne face mai degrabă să gustăm frumusețea unui peisaj pictat. Dar atunci ar trebui să răsturnăm teoria lui Lalo și să spunem că arta e pseudoestetică pentru că o privim oarecum prin prisma naturii! Ceea ce ar fi tot așa de fals ca și teoria în chestiune. Afară de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
logice în momentul când, prin simțuri, luăm contact cu obiectul frumos. E tocmai calitatea obiectivă, intrinsecă, a frumuseții, care provoacă această suspendare, această întrerupere a gândirii logice. Izbiți de strălucirea obiectului, în momentul acela nu cugetăm, ci simțim, trăim sau gustăm frumusețea ce se revelează ochiului sau auzului. Spiritul nostru, liber de orice activitate logică, trăiește din plin bucuria nobilă, înălțătoare a revelației acesteia, fără gând, fără cuvinte, fără intenții, fără nici un interes, ci numai prin intuiția fixată direct în obiect
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a frumuseții, de Dumnezeu ca de o imagine a sublimului”(Benedetto Croce: Breviaire d’esthetique, p.21 ). Nimic mai fals decât această distincție, care vrea să izoleze esteticul de clementele eterogene. Aceasta ar însemna, în principiu, că nimeni nu poate gusta arta în cadrul unei religii, când în realitate nu există artă autonomă față de religie decât în epoca modernă. Și cum tocmai arta înflorită sub auspiciile religiei reprezintă culmea creației frumoase, ar fi absurd să credem că miile de ani care au
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu există artă autonomă față de religie decât în epoca modernă. Și cum tocmai arta înflorită sub auspiciile religiei reprezintă culmea creației frumoase, ar fi absurd să credem că miile de ani care au cultivat-o au fost incapabile s-o guste din pricina credinței. În speță, arta grecilor e identică cu mitologia lor religioasă. Iar fenomenul de divinizare a artei, adică de identificare a esteticului cu mitologicul, e specific grecesc. Dacă grecul credea în mitul Olimpului homeric, aceasta nu-l împiedica să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din pricina credinței. În speță, arta grecilor e identică cu mitologia lor religioasă. Iar fenomenul de divinizare a artei, adică de identificare a esteticului cu mitologicul, e specific grecesc. Dacă grecul credea în mitul Olimpului homeric, aceasta nu-l împiedica să guste frumusețea hexametrilor Iliadei, ci, dimpotrivă, arta îi făcea mitul mai familiar și mai apropiat. Iar dacă Benedetto Croce și-ar fi reamintit de erotismul maladiv, legat de cultul statuilor zeițelor sau de viziunea frumosului platonic exemplificat ca în carnea efebilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dar participă într-un fel la viața de dincolo de lume prin idealitatea pe care o degajează. Magia pe care ne-o împărtășește nu e mai puțin paradoxală, dar ea corespunde adânc naturii noastre psiho-fizice. O intuim prin simțuri, dar o gustăm cu spiritul. Estetica întrebuințează cel mai urât cuvânt când vrea să rostească mișcarea sufletească pricinuită de artă, mișcare pe care o numește „plăcere estetică”. Plăcere e bunăoară senzația bucală pe care ne-o dau alimentele. Și când spunem „plăcere estetică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că genialitatea ar fi un efect al stărilor patologice precum perla e un produs al stridiei bolnave. În cazul acesta, ne întâlnim cu cealaltă ipoteză, a universalității latente a geniului. Această ipoteză sună în chipul următor: din moment ce producția genială o gustăm cu toții și o demontăm critic în părțile din care e alcătuită, înseamnă că toți suntem dotați cu capacitate genială; prin înțelegere, suntem deci egali cu geniul. Să admitem deocamdată că așa este. Dar dacă geniul e rezultatul, să zicem, al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]