6,102 matches
-
să atace inamicul. Cunoscând dependența coreenilor de cavaleria nordică și dându-și seama că acești trebuie să lupte împotriva soldațiilor japonezi cu archebuze a elaborat un plan pentru a-i atrage pe coreeni într-o capcană. Trimițând puțini soldați de infanterie ușoară ashigaru peste râu, Katō i-a făcut pe coreeni să câștige o încredere nerealistă în forțele, aceștia reușind să pună la pământ toți lăncierii ashigaru dintr-un singur atac al cavaleriei. Observând o lipsă de concordanță a sarcinilor și
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de cavalerie. În timpul Primului Război Mondial ia parte la Bătălia de la Oituz (1917) și la Bătălia de la Mărășești în cadrul Regimentului 12 Roșiori. După război, prin reorganizarea armatei care a avut loc în deceniul al treilea, regimentul său este încadrat în Regimentul 4o infanterie din cadrul Diviziei a 9-a infanterie, staționat mai întâi la Constanța, dar transferat apoi la Bazargic, în Cadrilater. Aici o întâlnește pe Pakize din Kavarna, județul Caliacra. Se căsătoresc în 1931 și vor avea doi copii: Kadriye și Ğengiz. Când
Ahmet Nurmambet () [Corola-website/Science/333218_a_334547]
-
la Bătălia de la Oituz (1917) și la Bătălia de la Mărășești în cadrul Regimentului 12 Roșiori. După război, prin reorganizarea armatei care a avut loc în deceniul al treilea, regimentul său este încadrat în Regimentul 4o infanterie din cadrul Diviziei a 9-a infanterie, staționat mai întâi la Constanța, dar transferat apoi la Bazargic, în Cadrilater. Aici o întâlnește pe Pakize din Kavarna, județul Caliacra. Se căsătoresc în 1931 și vor avea doi copii: Kadriye și Ğengiz. Când, pe la începutul Celui de al Doilea
Ahmet Nurmambet () [Corola-website/Science/333218_a_334547]
-
decizie contravenea ordinelor lui , șeful Statului Major German, care a exclus explicit orice ofensivă pe Frontul de Est înainte ca Franța să fie învinsă în vest. La 19 august, cavaleria rusă a intrat în contact cu un regiment german de infanterie lângă Gumbinnen. În loc să se retragă, rușii au descălecat și au adus artileria pentru a continua lupta, împingându-i pe germani înapoi. Ei au pierdut însă 400 de oameni și, după ce și-au consumat mare parte din muniție, a trebuit și
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
până la de lângă Angerburg (astăzi, Węgorzewo) la sud, ancorată pe . Forțele sale erau susținute de nou-înființatul Corp XXVI, pe care l-a plus în fața Königsbergului, deplasând armata mai experimentată spre sud pe linia principală. Forțele sale cuprindeau și două divizii de infanterie în rezervă. În total, părea să se afle într-o poziție excelentă pentru a aștepta sosirea Armatei a X-a care se forma spre sud. Eforturile germanilor de a elimina rămășițele Armatei a II-a se terminaseră la 2 septembrie
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
fi ameliorat mult situația precară din vest. După cum spunea șeful serviciului francez de informații, colonelul Dupont, „dezastrul lor a fost unul dintre elementele victoriei noastre.” Rușii aveau la început două armate (I și a II-a, cu 19 divizii de infanterie și 8 de cavalerie - 400.000 de soldați plus 30.000 de sabreri, în total 430.000 de oameni) contra Armatei a VIII-a germană (9 divizii de infanterie și 1 de cavalerie - 145.000 de soldați plus 4.000
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
două armate (I și a II-a, cu 19 divizii de infanterie și 8 de cavalerie - 400.000 de soldați plus 30.000 de sabreri, în total 430.000 de oameni) contra Armatei a VIII-a germană (9 divizii de infanterie și 1 de cavalerie - 145.000 de soldați plus 4.000 de sabreri; având în total mai puțin de 150.000 de oameni). Diviziile rusești aveau 21.000 de oameni fiecare, în vreme ce cele germane 16.000. Din cauza sistemului feroviar inferior
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
umană. Până la începutul lui septembrie, rușii strânseseră o rezervă considerabilă din influxul de noi divizii și corpuri adus pe calea ferată. În același timp, armata germană primise de pe Frontul de Vest doar două corpuri slăbite de armată (4 divizii de infanterie) și o divizie de cavalerie. Astfel, chiar și cu întăriri și cu tot cu unitățile de suport, germanii nu aveau mai mult de 250.000 de soldați. În ciuda distrugerii totale a Armatei a II-a, înainte de prima bătălie de pe Lacurile Mazurice din
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
nu aveau mai mult de 250.000 de soldați. În ciuda distrugerii totale a Armatei a II-a, înainte de prima bătălie de pe Lacurile Mazurice din septembrie, contra Armatei a VIII-a germane, rușii aveau un minimum de 428 de batalioane de infanterie, adică echivalentul a 27 de divizii de infanterie peste 560.000 de soldați, plus peste 250 de escadrile de cavalerie; un număr mare de unități de suport în general mult peste 600.000 de oameni; și aceasta în ciuda pierderii a
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
soldați. În ciuda distrugerii totale a Armatei a II-a, înainte de prima bătălie de pe Lacurile Mazurice din septembrie, contra Armatei a VIII-a germane, rușii aveau un minimum de 428 de batalioane de infanterie, adică echivalentul a 27 de divizii de infanterie peste 560.000 de soldați, plus peste 250 de escadrile de cavalerie; un număr mare de unități de suport în general mult peste 600.000 de oameni; și aceasta în ciuda pierderii a 200.000 de soldați în bătăliile de la Stallupönen
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
și arhitectură”, Căpităneanu a fost invitat să predea la mai multe catedre ale acestei prestigioase instituții care, în 1867, a devenit „Școala de poduri, șosele și mine”. La 26 septembrie 1868 Căpităneanu este avansat locotenent și figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă funcționează mai departe ca profesor la „Școala militară de ofițeri de geniu” din București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează conducerea catedrei de cosmografie. În același an Căpităneanu este trimis în Franța, la recomandarea Ministerului de Război
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
oțel de 20cm, puteau rezista loviturilor directe ale tunurilor din înzestrarea Wehrmacht-ului la momentul respeciv. În plus erau situate pe dealuri care ofereau o bună vizibilitate . Inițial linia defensivă poloneză era apărată de un singur batalion din Regimentul 71 Infanterie, comandat de maj. Jakub Fober. La scurt timp înainte de începerea celui de al doilea război mondial a fost întărit cu o companie de mitraliere sub comanda cpt. Władysław Raginis precum și alte detașamente. Pe 2 Septembrie 1939 III/71 s-a
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
aviație. Artileria poloneză este depășită și nevoită să se retragă către Białystok. După pregătirea de artilerie germanii au atacat flancul nordic al apărării poloneze. Două plutoane apărând câteva buncăre de la nord de Narew au fost atacate din trei părți de infanteria germană sprijinită de tancuri. Pierderile germane au fost mari inițial, dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei Giełczyn area, lt. Kiewlicz, a primit ordine să ardă produl de lemp de peste Narew și să se retragă spre Białystok. Trupele
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
sa au străpuns încercuirea germană și au ajuns Białystok, alăturându-se forțelor generalului Franciszek Kleeberg. În același timp a fost oprit un atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara infanteria germană cu ajutorul mitralierelor. Dar, la ora 18:00, infanteria poloneză a fost obligată să părăsească tranșeele și să se retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane ar fi putut trece liniile defensive poloneze și să înainteze către [Tykocin]] și
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
alăturându-se forțelor generalului Franciszek Kleeberg. În același timp a fost oprit un atac în zona sudică a fortificațiilor. Buncărele poloneze nu dispuneau de armament antitanc adecvat dar au putut contracara infanteria germană cu ajutorul mitralierelor. Dar, la ora 18:00, infanteria poloneză a fost obligată să părăsească tranșeele și să se retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane ar fi putut trece liniile defensive poloneze și să înainteze către [Tykocin]] și Zambrów dar infanteria era blocată sub focul susținut al
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
mitralierelor. Dar, la ora 18:00, infanteria poloneză a fost obligată să părăsească tranșeele și să se retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane ar fi putut trece liniile defensive poloneze și să înainteze către [Tykocin]] și Zambrów dar infanteria era blocată sub focul susținut al buncărelor poloneze. Deși Raginis era în subordinea lt.col. Tadeusz Tabaczyński, comandantul zonei fortificate de la Osowiec la 30km nord, nu putea primi întăriri de la acesta. Pe 8 Septembrie Mareșalul Poloniei, Edward Śmigły-Rydz, ordonă Regimentului 135
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
era blocată sub focul susținut al buncărelor poloneze. Deși Raginis era în subordinea lt.col. Tadeusz Tabaczyński, comandantul zonei fortificate de la Osowiec la 30km nord, nu putea primi întăriri de la acesta. Pe 8 Septembrie Mareșalul Poloniei, Edward Śmigły-Rydz, ordonă Regimentului 135 Infanterie să se retragă spre Varșovia. Când acest ordin de a fost dat și regimentul s-a înapoiat la Osowiec, era deja prea târziu pentru a veni în ajutorul apărătorilor izolați la Wizna. Lupte grele au fost date pentru fiecare dintre
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
să se predea. Grav rănit refuză să se predea și se sinucide aruncându-se peste o grenadă. După reducerea pozițiilor poloneze Corpul XIX Tancuri avansează către Wysokie Mazowieckie și Zambrów, unde poartă fără succes Bătălia de la Zambrów împotriva Diviziei 18 Infanterie, pe care într-un final o încercuiește și distruge în cadrul Bătăliei de la Andrzejewo. Ulterior înaintează către sud și ia parte la Bătălia de la Brześć. Deși toate buncărele au fost distruse și într-un final rezistența poloneză a fost înfrântă, zona
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie de mitraliere. În plus, primele zece divizii
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie de mitraliere. În plus, primele zece divizii (de la 1 la 10) mai aveau fiecare un
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
Eilat, unde a urmat liceul Goldwater, profilându-se în mecanică navală, apoi a urmat un curs liceal seral pentru terminarea examenelor de bacalaureat. În cele din urmă el a preferat să se înroleze nu la marină, ci în brigadă de infanterie Golani. În noiembrie 1978 a început serviciul militar în cadrul regimentului 51 al brigăzii Golani. S-a antrenat că soldat combatant, distingându-se în cursul instrucției. Apoi a făcut cursul de comandanți de grupa și cursul de ofițeri de infanterie. A
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
de infanterie Golani. În noiembrie 1978 a început serviciul militar în cadrul regimentului 51 al brigăzii Golani. S-a antrenat că soldat combatant, distingându-se în cursul instrucției. Apoi a făcut cursul de comandanți de grupa și cursul de ofițeri de infanterie. A revenit apoi la regimentul 51 că comandant de pluton. În Războiul din Liban din 1982 a luat parte în fruntea unei companii, la cucerirea localității Ain at-Tina, unde și-a pierdut doi din cei mai buni prieteni, si la
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
în satul natal și cursul secundar la Liceul nr. 3 de stat din Cernăuți, în anul 1910 susținând bacalaureatul. În anul 1914 a trecut granița în România și a intrat slujbaș la Căile Ferate Române. A devenit elev al Școlii Militare de Infanterie din Botoșani (1916). Având gradul de Sublocotenent de rezervă, a făcut parte din regimentele 10 Vânători, apoi 2 Alba Iulia și a participat la Primul Război Mondial, ca voluntar-legionar. În anul 1921 renunță la slujba de la Căile Ferate Române și întră în
Vasile Plăvan () [Corola-website/Science/333384_a_334713]
-
contraatac al forțelor germane cantonate în pădure. Obiectivele principal era asigurarea unei căi de înaintare sigure spre importantul nod rutier de la Düren și cucerirea unor poziții favorabile de plecare pentru efectivele aliate ale Operațiunii Regina. Divizia a 9-a de infanterie era implicată în luptele din pădure încă din septembrie, iar aliații se așteptau doar la o rezistență limitată a germanilor. Pe 2 noiembrie, cu trei zile înainte de data de declanșare a Operațiunii Regina, Divizia a 28-a a lansat o
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]