6,119 matches
-
să ia o hotărâre riscantă. La început apelăm la argumente despre care suntem convinși că sunt logice și nu vor putea fi refuzate. Curând ne dăm seama că logica nu ajunge sau nu se suprapune peste modul de gândire a interlocutorului sau acesta nu cedează odată ce a apucat să spună „da, ai dreptate”. În acest caz, aducem argumente sentimentale, povestim ceva care să-l impresioneze, îi cerem să-și amintească o întâmplare care l-a marcat, facem apel la situațiile în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
era florentin. A emigrat în America. Suntem americani de patru generații, dar vorbim încă italienește între noi și nu pot trece prin apropierea Florenței fără un scurt popas între zidurile ei. Trebuie să recunosc că nici a italian nu semăna interlocutorul meu. Mai curînd l-aș fi crezut olandez, belgian sau poate irlandez. Dar faptul că era florentin m-a făcut să mă simt mai puțin înstrăinată. Oricum... sînge latin! Între timp se făcuse ziuă. M-am hotărît să-mi încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
estetic. Succesul ei se datora în primul rând poantelor inteligente pe care știa să le facă pe seama băieților, la care în mod evident se adaugă farmecul ei personal. Avea un ten perfect, ochi mari, căprui, limpezi si isi privea întotdeauna interlocutorul drept în ochi; gură veșnic zâmbitoare îi dezvelea dinții mărunți, albi, aliniați ușor oblic spre centru. Printre elevele de la scoala, părea o ființă mai deosebită și asta din cauza că emană o anume libertate care lipsea colegelor ei, crescute la bloc
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
eram singura. Desigur, mă va sună dacă... și, deodată mi-am dat seama că mă simțeam deja singură. Mi-aș fi dorit atunci o prietenă cu care să bârfesc, dar eram nevoită să adun totul în mine. Devenisem singurul meu interlocutor, cu eul meu stăteam doar de vorbă și cu nimeni altcineva. A doua zi, la scoala, mă tot gândeam și răzgândeam la telefonul lui. Văzusem în Andrei un fel de provocare. Îmi amintesc că seară, am facut un duș și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nu avea nevoie de un „profesor” și nici nu-i trebuiau lecții , ea învățase viața din române, trăgând singură concluziile de rigoare. Avea o minte șireata, dar profund îngăduitoare. Avea un extraordinar fler și detecta imediat punctele slabe ale fiecărui interlocutor. Probabil că experiența ei de scurtă durată cu Andrei o marcase puternic și vedea în orice bărbat un pretendent la sex în primul rând. Mai era acum și scenariul cu proful de română unde trebuia să fie o bună actriță
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
este foarte utilă chiar în asemenea tip de relații. O spun din proprie experiență. Niciun fel de negociere nu începe direct cu obiectul ei, ci, întotdeauna, cu un fel de etapă de "încălzire", cu discuții pe subiecte generale. Iar dacă interlocutorului îi arăți că știi ceva despre istoria și cultura țării lui, atunci poți fi sigur că ai marcat câteva puncte de la început. Îmi amintesc cu plăcere cum i se lumina fața ambasadorului chinez de la Minsk atunci când îi vorbeam despre marile
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
diferențierea acestuia de tot ceea ce este rău se putea înfăptui în cadrul gândirii socratice prin utilizarea unei metode originale, maieutica, fundamentată pe structura unei conversații de tip euristic și promovată în două etape: ironia, prin care se urmărea recunoașterea ignoranței de către interlocutor, deoarece acesta era pus în situația de a se contrazice, de a nu fi pe deplin sigur de certitudinea cunoștințelor de care dispune, iar cea de-a doua etapă era maieutica propriu-zisă, o artă a dialogului prin care noul adevăr
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
printre care Fichte, pun accentul în acest caz pe "influență", insistînd pe modificările suferite de cineva prin acțiunea exercitată de altcineva. Întrucît comunicarea lingvistică este, pe de o parte, transmitere de informații și, pe de altă parte, o transformare a interlocutorului (i se modifică suma sau calitatea cunoașterilor, este determinat să acționeze într-un anumit mod etc.) este evident că ea, deși se folosește de limbă, nu este orientată de obicei asupra limbii, de cele mai multe ori o asemenea orientare fiind implicită
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de obicei asupra limbii, de cele mai multe ori o asemenea orientare fiind implicită, căci nu reprezintă un scop în sine. De aceea, studiul comunicării trebuie să vizeze ce sînt informațiile și cum se transmit ele și care sînt stimulii care modifică interlocutorul și cum sînt structurați pentru a produce efectul scontat. Acest aspect al relațiilor cu interlocutorul s-a bucurat de o atenție deosebită, atît în vechile retorici, cît și în noile cercetări de pragmatică, însă din perspective diferite, căci retorica studiază
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un scop în sine. De aceea, studiul comunicării trebuie să vizeze ce sînt informațiile și cum se transmit ele și care sînt stimulii care modifică interlocutorul și cum sînt structurați pentru a produce efectul scontat. Acest aspect al relațiilor cu interlocutorul s-a bucurat de o atenție deosebită, atît în vechile retorici, cît și în noile cercetări de pragmatică, însă din perspective diferite, căci retorica studiază modul cum trebuie organizată comunicarea pentru a produce un anumit efect, în vreme ce pragmatica procedează a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
perioada luptei contra maurilor, unitate care întrunea teritoriile celor două limbi. Ca atare, deși are unele trăsături care o apropie de spaniolă și de portugheză (precum existența pronumelui demonstrativ cu trei grade de depărtare: aquest "acesta", aqueix "acesta de lîngă interlocutor", aquell "acela"), catalana are numeroase finale consonantice spre deosebire de celelalte limbi iberice (așa cum prezintă și româna modernă). Catalana are circa 7 milioane de vorbitori pe coasta de est a Peninsulei Iberice, în sud-vestul Franței și în Insulele Baleare, fiind atestată în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
descendenții latinescului vos pentru adresarea reverențială. Folosirea pronumelui posesiv în aceleași circumstanțe a făcut posibilă apariția unor formule cu valoarea lui adjectivală, ca în formulele italiene vostra Eccelenza, Vostra Signoria etc., în care se uza de denumirea rangului sau demnității interlocutorului. În spaniolă, în portugheză și în română, din asemenea formule s-au realizat treptat formele pronumelor de politețe uzuale astăzi (proces în care s-au produs deseori o serie de sincope și aglutinări). În italiana veche însă, reducerea formulelor respective
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și altul cu opoziție ternară (spaniola, portugheza și italiana). Situația din cel de-al doilea grup de limbi este mai apropiată de latină, unde hic, haec, hoc indica apropierea față de persoana întîi, iste, ista, istud apropierea față de persoana a doua (interlocutor) și ille, illa, illud apropierea față de persoana a treia. Latina avea și un alt pronume demonstrativ, is, ea, id, care indica persoana adusă în discuție într-un moment apropiat celui al vorbirii (în trecut sau în viitor). O asemenea marcare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de acord și de poziție a determinanților substantivali calificativi potrivit normei limbii scop (în care se traduce). Limbile iberice, spaniola, portugheza și catalana, au moștenit din latină trei grade pentru a exprima raportul cu obiectul: apropierea de vorbitor, apropierea de interlocutor și depărtarea. În aceste condiții, dacă într-o traducere unul dintre aceste idiomuri reprezintă limba scop, această opoziție ternară trebuie construită, iar dacă reprezintă limba sursă ea este anulată, prin anularea deicticului care indică apropierea de interlocutor, care poate fi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vorbitor, apropierea de interlocutor și depărtarea. În aceste condiții, dacă într-o traducere unul dintre aceste idiomuri reprezintă limba scop, această opoziție ternară trebuie construită, iar dacă reprezintă limba sursă ea este anulată, prin anularea deicticului care indică apropierea de interlocutor, care poate fi redat eventual perifrastic, printr-o formulare de tipul "acolo lîngă tine" (sau "lîngă voi"). Spre deosebire de celelalte limbi romanice și de limbile germanice, spaniola și portugheza au cîte două verbe pentru a reda semnificațiile "a fi" și "a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
frumuseții/ Nu să mai bate peptu-ți ca-n timpul tinereții ? Menținându-și poziția, Horațiu pretinde că se rușinează să se mai lase purtat de visuri de iubire pe când dar tinereța cu pas triumfător fuge de el și își previne totodată interlocutorul să nu se facă de râs purtându-se ca un tânăr : De-a tale grații însă, Postum, nu face-abuz./ Pe scara bătrâneții te urci tot spre junie/ Și de pe vârful scărei cade-n copilărie (I 8). Tema incompatibilității dintre vârsta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe care Socrate nu le-ar fi spus nicicând (XXIV 35) ; notează că filosoful n-a fost văzut vreodată râzând în hohote (XXI 26) ; sau înregistrează schimbul de replici dintre Dionis cel Bătrân, iritat de flecăreala de filosof obraznic a interlocutorului, și oaspetele său atenian, nemulțumit de răspunsul demn de un tiran mărginit dat de suveranul Siracuzei (XIII 18). E adevărat, există și cazuri în care autorul român nu respectă informațiile lui Diogenes Laertios. El schimbă, de pildă, naționalitatea lui Pollis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26) ; apare cu un cocoș jumulit în fața celor cărora elevul lui Socrate le arăta că omul e un animal biped, dar fără pene (VI 40) ; se întreabă dacă nu a fost recoltă de măsline la Atena când Platon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
alții, cel care se mândrește cu numele de „câine” crede că cine respectă legile e sclavul lor, cine nu respectă legile e liber, în schimb Aristip socotește că nu există libertate în afara societății (p. 111). Ulterior, Diogene îi explică aceluiași interlocutor că, din punctul său de vedere, independența înseamnă detașarea de orice legături sociale, căci liberi nu pot fi decât cei care nu sunt nici stăpâni, nici sclavi, nici ... prieteni, iar aceste considerații îi atrag din partea partenerului de dialog reproșul că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o mască prinsă deasupra ușii, regele este oprit să pătrundă în casă de un ins care îl anunță că intrarea lui în scenă a fost programată ceva mai târziu (I, p. 348). Eroul își declină zadarnic identitatea (comandantul oștirii grecești), interlocutorul refuză să-l considere altceva decât un interpret sosit înaintea spectatorilor la spectacolul Uciderea lui Agamemnon (I, p. 348). Oșteanul triumfător proclamă unicitatea și caracterul excepțional al evenimentelor din viața sa (Sunt Marele Agamemnon și întoarcerea mea nu este un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
piesă. Într-adevăr, Petronius cunoaște urmarea faptelor nu doar fiindcă aparține viitorului, ci și pentru că a consultat lucrările istorice despre trecerea Romei de la monarhie la republică. Uluit că cineva i se adresează ca unui om liber, Vindicius își întreabă ciudatul interlocutor dacă îi cunoaște destinul în care ar fi scris cu litere de foc ce se va întâmpla cu el. Petronius îi răspunde că totul e scris cu litere de cerneală și îi citește pasajul din Viețile paralele unde e notată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-te în mocirlă. Trădează-ți prietenul (II, p. 116). Ispitit de târgul în măsură să-i dezvăluie taina zbuciumului fertil, filosoful ezită să depună mărturie la proces, dar promite să se prefacă bolnav în ziua respectivă (II, p. 117). Mefistofelicul interlocutor se mulțumește cu această făgăduială, nu fără a evidenția echivocul situației : Opera ta va fi ambiguă, ca și caracterul tău : prea poet, ca să fii într adevăr filozof, și prea legat de idei, pentru a putea fi poet cu adevărat (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gâfâind și cu obrajii congestionați. Silvia sună și așteptară cu inima bătându-le tare, schimbând surâsuri complice. Într-un târziu, cineva invizibil deschise vizeta și le privi lung prin grilă. Silvia care, stând în plină lumină, nu-l distingea pe interlocutorul ei, explică precipitat ce le aducea acolo. Tăcere. Vizeta se închise. Se uitară una la alta perplexe: trebuiau să facă stânga-mprejur? Nu, după complicate manevre de încuietori și lanțuri, ușa grea se deschise și o călugăriță le invită să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
numele de familie era Szemler, și nici aici nu se mai putea face nimic, tatăl lui aparținea minorității maghiare. Nume și prenume se priveau față în față ca niște câini de faianță, posesorul lor grăbindu-se să le separe în funcție de interlocutor; cu Margareta, se decisese pentru personajul homeric, vulnerabil, cum se știe, la călcâi. De fiecare dată, ea îi explica unde ajunsese cu traducerea și îi dădea asigurări pentru continuare. Ahile se înverșuna, în ce-l privește, pe poemele lui Petöfi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și un analfabet gângav și coleric. Reținerea sa, crede el, ar face o mai bună impresie decât retorica puhavă a oportuniștilor de toate soiurile. Se înșeală, cu cât e tușa mai groasă, cu atât e sus mai apreciată.) Și, în funcție de interlocutori, interpretările ar putea varia. Pe unii i-ar face să vadă că sobrietatea înseamnă serviciu minim (nu s-a născut încă nebunul care să refuze o comandă de omagiu), pe alții, dimpotrivă, că e dovada unui sentiment sincer, contrastând cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]