6,132 matches
-
mansardă nu se vede decât un zid al clădirii de vizavi. — Totuși, eu nu am văzut nici un zid. — Asta pentru că am pus o oglindă în fața lui, din motive estetice. De atunci, de câte ori vreau să-mi văd înfățișarea mă întorc la han și deschid fereastra spre priveliștea chipului meu. UN BALANSOAR Robert se afla pe un balansoar și învăța să vadă lumea cum se micșorează și apoi cum se mărește. Picioarele sale apărate de ciorapii trei sferturi împingeau în tălpile sandalelor de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
gust. Când se-ntoarseră pungașii, peștele se răcise cum trebuia și era tocmai bun de mâncat. De pofta lor de mâncare, să nu mai vorbim, că le era o foame înfricoșătoare! Se așezară să mănânce singuri, într-o odăiță din spatele hanului. După ce băură câte două-trei drojdioare, se puseră cu nădejde pe crap și, ca să meargă mai bine și să nu-i fie urât numai cu untdelemnul, îl udară din belșug cu vin rubiniu. Ei, dar și masa aceasta nu putea să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sigu ranță marinarii revoltați de pe Bounty. Cine știe... Gându rile lui Corto se aliniau purtate de marijuana într-o coregrafie hipnotică. Am ajuns asemenea lui Sherlock Holmes, reflecta Corto amuzat, uitându-se în oglinda strâmbă și murdară din camera de han. Atunci când aventura mă abandonează, doar ciupercile lui Levi Colombia mă mai pot salva. Da, da, Corto, ție nu îți va fi dat să îmbătrânești niciodatăă spiritele din mare te vor lua și te vor duce departe, poate pe insula Avalon
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dat prin gând să ne ducem la primărie, la directorul unei școli sau, în cel mai rău caz, la poliție. Mai aveam fiecare în buzunar mai puțin de o sută de lei. Încotro, Doamne? Iar Dumnezeu nea îndreptat pașii spre hanul unui grec numit Condorupis. Vad de oameni și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de prin localitățile județului. Ne uitam la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
luarea la armată. Și am avut noroc. Am fost trecut pe lista celor care aveau dreptul să urmeze școala militară pentru ofițeri de rezervă. Treburile se urniseră. Gazda, familia Iziumenco, se afla pe o stradă aproape de piață. Era alături un han, La Nicolaev, unde mă duceam câte odată seara de mâncam câte ceva, așa, mai pe sponci, fiindcă salariul era mic. Familia Iziumenco avea numai fete: Olga, măritată cu Ion Bucă, Tanea, Sașa și Nata. Nata era elevă în clasa a VI-
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
faimos al operelor Pluralitatea luminilor ivite sau Necunoscutul și puterile naturale. În opera Necunoscutul și problemele psihice el prezintă cazul unui oarecare domn Berrard, fost magistru și deputat: domnul Berrard va fi constrâns, Într‑o excursie, să Înnopteze Într‑un han mizer „dintr‑o zonă forestieră“. Atunci Îi va apărea În vis o crimă care se va petrece trei ani mai târziu În aceeași odaie În care dormise atunci omul dreptății; victima va fi un oarecare domn Victor Armand, avocat. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu-un fel de apă; A drum, locomotive fumau dintr-o supapă; Era la ora albă, când nu știai să zici De-i patru, două numai, ori a trecut de cinci. Perechi duminicale de Else și de Hans Suiau la hanul mare, din deal, unde e dans, Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fumau dintr-o supapă; Era la ora albă, când nu știai să zici De-i patru, două numai, ori a trecut de cinci. Perechi duminicale de Else și de Hans Suiau la hanul mare, din deal, unde e dans, Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În drum spre o bancă, unde se ducea să depună o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să se răcorească la un han. După ce s-a așezat lângă un staul și și-a băut liniștit cana de cidru, el a constatat că o vacă îi devorase geanta cu bani. 6. Pe urmă m-am gândit, nu știu de ce, la tata. Murise de mult
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme și hangiul, Străzile-s deșarte, Singur, singur, singur... Plouă, plouă, plouă, Vreme de beție - Și s-asculți pustiul, Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă... Nimeni, nimeni, nimeni, Cu atât mai bine - Și de-atîta vreme Nu știe de mine Nimeni
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Zări, pe cerul vinețiu de seară, minuscul, turnul pătrat de la impozantul palat al Prefecturii din secolul trecut, rămas nedemolat sub protecția noii destinații, de Muzeu al Moldovei Socialiste. Intui în direcția lui, dincolo de meterezul clădit din piatră veche al vechiului han domnesc, în care lărmuiseră cândva discuțiile pentru Unirea Principatelor Române, o vale largă, fără prea multe obstacole și nu chiar ostenitoare la mers. Se simți cât se poate de surprins să constate adeverirea presentimentului său. Se strecură precipitat, prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
despre neașteptata ștafetă trimisă de neamul cel harnic și ascultător al furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele lor pline de pulberile drumului străbătut cu destulă trudă, tropoteau spre umbrosul han al oaspeților de seamă. În locuințele cele simple ale greierilor, răbufniră contradictorii zvonuri și reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție la Cetatea furnicilor! glăsuiră chefliii amatori de pleașcă și de pomană, care visau totdeauna, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu eram obișnuit cu băutura. Aveam bani, dar mi se părea la mișto. N-am făcut pe eroul niciodată. Așa ne-a venit, am făcut noi un sumar, un control, dar nu credeam c-o să vină cineva. Băusem la un han și mergeam pe drum să facem niște șplinguri, așa se zice la spargeri de locuințe. A fost numai din pumni și picior. Omul, pliculeț de ceai, scoate culoare. Dă-i răbdare. Uite, aseară, stăteam cu colegii și le ziceam uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai era nici picior de om pe chei. Atât pasagerii, cât și cei care veniseră să-i întâmpine, plecaseră de mult. După ce au coborât pasarela, Gaston a scos din buzunar o hartă a orașului Tokyo. — Arată-mi, te rog, un han bun. — Han? — Da, han... hotel. — Dar, Gaston, vei sta la noi, îi explică Takamori. Gaston nu a priceput din prima clipă. Takamori i-a repetat și el a înțeles în final. Chipul de cal s-a crispat de aveai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nici picior de om pe chei. Atât pasagerii, cât și cei care veniseră să-i întâmpine, plecaseră de mult. După ce au coborât pasarela, Gaston a scos din buzunar o hartă a orașului Tokyo. — Arată-mi, te rog, un han bun. — Han? — Da, han... hotel. — Dar, Gaston, vei sta la noi, îi explică Takamori. Gaston nu a priceput din prima clipă. Takamori i-a repetat și el a înțeles în final. Chipul de cal s-a crispat de aveai impresia că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de om pe chei. Atât pasagerii, cât și cei care veniseră să-i întâmpine, plecaseră de mult. După ce au coborât pasarela, Gaston a scos din buzunar o hartă a orașului Tokyo. — Arată-mi, te rog, un han bun. — Han? — Da, han... hotel. — Dar, Gaston, vei sta la noi, îi explică Takamori. Gaston nu a priceput din prima clipă. Takamori i-a repetat și el a înțeles în final. Chipul de cal s-a crispat de aveai impresia că era gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acum înțelegea Gaston ce-a vrut să spună cu asta. — Shibuya - unde? a întrebat-o pe vânzătoarea de la o tutungerie din centrul cartierului Sangenchaya. Fata, care semăna foarte mult cu Mă-chan, îi răspunse: — Într-acolo, și arătă spre răsărit. — Este han? — Han? — Da, hotel. Oare de ce l-a privit pe Gaston cu ironie și dispreț și a râs fără să-i răspundă? Gaston și câinele au pornit iar spre răsărit. Au trecut prin Sanjuku, Ōhashi... Gaston, cu harta pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înțelegea Gaston ce-a vrut să spună cu asta. — Shibuya - unde? a întrebat-o pe vânzătoarea de la o tutungerie din centrul cartierului Sangenchaya. Fata, care semăna foarte mult cu Mă-chan, îi răspunse: — Într-acolo, și arătă spre răsărit. — Este han? — Han? — Da, hotel. Oare de ce l-a privit pe Gaston cu ironie și dispreț și a râs fără să-i răspundă? Gaston și câinele au pornit iar spre răsărit. Au trecut prin Sanjuku, Ōhashi... Gaston, cu harta pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
au vizuinile lor, iar păsările cuiburile lor. Și omul trebuie să-și găsească un culcuș. Ajungâng în vârful unei pante, Gaston a fost uimit de priveliștea care i s-a deschis în fața ochilor. De jur împrejur erau numai hoteluri și hanuri. Clădiri pe care scria cu neon roșu HOTEL, hanuri specific japoneze cu felinare la poartă și nume ca: Koonkaku, Sekireisō, Hotel Primăvara, Hanul Sambei. Gaston nu văzuse în viața lui atâtea hoteluri grupate la un loc... nici în Franța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trebuie să-și găsească un culcuș. Ajungâng în vârful unei pante, Gaston a fost uimit de priveliștea care i s-a deschis în fața ochilor. De jur împrejur erau numai hoteluri și hanuri. Clădiri pe care scria cu neon roșu HOTEL, hanuri specific japoneze cu felinare la poartă și nume ca: Koonkaku, Sekireisō, Hotel Primăvara, Hanul Sambei. Gaston nu văzuse în viața lui atâtea hoteluri grupate la un loc... nici în Franța și nici în vreo altă țară. Era cu siguranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
uimit de priveliștea care i s-a deschis în fața ochilor. De jur împrejur erau numai hoteluri și hanuri. Clădiri pe care scria cu neon roșu HOTEL, hanuri specific japoneze cu felinare la poartă și nume ca: Koonkaku, Sekireisō, Hotel Primăvara, Hanul Sambei. Gaston nu văzuse în viața lui atâtea hoteluri grupate la un loc... nici în Franța și nici în vreo altă țară. Era cu siguranță și acesta un semn al ospitalității cu care Japonia își trata oaspeții străini. — Japonia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Suntem tot în Tokyo, dar poliția nu-și întinde antenele până aici, răspunse Endō ursuz, acoperindu-și fața cu mâinile ca să nu-l plouă. Așa că mai bine resemnează-te... Privind în jur, Gaston a constatat că toate căsuțele acelea erau hanuri, dar foarte diferite de cele din Shibuya. Erau murdare și dărăpănate, și fiecare avea câte un geam spart prin care se putea citi: „40 yeni/noapte“. Prețul era scris cu vopsea. Nu-i venea să creadă că se găsesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cuvânt. Un nou acces de tuse... se amesteca cu ploaia și păreau fără de sfârșit... chiar fără de sfârșit... Gaston nu avea de unde să știe, dar Sanya avea reputația de zona neagră a orașului Tokyo. Străzile erau mărginite de clădiri numite, eufemistic, „hanuri“, aliniate ca niște cutii de chibrituri.Erau cam o sută cincizeci. După cum aflase cu surprindere Gaston, aici poți găsi cameră peste noapte cu nu mai mult de patruzeci de yeni pentru un așternut într-o sală comună și maximum trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o sută cincizeci. După cum aflase cu surprindere Gaston, aici poți găsi cameră peste noapte cu nu mai mult de patruzeci de yeni pentru un așternut într-o sală comună și maximum trei sute de yeni pentru o cameră individuală. Existau și hanuri de o sută de yeni, unde ți se putea oferi un pat de campanie pentru o sută de yeni. Dormitoarele comune erau înțesate de lume pestriță, dar camerele de trei sute de yeni erau, de obicei, ocupate de familiști. Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bineînțeles - făcea pe codoșul și-și scotea soția în stradă ca să atragă clienți. Apoi îi conducea în camera lor. Între timp, bietul soț și copiii trebuiau să aștepte cu răbdare afară. Începând cu ora opt seara, pe aleile întunecate dintre hanuri se zăreau multe femei. De când s-a votat legea antiprostituție, nu mai există în Tokyo alt loc mai înțesat de femei de stradă. Mai demult, clientela lor era formată exclusiv din muncitori zilieri care locuiau în cartier, dar în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]