7,857 matches
-
eminescian reprezintă "cea mai înaltă manifestare a inteligenței românești din toate timpurile". Nebunia ereditară, opinie lansată de însuși întemeietorul cultului, este invocată de toți contestatarii, dar mai cu seamă de "partidolatrii" exasperați de violența gazetarului care nu iartă nici pe liberali (nu liberalismul ca atare, admirându-i pe Kogălniceanu și Cuza!), nici pe conservatori, deși conducea ziarul de această orientare, "Timpul". Singurul "partid" slujit de Eminescu era România. Pentru asta a trebuit să plătească prea mult. Anghel Demetriescu, să luăm un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevărului", concept cu prevalență nu doar în operă, eroul și înțeleptul (după modelul Mântuitorului) neputând trăi decât în adevăr. Profesorul Codreanu observă însă că scenariul acesta paradigmatic mioritic avea să se refacă în preajma zilei de 28 iunie 1883, când rivalii liberali și conservatori și-au dat mâna "pe l-apus de soare" pentru a înfăptui "moartea civilă" a celui care apără interesul național lovind în cei care "își apărau "propășirea" personală și de grup". Prin urmare, susținerea cu consecvență a tezei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât de Dunăre, mai aproape de ruși decât de turci. Dar cunoscut și prin nașterea aici a lui Mihai Ralea, filosoful epicureu, care a revenit la casa lui "din vie" și după ce trecuse dintr-o barcă în alta: de la țărăniști sau liberali, nu contează, la comuniști, devenind foarte curând intimul lui Gheorghiu-Dej, alături de care legenda zice că ar fi petrecut și câteva revelioane "socialiste" la casa din vie. Se pare că-l lega de Dej nu numai oportunismul politic (sperase să devină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu argumentul, sprijinit pe texte, că "poetul nu se arată nicidecum partizan al statului natural, recte al conservatorilor" (p. 56). Edificatoare este și lămurirea caracterului "reacționar" al concepției asupra societății a lui Eminescu, ca atitudine asumată conștient de gazetar, în raport cu liberalii timpului (p. 58), din "poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă"" (p. 64). Este un bun câștigat apărarea canonicității lui Eminescu, ce aduce în prim plan trei argumente. Exegeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ploiești, Mizil și Buzău. Acțiunea a fost încredințată și desfășurată de doi agenți acoperiți a căror identitate a rămas, până astăzi, necunoscută. Agentul nr. 5 a primit misiunea să observe „cum privesc țăranii votul universal, mișcările politice și faptul că liberalii nu au iscălit pacea în condițiile puse”, având ca zonă de acțiune localitățile Ciocănești, Buftea, Ghergani, Săcuieni, Lăculețe și Pucioasa. Conform constatărilor de la fața locului, majoritatea țăranilor s-au exprimat în favoarea votului universal, cu excepția acelora care votau direct la Colegiile
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a fost perceput ca „cel ce a salvat țara” fiind lider în sondajele preelectorale neoficiale. Intelectualii din mediul rural, adică cei care citeau presa și erau, cât de cât, informați asupra desfășurării tratativelor de pace de la Paris au aprobat „rezistența liberalilor” față de impunerile umilitoare din convențiile de pace. Organizația politică înființată de generalul Averescu, Liga Poporului, a cerut, prin reprezentanți, ca delegații din mediul rural să vină pe 24 octombrie 1919 la București „în perfectă ordine”, pentru a nu oferi guvernului
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
unde a contribuit la organizarea și funcționarea Poliției și Siguranței din acea țară. Ulterior s-a înscris în P.N.L. și a fost ales în Parlamentul României. Un nou șef al D.P.S.G. a fost numit în persoana lui Eduard Ghica, vechi liberal, prefect de Vaslui, personaj integru și un apropiat al lui Ionel Brătianu. La 18 ianuarie 1919, regele Ferdinand a semnat Decretul nr. 249, prin care fostul prefect a fost numit inspector general administrativ și i s-a încredințat delegația de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
P.N.L. s-a dovedit vulnerabil în fața atacurilor electorale ale opoziției, în primul rând ale P.N.Ț. O nemulțumire generală a societății a fost una de ordin social, față de implementarea unor legi - agrare, industriale, a exproprierilor etc. - efectuate exclusiv în interesul liberalilor și a apropiaților acestora, la care s-a adăugat o neîncredere a cercurilor financiare externe, care au amânat constant acordarea unor împrumuturi către România. Toate acestea au condus, în final, la demisia guvernului Vintilă Brătianu (3 noiembrie 1928) și, după
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
s-a solidarizat cu ministrul său. În timpul ultimului guvern P.N.Ț., condus de Alexandru Vaida-Voevod, au fost adoptate noi amendamente la Legea Mârzescu, prin care au fost introduse și alte măsuri represive împotriva celor care atentau la siguranța statului. Revenirea liberalilor la putere s-a efectuat în noiembrie 1933, la presiunile lui Nicolae Titulescu, sub conducerea lui Ion G. Duca, noul lider de partid, care a stabilit alegerile parlamentare pentru 20 decembrie 1933. Până atunci însă, la 9 decembrie 1933, prin
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nu aveau „nici un regret” și, mai mult, „îl blesteamă”, din cauza măsurilor represive declanșate împotriva lor. În cercurile lui Iuliu Maniu, liderul P.N.Ț., decesul a fost văzut ca „o pedeapsă cerească”, deoarece Miron Cristea era considerat „o unealtă în mâna liberalilor și apoi la dispoziția M. S. Regelui”, dar și un inamic declarat al președintelui mișcării. La rândul lor, liberalii din jurul lui Dinu Brătianu l-au apreciat pe primul ministru pentru că „și-a împlinit în bună parte misiunea păstorească și politică
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Maniu, liderul P.N.Ț., decesul a fost văzut ca „o pedeapsă cerească”, deoarece Miron Cristea era considerat „o unealtă în mâna liberalilor și apoi la dispoziția M. S. Regelui”, dar și un inamic declarat al președintelui mișcării. La rândul lor, liberalii din jurul lui Dinu Brătianu l-au apreciat pe primul ministru pentru că „și-a împlinit în bună parte misiunea păstorească și politică” atunci când a fost cazul. Totuși, au considerat că a fost „o greșeală tactică” faptul că nu s-a retras
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
pe numirea lui Armand Călinescu, viceprim-ministru și ministru de Interne, care să inițieze unele măsuri de „clemență” față de membrii mișcării aflați în închisori. Țărăniștii au apreciat că numirea ministrului de Interne ca premier va duce la „încheierea carierei acestuia”, în timp ce liberalii au indicat că misiunea sa va fi aceea „de a lichida ultimele resturi” ale mișcării legionare. Mediile jurnaliștilor unguri și polonezi din București au primit „foarte bine” numirea noului președinte al Consiliului de Miniștri, însă se întrebau cum va reacționa
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
legionari ca principalul candidat la scaunul patriarhal, întrucât s-a dovedit „mai maleabil” decât mitropolitul Bălan, considerat urmașul firesc al lui Miron Cristea. Aceeași părere o aveau și țărăniștii, care credeau că Bălan „contează prea mult” ca om politic, în timp ce liberalii, deși îl preferau pe mitropolitul Ardealului, îi acordau șanse mai mari lui Nicodim. La nivelul populației din Ardealul de Sud s-a luat în calcul și posibilitatea ca unul din prelații greco-catolici, mitropolitul Niculescu din Blaj sau episcopul Iuliu Hossu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
să-i presupună nici o bunăvoință” în privința securității granițelor. Intrarea trupelor sovietice în Polonia (17 septembrie 1939) a definitivat înfrângerea armatelor poloneze și a produs, după primul moment de stupefacție, comentarii din cele mai diverse în rândurile cercurilor politice din România. Liberalii au afirmat că situația a devenit „foarte gravă” și Tratatul româno-polon, îndreptat contra U.R.S.S. a devenit „caduc și periculos” pentru a mai fi pus în aplicare. Cât privește politica externă, aceștia au considerat că neutralitatea trebuie „să fie continuată
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Aferaritei - deputat, Grupul parlamentar al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat-civic- ecologist 7. George Dragu - deputat, Grupul parlamentar al Partidului Democrației Sociale din România 8. Romeo Trifu - deputat, Grupul parlamentar U.S.D. - Partidul Democrat 9. Șerban Rădulescu Zoner - deputat, Grupul parlamentar național liberal 10. Francisc Baranyi - deputat, Grupul parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România 11. Daniela Buruiana - deputat, Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Această hotărâre fost adoptată de Cameră Deputaților și Senat în ședință comună din 21 februarie 1997, cu respectarea
HOTĂRÎRE nr. 1 din 21 februarie 1997 privind desemnarea membrilor Comisiei parlamentare pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/116790_a_118119]
-
și Conservator, au continuat să preia pe rînd puterea. Ambele erau în esență grupări de oameni cu interese comune și dominați de dorința de a deține puterea în guvern. Conservatorii erau considerați în general ca fiind partidul marilor moșieri, iar liberalii reprezentau profesiunile și clasa birocraților. Se pare totuși că boierii aveau reprezentanți în amîndouă aceste partide. Bineînțeles, concepțiile de bază ale celor două grupuri nu erau radical diferite, cu toate că ele nu erau de acord în unele privințe. Dreptul la vot
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mișcarea literară Junimea, s-a desprins din acest partid. Din acest grup făceau parte lideri politici influenți ca Petre Carp, Titu Maiorescu, Teodor Rosetti și Alexandru Marghiloman, care vor juca cu toții roluri importante în politica României. În 1884, la inițiativa liberalilor, a fost aprobat un amendament la legea electorală. Deși dreptul la vot a fost lărgit, sistemul de votare prin colegii electorale, care avea drept scop înlăturarea majorității populației de la exercitarea unei influențe politice reale, a fost menținut. Pe lîngă aceasta
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
alegeri apelînd la sistemul administrativ centralizat și asigurîndu-și astfel un sprijin suficient în cadrul camerei. Această procedură îi conferea regelui rolul unui pivot între cele două partide. În 1888, odată cu numirea în martie a unui guvern junimist, lunga perioadă a domniei liberalilor a luat sfîrșit, conservatorii rămînînd la putere pînă în 1895, cînd liberalii au preluat din nou controlul. Atît Brătianu cît și Mihail Kogălniceanu, un alt om de stat influent, au murit în 1891, iar conducerea partidului i-a fost încredințată
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în cadrul camerei. Această procedură îi conferea regelui rolul unui pivot între cele două partide. În 1888, odată cu numirea în martie a unui guvern junimist, lunga perioadă a domniei liberalilor a luat sfîrșit, conservatorii rămînînd la putere pînă în 1895, cînd liberalii au preluat din nou controlul. Atît Brătianu cît și Mihail Kogălniceanu, un alt om de stat influent, au murit în 1891, iar conducerea partidului i-a fost încredințată lui Dimitrie A. Sturdza. Partidele amintite s-au perindat la putere pînă
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
alt om de stat influent, au murit în 1891, iar conducerea partidului i-a fost încredințată lui Dimitrie A. Sturdza. Partidele amintite s-au perindat la putere pînă la primul război mondial: conservatorii în intervalele 1899-1901, 1905-1907 și 1911-1914, iar liberalii între 1901 și 1905, 1907 și 1911 și din nou începînd din 1914. Ambele partide sprijineau cu fermitate guvernarea și sistemul social și economic existent. În ciuda faptului că partidele Liberal și Conservator aveau multe idei comune, ele se deosebeau cu
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și economic existent. În ciuda faptului că partidele Liberal și Conservator aveau multe idei comune, ele se deosebeau cu adevărat în privința rolului guvernului în dezvoltarea industriei și a protecției ce trebuia asigurată împotriva concurenței străine. În anii '80, în perioada controlului liberalilor, întreaga chestiune a devenit o problemă de dezbateri intense. Aspectul referitor la tarife va fi discutat mai jos în legătură cu disputele cu monarhia habsburgică. În privința ajutorului acordat direct industriei au fost emise o serie de legi, dintre care cea mai importantă
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a hotărît să abdice. El a convocat mai întîi o adunare constituțională. Aceasta s-a întrunit în decembrie 1888 și a fost dominată de Partidul Radical, care a cîștigat cincizeci și șase de locuri; toate celelalte au fost obținute de liberali. Constituția elaborată acum era mai democratică decît actul pe care îl înlocuia. Adunării i se dădea mai multă putere, iar administrația locală fusese întărită. Alegerile erau secrete și toți cei care plăteau impozite aveau drept de vot. Odată terminată această
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în 1906 chiar a încercat să limiteze puterile prințului, opoziția fiind organizată de Clubul Național. Nicolae a desființat grupul și a dizolvat adunarea în 1907, după care și-a adunat partizanii în cadrul așa-zisului Partid "Național Adevărat" înființat de el. Liberalii din opoziție au boicotat alegerile următoare. Deși prințul a reușit să domine situația, exista prea multă opoziție clandestină împotriva politicii sale. Aceste acțiuni au dus la încordarea relațiilor lui cu Belgradul, din cauză că Nicolae credea că oponenții lui erau sprijiniți de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
învecinate: cheltuielile destinate construirii căilor ferate erau foarte mari, iar acestea nu contribuiau în mod semnificativ la prosperitatea țării. Datorită unui scandal de corupție din domeniul căilor ferate, Stoilov a fost obligat să demisioneze în 1899. Au venit la putere liberalii conduși de Vasil Radoslavov, care au guvernat din 1899 pînă în 1901. Acest Cabinet a trebuit să rezolve o problemă majoră din mediul rural. Faptul că marea majoritate a țăranilor bulgari aveau propriile lor ferme nu determinase în mod automat
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un Parlament central bicameral și toate cele șaptesprezece provincii își alegeau propriile lor diete. Împăratul avea puteri întinse care includeau numirea și demiterea miniștrilor, dar, teoretic, cabinetul era răspunzător în fața Camerei inferioare. Cel mai puternic partid politic era cel al liberalilor germani. Cu toate că nu erau adepții unui drept de vot democratic, ei puneau în schimb accentul pe libertățile civile. Controlul politic în stat rămînea în mîinile aristocrației și ale celor bogați. În privința naționalităților, guvernul era sprijinit de liderii polonezi, cărora li
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]