5,696 matches
-
singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se Înveselea lîngă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lîngă mine ci la ivirea domnului Pavel, cînd apărea Îi sărea În față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de duminică, soarele Încălzește orașul și cîmpia, dincoace și dincolo de fluviu. E anotimpul, luna În care am cunoscut-o pe Keti, În parcul din apropiere, cu 14 ani În urmă. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
localității natale al cărei cetățean de onoare se numește. Printre cei care i le-au solicitat s-a numărat și subsemnatul. Expediindu-mi-le mi-a comunicat: „Mă bucur că v-au plăcut cvadropoemele mele.” Dar cui nu-i place „joaca” cu caleidoscopul copilăriei, cu imaginistica matură, creatoare de opere de artă? Adevărul cel mare din cartea scrisă de Adrian Butnaru Novaci și Duda pagini de istorie „Trebuie să mărturisesc că adesea am fost ten tat să încep lucru la o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sat, cei mai mulți fiind noi, copiii, că părinții erau la vremea aceea nu prea avea materiale și nici b ani de cumpărat, ne a și croit și însăilat coșcogeamitea pantalon i cu care, deși ne cam deranjau la mers și la joacă, tare ne mai mândream în fața fetelor îmbrăcați cu ei, căci restul băieților, nici pantaloni pe ei nu prea ave au uneori...” Ca fiu al satului și martor la eveniment, se înțelege, eu n am adus acuzații deloc grave primarului comun
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe stradă ce părere are despre acești tineri inediți ca la un sondaj irsop, un dja vu ca orice univers, Downey Întruchipează mass media oripilantă ce-a omorît-o și pe Lady Diana, lipsa de scrupule, jocul cu mărgelele de sînge, joaca, Într-un cuvînt, cum tot joacă sînt și filmul Însuși, viața dinăuntrul și dinafara lui, travelingul și mai ales montajul, unul dintre cele mai senzaționale din istoria cinematografului, cu trimiteri la toate filmele posibile și personajele lor, la Bonnie Faye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acești tineri inediți ca la un sondaj irsop, un dja vu ca orice univers, Downey Întruchipează mass media oripilantă ce-a omorît-o și pe Lady Diana, lipsa de scrupule, jocul cu mărgelele de sînge, joaca, Într-un cuvînt, cum tot joacă sînt și filmul Însuși, viața dinăuntrul și dinafara lui, travelingul și mai ales montajul, unul dintre cele mai senzaționale din istoria cinematografului, cu trimiteri la toate filmele posibile și personajele lor, la Bonnie Faye Dunaway de pildă, mai atrăgătoare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi lăsat viața Întru primejdii prin balcoane luminate ca la Operă. Homer a scornit că la Începutul tuturor lucrurilor e ocheanul. Adecă aparatul de-i zice „Actualități”, unde-l zidește-n imagine pe Fiul Jiului, care-a stricat aproape-n joacă un guvern Într-o toamnă, și În celebrul iunie s-a preumblat cu megavocea prin București ca un papagal poetic. Iată deci prim-planuri onctuoase cu un infractor alfabetizat În șuturi. Și totul pare firesc. Vorba lui Ion Stroie: „Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu pui În curtea interioară a blocului, exact pe locul de joacă al copiilor”. Se pare că vecina, În ciuda privirilor languroase, n-a primit nici un pui. Ca să se joace și ea. A apărut un nou ziar: Strada curvelor. Iar senatorul Gh. Dumitrașcu acordă un interviu undeva. Zice: „SÎnt anticomunist de la 7-8 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă juca cu ele. Sub umbra lui mă întâlneam cu prietenii mei în fiecare dupăamiază. Îmi aduc aminte despre acest copac ca despre locul sfânt al copilăriei mele, unde îmi reuneam gândurile, unde am petrecut clipe minunate alături de prietenii de joacă. La umbra lui, bunicul îmi spunea povești în liniștea serii. Acest stejar mi-a fost de-a lungul timpului loc de joacă, adăpost, refugiu. Coroana sa stăpânește și astăzi întregul sat ca un semn de statornicie.
ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_666]
-
despre locul sfânt al copilăriei mele, unde îmi reuneam gândurile, unde am petrecut clipe minunate alături de prietenii de joacă. La umbra lui, bunicul îmi spunea povești în liniștea serii. Acest stejar mi-a fost de-a lungul timpului loc de joacă, adăpost, refugiu. Coroana sa stăpânește și astăzi întregul sat ca un semn de statornicie.
ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_666]
-
pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub Cetățuie. Nu ne trebuie prea multă vreme ca să ajungem la mănăstirea Frumoasa, de unde calea spre casă e o joacă... La un timp, ieșeanul capătă glas: Mâine ne așteaptă o podgorie de mare întindere, vere. La care podgorie te gândești? La cea pitită dincolo de mănăstirea Galatei. Știam că despre podgoria Miroslavei este vorba, dar... voiam să mai lungesc vorba pur
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o răsplată pe care cred că o merit. - Bine, dar singură ai recunoscut că nu ai încălecat măcar o singură dată un cal. Că nu ai ținut în mână niciodată o sabie. Cum te vei descurca... războiul nu e o joacă. El înseamnă victorie sau înfrângere, viață sau moarte. - Știu asta, majestate, încă de pe când eram doar o copilă și când satul meu a fost prădat și incendiat de englezi și de trădători francezi. Nu uit asta și mă simt obligată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
l-am așteptat să iasă singur. N-a ieșit. I-o fi fost frică de mine. Dar eu n-am mușcat și n-am zgâriat pe nimeni decât din greșeală. Se întâmplă să-mi vină câteodată un chef nebun de joacă și atunci apuc tot ce mișcă și țin „cu ghearele și cu dinții” (așa se spune, nu?) să nu-mi plece jucăria. Dar cu voi, copii, sunt cuminte. Promit. Sunt curios. Vreau să văd cu ochii mei și să aud
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fericiți care cântă, dansează, se joacă unii cu alții și cu părinții lor. Am înțeles: O țară ca o grădină așează Grădinărița pe planșeta ei. Din loc în loc, Măiastra plantează sculpturi celebre, în parcuri, printre așezările omenești, în locurile de joacă ale copiilor - exact acolo unde ar fi vrut să le așeze cândva cel care le- a făcut, adică Artistul, pe vremea când se numea Constantin Brâncuși. „E arta Mileniului 3, simplă, înțeleaptă și blândă ca sufletul omului” - explică Artistul de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
scrie cu mâna proprie: „Sunt de acord să fac parte din Asociația „Mesagerii Sănătății”. Voi lucra împreună cu prietenii mei (aici se scriu numele și prenumele prietenilor - care pot fi: părinți, frați, surori, rude, colegi de școală, de facultate, prieteni de joacă, de timp liber, colegi de birou -) Ca Mesager al Sănătății, aș vrea să-mi fie îndrumător... Aici se scrie numele unui îndrumător dintre cei șapte existenți în poveste: Inventatorul, Artistul, Învățătorul, Grădinărița, Ana, Prințul Culorilor...și Ticuță) Vedeți copii? La
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
poți gîndi la Rhona, o să-ți aduc eu aminte. Rhona. Rhona a fost puștoaica pe care n-ai cunoscut-o niciodată cu adevărat, dar care a fost prima ta iubire. Ai văzut-o prima oară În gimnaziu pe terenul de joacă. O mai poți vedea cum stătea acolo, În fața corpului de artă, cu prietenele ei? Și ea Își alesese cursul de artă, dar era cu un an mai mică decît tine. Tu erai un virgin de cincisprezece ani doldora de hormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat, gurile și limbile voastre au Început să dispară. Pula ta s-a Întărit și te-a apucat amețeala. Două zile mai tîrziu ai Întîlnit-o pe ternul de joacă. Ea ți-a zîmbit și una dintre prietenele ei a zis ceva. Tu te-ai dus la ea. Întodeauna te Înroșeai la față cînd vorbeai cu ea În fața prietenelor ei. De fapt chiar de fiecare dată cînd vorbeai cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
am dorit să am copii, nu mă imaginam mamă, poate pentru că eram eu însămi, în ochii mei și ai celor din jur, un fel de copil - dependent și neputincios și cu capul în nori și tot timpul cu gândul la joacă (joaca mea erau scrisul și cititul). Apoi, nu mă imaginam certând un copil sau pierzând vremea cu observații și lecții de morală și chestii din astea absolut străine de mine. Însă, după ce am împlinit 30 de ani, nu-mi doream
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
dorit să am copii, nu mă imaginam mamă, poate pentru că eram eu însămi, în ochii mei și ai celor din jur, un fel de copil - dependent și neputincios și cu capul în nori și tot timpul cu gândul la joacă (joaca mea erau scrisul și cititul). Apoi, nu mă imaginam certând un copil sau pierzând vremea cu observații și lecții de morală și chestii din astea absolut străine de mine. Însă, după ce am împlinit 30 de ani, nu-mi doream altceva
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
tot : „Important e că se iubesc”. Dicteu automat. Scoate tot felul de chestii „imcredibile“. A doua zi de Crăciun, în drum spre fam. Voicu : „Reclame se destramă în lumină“ etc. „De unde-ți vin toate astea ?“ „Mi le dă strada.“ Mare joacă cu D.D. pe care l-a arestat în camera ei. A doua zi îmi spune : „Îmi place de el că e alb, e urs, e coroană“. D.D. e tuciuriu. „Adică are pulovăr alb ?“ „Nu, e alb la față.“ Urare pentru
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
cât putuse ajunge cu mâna stângă tulpina, iar dreapta și-o introdusese în scorbură. Pupăza nu s-a zbătut, s-a putut juca cu ea, dar fiindu-i milă de spaima pe care i-o ghicea, îi dădu drumul. Repetă joaca asta de câteva ori, până-ntr-o zi. Erau coapte cireșele și plouase puțin. Ca de obicei, era singurul paznic al grădinii. Voind să ia din nou pupăza, se cățără pe tulpina groasă. Când reuși să prindă pasărea, picioarele îi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-l va arunca: - La ce te gândești Ionică? - La nimic, mamă. De fapt el nu știa cum să explice că nu înțelegea de ce zburau doar păsările, de ce era atât de frumos vara, de ce-i plăcea atât de mult pădurea, de ce joaca-l atrăgea ca și pe ceilalți copii. Îi plăcuse să meargă la școală să-nvețe. În primele clase avusese ca învățătoare o domnișoară, proaspăt absolventă a Școlii Normale, datorită căreia învățase ușor. În clasele mai mari îi luase locul un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
băiete? Îl putem Întreba de sănătate, fără să ne simtă?” Respirația celor de față se auzea vibrând, ca și cum acele Întâmplări atunci se petreceau. Petrică a mers mai departe: „Dacă ajungem la zidul lângă care șade rusul, toată treaba e o joacă. Numai să ne asigurăm că nu mai este și altul pe aproape” - mi-a răspuns Undiță, foarte hotărât. „Atunci, după mine, Undiță!” Am ieșit din tranșee cum iese firul păpușoiului din pământ, primăvara, și, cu mers de păianjen, am ajuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce face Tudorel. Au intrat cu grijă, să nu-l trezească, dar surpriză. Băiatul se juca cu mama Maranda râzând În hohote. Când i-a văzut intrând, s-a oprit pentru o clipă și a luat-o de la capăt cu joaca. ― Ia spune, Tudorel. Ai fost băiat cuminte sau?... - l-a Întrebat Maria. Abia când i-a văzut schimbați În ținută de casă a Întins mâinile către ei. În seara aceea, Gruia a reușit să se desprindă de tensiunea examenului care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că-mi moare cîinele. Și-i mai greu, are dreptate Magda U., să-ți moară cîinele decît un prieten. Să mă întorc la debutul meu? După răsturnarea din '89, se exersează Ars oblivionalis. Numai că Umberto Eco inventase într-o joacă "arta uitării". La noi, falsificarea biografiilor numai joacă nu este, ci "inginerie" lucrativă. Ne întrecem în a argumenta cine-a fost mai slab după '44, deși pe mulți nu i-a dat afară din casă curajul. Certăm iarăși anume cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el în felul unui os interzis. Tare-ar ronțăi-o. Tare i-ar linge gleznele. Îmi place să le urmăresc jocul, joaca, de pe banca de sub măr. Din banca mea. Ai să vezi, Șichy, ai să vezi: buclele se-ntind, părul se rărește, mișcările se răresc, sîngele se rărește... Îmi înving durerea față de amintirea altui cîine, cîinele copilăriei mele de la Iași. Codarcă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]